Planeta, astăzi.

Glasul nostru e tot mai slab, vântul mai bate puțin și atât de rar, tăcerea definește acum totul pe străzile ce cândva erau pline, nu mai auzim menestrelii pe străzile din jurul Operei, nici zgomotul mașinilor ce circulau non-stop, e tot mai rar.

Florile sunt tot mai încântătoare și tot mai mult strălucește a lor mare frumușete sub raze de soare, primăvara…vine, păsările zboară și ciripesc printre crengile mugurite, ce știu ele.

• 

Cerul e liber și curat, fabricile nu mai poluează ca altădată, aerul, e mult mai curat acum, oceanele se bucură acum în liniște, pare prea stranie această liniște.

Poate că acest dușman invizibil cu care lumea se confruntă, care zilnic mai face câteva victime și din nefericire mai fură câte o viață, ne învață oare ceva, totuși, cred că nu era nevoie de asta ca omul să mai permită planetei să respire, dureroasă lecție primește acum ființa umană pentru a aprecia bogățiile pământului pe care deseori omul îl rănește, exact. Exagerat, nu cred și de ce să cred, nu a fost omul cel care a tăiat pădurile în neștire și am dezvoltat industria în forță, nu omul aruncă materiale toxice în natură?

Răspunsul ce pe fiecare din noi ne întristează e cât se poate de adevăr, dar nu toată lumea e așa, însă noi am umplut străzile de mașini, nu ne mai plimbăm foarte mult pe jos, nu mai suntem atât de apropriați de natură, majoritatea vizitelor în natură se sfârșesc cu deșeuri lăsate pe jos și sunt pentru grătare. Desigur nu toată lumea intră în categoria asta, mai sunt perosoane care de exemplu aleg să folosească bicicleta pentru deplasarea în diferite locuri. Nu de mult planeta a avut de suferit, dacă ne amintim de incediul de vegetație din Australia, sigur au mai fost și altele, dacă ne amintim de hectarele care au ars nu doar în Australia, dar și în Grecia, Canada și alte locuri de pe glob, nu mai știm să apreciem natura, suntem puțini cei ce o fac și mai puțini cei care o înțeleg.

Planeta, acum putem spune că mai respiră, putea face asta și fără dezastrul acesta care lovește tot mai mult în noi, sunt sigur că putea și cred că și voi.

E tot mai greu să stăm doar în casă, e tot mai sufocant să vezi cum totul revine la viață în natură, greu de adaptat la aceste noi cerințe, cum ne simțim noi acum, sigur nu e ușor, dar facem puțin o paralelă la canarul închis toata viața sa într-o colivie, eh, cam asta e lecția pentru noi, nici nouă nu ne place să stăm doar în casă nu? (sigur, avem și persoane care nu respectă recomandările …) nu pot decât să îi numesc inconștienți, aici excludem persoanele nevoite să meargă la serviciu.

Libertatea, cel mai frumos lucru al omului, e acum restricționată, nu trebuie însă să ne panicăm și nu e recomandat nici să exagerăm, acum avem mult mai mult timp pentru lucruri pe care le-am tot amânat, acum poate o parte din cei care au familie vor avea timp pentru famile.

• 

Este evident, nu e ușor, dar nici imposibil.

• 

Deci pentru a ajuta omenirea și pentru a scăpa de lupta cu acest dușman invizibil trebuie să respectăm câteva sfaturi simple:

1. Stăm acasă!
2. Nu ieșim decât în cazuri de urgență și asta pentru vizite ce necesită cu adevărat consultare medicală, cumpărături de strică necesitate;
3. Deplasarea la job-locul de muncă;
4. plimbarea animalului/ animalelor de companie în zona locuinței;
5. Nu atingem fața fără a ne spăla pe mâini.

Eh, acum sunt persoane ce îmi vor citi acest articol, vor spune: „Ce naiba, scrie și pe site-ul acesta despre COVID 19, SARS-COV2, de parcă nu auzim numai despre asta în ultima perioadă, dacă vreau ies ce *** ”. Ok, dar făcând asta poate îți vei trimite la spital pe cineva drag, vrei asta? Nu cred.

BIRDS

• 

  Free image/jpeg, Resolution: 500×727, File size: 42Kb, Bird Cage Drawing Tumblr

Papa Francisc:

”După ce s-a înserat” (Marcu 4,35). Cu aceste cuvinte începe Evanghelia pe care am ascultat-o. De săptămâni pare că s-a lăsat seara. Un întuneric dens s-a adunat asupra Piețelor noastre, a străzilor și a orașelor; a pus stăpânire pe viețile noastre umplând totul cu o tăcere asurzitoare și cu un gol dezolant, care paralizează orice lucru la treceerea lui: se simte în aer, se percepe în gesturi, îl spun privirile. Ne-am regăsit înfricoșați și rătăciți. Asemenea discipolilor din Evanghelie, am fost luați prin surprindere de o furtună neașteptată și înfuriată. Ne-am dat seama că ne găsim în aceeași barcă, cu toții fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, cu toții chemați să vâslim împreună, cu toții nevoiași de a ne susține unii pe alții. Pe această barcă ne aflăm cu toții. Ca acei discipoli care vorbesc cu un singur glas și în angoasă spun ”Pierim” (v. 38), la fel și noi ne-am dat seama că nu putem să mergem înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună.

E ușor să ne regăsim în această relatare. Greu este să înțelegem atitudinea lui Isus. În timp ce discipolii sunt, firește, alarmați și disperați, El stă în partea dinapoi a bărcii, partea care se cunfundă cea dintâi. Și ce face? În ciuda agitației, El doarme senin, încrezător în Tatăl: este singura dată în Evanghelie în care îl vedem pe Isus că doarme. Când, apoi, este trezit, după ce a potolit vântul și apele, se adresează discipolilor pe un ton de dojană: ”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” (v. 40).

Să încercăm a înțelege. În ce constă lipsa de credință a discipolilor, care se opune încrederii lui Isus? Ei nu au încetat să creadă în El, de fapt, îl invocă. Dar să vedem cum îl invocă: ”Doamne, nu-ți pasă că pierim?” (v. 38). Nu-ți pasă: își închipuie că Isus se dezinteresează de ei, că nu are grijă de ei. Printre noi, în familiile noastre, unul din lucrurile care doare cel mai tare este atunci când auzim spunând: ”Nu-ți pasă de mine?”. Este o frază care rănește și declanșează furtuni în inimă. Și Isus trebuie să fi fost mișcat. Pentru că nimănui nu-i pasă mai mult de noi decât Lui. Într-adevăr, odată ce a fost invocat, El îl salvează pe discipolii săi neîncrezători.

Furtuna demaschează vulnerabilitatea noastră și lasă descoperite acele certutidini false și superflue pe care ne-am construit agenda noastră, planurile, obișnuințele și prioritățile noastre. Ne arată cum am lăsat în amorțire și abandon ceea ce alimentează, suține și dă tărie vieții și comunității noastre. Furtuna scoate la vedere toate propunerile de ”a ambala” și de a uita ceea ce a hrănit sufletul popoarelor noastre; toate acele tentative de a anestezia, prin obișnuințe aparent ”salvatoare”, incapabile de a face apel la rădăcinile noastre și de a evoca memoria bătrânilor noștri, privându-ne astfel de imunitatea necesară prin care să înfruntăm adversitățile.

Odată cu furtuna, a căzut machiajul acelor stereotipuri prin care mascam înainte ego-ul nostru, mereu atenți la propria imagine; și a rămas descoperită, încă o dată, acea (binecuvântată) apartenență comună de la care nu putem să ne substragem: apartenența ca frați.

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” Doamne, în această seară, cuvântul tău pe toți ne afectează și ne privește. În această lume, pe care Tu o iubești mai mult decât noi, am mers înainte cu cea mai mare vitează, simțindu-ne tari și în stare de orice. Lacomi după câștig, ne-am lăsat absorbiți de lucruri și distrați de grabă. Nu ne-am oprit în fața rechemărilor tale, nu ne-am deșteptat în fața războaielor și a injustițiilor planetare, nu am ascultat strigătul celor săraci și al planetei noastre, grav bolnavă. Am mers mai departe nepăsători, crezând că rămânem sănătoși într-o lume bolnavă. Acum, în timp ce suntem în mijlocul mării agitate, te implorăm: ”Trezește-te, Doamne!”

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?”. Doamne, ne adresezi un apel, un apel la credință. Care nu înseamnă atât a crede că Tu exiști, ci a veni la Tine și a avea încredere în Tine. În acest Post, răsună chemarea ta urgentă: ”Convertiți-vă”, ”Întoarceți-vă la mine din toată inima” (Ioel 2,12). Ne chemi să captăm acest timp de încercare ca pe un timp de alegere. Nu este timpul judecății tale, ci al judecății noastre: timpul de a alege ceea ce contează și ceea ce trece, de a separa ceea ce este necesar de ceea ce necesar nu este. Este timpul de a reseta ruta vieții către Tine, Doamne, și către ceilalți. Și putem privi la numeroșii însoțitori de călătorie exemplari care, în teamă, au reacționat dăruindu-și viața. Este forța lucrătoare a Spiritului revărsată și plăsmuită în dăruiri curajoase și generoase. Este viața Spiritului capabil să răscumpere, să valorizeze și să arate că viețile noastre sunt țesute și susținute de persoane obișnuite, de obicei uitate, care nu apar în titlurile ziarelor și revistelor, nici în marile parade ale ultimului show ci, fără îndoială, scriu astăzi evenimentele decisive ale istoriei noastre: medici, asistenți și asistente medicali, personalul de la supermarket, personalul de curățenie, îngrijitoare domestice, transportatori, forțe de ordine, voluntari, preoți, călugări și călugărițe și mulți, dar mulți alții care au înțeles că nimeni nu se salvează de unul singur. În fața suferinței, unde se măsoară adevăratul progres al popoarelor noastre, descoperim și experimentăm rugăciunea sacerdotală a lui Isus ”ca toți să fie una” (Ioan 17,21). Cât de multă lume practică în fiecare zi răbdarea și inspiră speranță, având grijă să nu semene panică, ci coresponsabilitate! Câți tați, câte mame, bunici, învățători arată copiilor noștri, prin gesturi mărunte și zilnice, cum să înfrunte și să treacă prin criză readaptând obișnuințele, ridicând privirile și stimulând rugăciunea! Câte persoane se roagă, oferă și mijlocesc pentru binele tuturor! Rugăciunea și slujirea tăcută, acestea sunt armele noastre învingătoare!

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” Începutul credinței este a ne ști nevoiași de mântuire. Nu suntem autosuficienți, singuri ne cufundăm: avem nevoie de Domnul ca vechii navigatori de stele. Să-L invităm pe Isus în bărcile vieților noastre. Să-i înmânăm fricile noastre, pentru ca El să le învingă. Asemenea discipolilor, vom experimenta că, avându-L pe El la bord, nu se naufragiază. Pentru că aceasta este puterea lui Dumnezeu: să îndrepte spre bine tot ceea ce ni se întâmplă, chiar și cele urâte. El aduce seninul în furtunile noastre, pentru că împreună cu Dumnezeu viața nu moare niciodată.

Domnul ne interpelează și, în mijlocul furtunii noastre, ne invită să redeșteptăm și să activăm solidaritatea și speranța capabile să dea trăinicie, susținere și semnificație acestor ceasuri în care totul pare să naufragieze. Domnul se trezește ca să trezească și să revigoreze credința noastră pascală. Avem o ancoră: în crucea sa am fost salvați. Avem o cârmă: în crucea sa am fost răscumpărați. Avem o speranță: în crucea sa am fost vindecați și îmbrățișați pentru ca nimic și nimeni să nu ne separe de iubirea sa răscumpărătoare. În mijlocul izolării, în care ne simțim rău pentru lipsa afecțiunii și a întâlnirilor, experimentând lipsa atâtor lucruri, să ascultăm încă o dată vestea care ne salvează: a înviat și trăiește alături de noi. Domnul ne interpelează de pe crucea sa ca să regăsim calea care ne așteaptă, să ne uităm la cei care ne cheamă, să întărim, să recunoaștem și să stimulăm harul care locuiește în noi. Să nu stingem fitilul fumegând (cf. Isaia 42,3), care nu se îmbolnăvește niciodată, și să lăsăm să se reaprindă speranța.

A îmbrățișa crucea sa înseamnă a găsi curajul de a îmbrățișa toate împotrivirile timpului prezent, abandonând pentru moment goana noastră de omnipotență și dominare pentru a da spațiu fanteziei pe care numai Duhul Sfânt este capabil să o trezească. Înseamnă a găsi curajul de a deschide spații în care toți pot să se simtă chemați și de a înlesni noi forme de ospitalitate, fraternitate și solidaritate. În crucea sa am fost salvați ca să primim speranța și să-i permitem speranței să întărească și să suțină toate măsurile și căile posibile care ne pot ajuta să avem grijă unii de alții și să avem grijă. A-L îmbrățișa pe Domnul pentru a îmbrățișa speanța: iată puterea credinței, care eliberează de teamă și dă speranță.

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” Dragi frați și surori, din acest loc, care vorbește de credința stâncoasă a lui Petru, aș vrea în această seară să vă încredințez pe toți Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, tămăduitoarea poporului său, steaua mării în furtună. Din mijlocul acestor coloane care îmbrățișează Roma și Lumea să coboare asupra voastră, ca o îmbrățișare consolatoare, binecuvântarea lui Dumnezeu! Doamne, binecuvântează Lumea, dăruiește sănătate trupurilor și consolare inimilor! Ne ceri să nu fim fricoși, dar credința noastră este slabă și ne este teamă. Dar Tu, Doamne, nu ne lăsa la voia furtunii! Spune încă o dată: ”Voi nu vă temeți!” (Matei 28,5). Iar noi, împreună cu Petru, ”lăsăm în grija Ta toată neliniștea noastră, căci Tu te îngrijești de noi” (cf. 1 Petru 5,7)

Dincolo de selfie

Autobuzele mergeau fiecare pe traseul său…

La fel ca fiecare destin, diferența dintre traseul autobuzelor și traseul destinelor noastre este mare, contează sau nu?

      Pentru orice om am spune că contează, mai exact trebuie să conteze… diferența e mare, cuvântul mare e puțin spus și asta deoarece noi avem puterea de a ne  decide și schimba destinul oricând, doar  la final și destinele noastre și trasul autobuzelor se termină într-un punct, depinde de noi cum se termină însă.

Și oriunde am merge cu siguranță nimic nu este întâmplător, cred că am spus de mai multe ori, poate exagerat  de mult și poate că o mai fac de câteva ori, nu doar acum , viața este făcută  pentru ca noi să o trăim.

Nu ne-a învățat nimeni să fim ideali în viață, nu trebuie să fim nici măcar perfectiunea, trebuie doar să fim noi, acum poate apare fireasca întrebare și cum am putea să fim noi, cine ne învață asta?

Nimeni, pentru că nimeni nu a fost învățat și nimeni nu trebuie să fie, e ceva natural, dar greu în secolul acesta, e greu să mai fim sinceri, atunci când vedem lumea din jurul nostru ce aleargă doar după popularitate, doar după lucruri materiale sau satisfacerea propriilor lor interese, însă mai tind să cred că nu suntem chiar așa, cel puțin o parte din noi, cu siguranță nu suntem …. deseori datorită trăirilor mai puțin plăcute din viața noastră, rănilor ce au lăsat urme adânci pe sufletul, chiar trupul nostru nu ne mai permit să fim atât de sinceri, cel mai greu e atunci când nu mai putem găsi calea firească , care ne perimite să fim sinceri cu noi înșine și ajungem chiar la a ne îndoi de noi, cu toate astea , nicicând nu trebuie să ne lăsăm cuprinși de un asemenea moment, trebuie să avem curajul să fim …..SINCERI, trebuie să fim noi, fără frică și cei ce nu acceptă asta, cu siguranță și fără regret pot pleca, cei ce te iubesc, cei ce vor să fie mereu acolo, lângă tine-vor sta lângă tine!

Așadar nimeni nu te va învăța asta, nimeni mai bine decât tine!

Astăzi, sinceritatea, loialitatea, simplitatea au dispărut?

Sunt tot mai rar de identificat, tot mai rar de văzut….. au devenit ceva rar, dar și atunci când există trebuie apreciate indiferent de modul lor de exprimare, existență….

Simplitatea adevărată unește bunătatea cu frumusețea.

PLATON

Ceață și nimic altceva 2 #generația

Tot mai multă tristețe, pare că așa spune Cristian Stan în ultima s-a postare pe canalul său de Youtube, aș putea să îl contrazic , dar nu o fac, de ce?

Pentru că are dreptate,  noua generație e tristă, uneori foarte tristă pentru că nu mai știu să diferențieze foarte bine lucrurile și momentele cheie care contează.

Sunt mult mai îngrijorați de  faptul că nu au viața pe care o văd pe profilurile de social media ale unora, sunt stresați că nu au fost în vacanțe wow de unde să posteze story-uri și să adune 10000 de reacții la ele.

Se consideră  imperfecți, văd  viața lor imperfectă, dar destul!

Nu îți mai face griji pentru așa ceva, nu mai visa la ce vezi în mediul virtual,  asta fiindcă e o iluzie, susțin asta pentru că și persoana aia pe care o adori tu cel mai mult și o urmărești pe toate rețelele de social-media  are greutăți, nu o să îți arate asta pe rețelele sociale, dar și persoana pe care tu o urmărești non stop  pe internet, are momente când e singură, când plânge, când suferă.

Opriți-vă din a crede că nu sunteți suficienți de buni sau că viața voastră e de rahat și mizerabilă, asta fiindcă nu este așa, viața are momente bune și momente mai puțin bune, viața e perfectă așa cum este, trebuie trăită și trebuie să știi că ești bun așa cum ești tu! Ești frumos în felul tău, fiecare are ceva special. Viața nu trebuie să fie trăită în mediul virtual, ci în realitate. 

Așadar reține lucrurile acestea:

1. ești destul;
2. ești mai mult decât crezi;
3. ești mai puternic decât te aștepți;
4. ești suficient de bun 

ești bun așa cum ești.

 

Dorim mereu să știm ce este fericirea, nu? Normal cine nu vrea asta!

Eiiiii!Ascultă, nu putem să cunoaștem fericirea fără a a trăi tristețea, nu poți să știi ce este fericirea, fără a trăi măcar odată starea de tristețe .

Mai mult, e esențial să înveți să apreciezi și lucrurile mici, simple, dar ce  să faci asta? Pentru că fericirea vine din lucruri simple.

 

Ceață și nimic altceva

Secolul XXI,  un secol al tehnologiei am putea susține, nu?

Cred că da, avem telefoane tot mai inteligente, avem astăzi tot felul de „aplicații ” , recunosc unele sunt utile,  ele fiind deseori împărțite pe domenii, fie că ne referim la cele prin care cumpărăm anumite lucruri, cele care ne ajută să ne organizăm timpul și multe altele .

Aproape totul astăzi este SMART, nu e un lucru rău, dar …există acest dar, nu cumva ne-am îndepărtat puțin de natură și nu cumva uităm parcă tot mai mult de persoanele dragi nouă și de lucrurile / momentele care contează?

Dacă nu, atunci de ce crezi asta???

Eu zic că am făcut asta, suntem mai mereu  butonând telefonul,  tableta, PC-ul și așa mai departe, inclusiv acasă, atunci când să zicem ca și astăzi pe o vreme mohorâtă, duminică în loc să stăm alături de familie vizionanând un film, jucându-ne ceva împreună sau purtând o conversație despre ceva,  stăm pe internet, nu? În loc să ieșim să ne bucurăm de faptul că suntem în democrație, putem să ne plimbăm când vrem și mai ales unde vrem, dar  nu facem asta, nu? (PS: sincer, pe vremea care este acum aici în Timișoara nici eu nu aș ieși din casă).

Pare că ne-am îndepărtat de natură, parcă tot mai mult în loc de a o aprecia, de a ne bucura de iarba de sub picioarele noastre, de peisajul frunzelor căzute pe asfalt ce alcăuitesc un covor multicolor, de înflorirea florilor la primăvară, noi fugim de ea, mai grav e atunci când o distrugem, știu , nu sună fain, dar acesta e un adevăr, din păcate…. vezi zilnic când mergi în oraș agitație,  diverse fețe grăbite să ajungă ici-colo, dar fețe rar fericite și bucuroase, bucuroase de faptul că și astăzi s-au trezit, că au putut vedea lumina, au putut să își îmbrățișeze  persoanele dragi lor, indiferent că ne referim la persoane din familie sau nu.

E, nu e așa că e trist, e trist și adevărat, când ați fost ultima dată la o librărie, dar la bilbiotecă?

„…..Nu am fost, nu citesc, există internet ”-vor spune acum unele persoane, mai grav poate: „nu are importanță dacă citesc”- ei bine nu e așa, are chiar are, indiferent ce citești tu, crede-mă important este să o faci, zilnic, ok poate că nu reușești mereu să faci asta zilnic, dar măcar odată pe săptămână, chiar poate reușești să transformi cititul în ceva relaxant, chiar un hobby, nu?

Eu unul,  astăzi am hotărât să încep o nouă carte, ultima citită a fost scrisă de Cristi  Grosaru,  respectiv „La răscruce de viață” , mi-a plăcut sincer extrem de mult și am citit cartea asta înainte de vacanța de crăciun, deobicei când o carte îmi place o citesc în două -trei zile. (Vă recomand)

Revenind la cartea pe care am hotărât să o încep astăzi, este legată de perioada tristă, neagră, dar reală a istoriei noastre, vorbește despre Al Doilea Război mondial, nu stați, nu descrie neapărat războiul , ci mai exact   despre mărturia directă a unui supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, dar repet cartea nu este una de specialitate despre Holocaust, dar merită citită , o găsiți la un preț decent.

Fără prea multe cuvinte, observ cu tristețe că actuala societate e tot mai închisă în tehnologie, tot mai apropriată de ea, decât de natură.

Că tu omul, ai devenit mai obsedat de adorurile, like-urile , de cât de multă lume te urmărește pe rețelele sociale, dar când ai fost ultima dată într-un parc? E și acum vine răspunsul: „Păi ce să fac în parc, în parcul ăla plin de gunoaie, semințe și mai grav , unde umblă rozătoarele, mai bine merg la mall, e fain, curat sau nu mai bine stau pe Netflix?”

Boom! Vedem o problemă nouă nu? Nu e chiar nouă, nu e nimic nou, știm deja faptul că în România  o problemă cu lipsa spațiului verde, nu prea sunt, iar cele care există  nu prea sunt întreținute.

Avem nevoie de spații verzi, avem nevoie de orașe curate, care să recicleze responsabil, avem nevoie de locuri de joacă și relaxare apropriate de natură și  natura are nevoie de îngrijire, corect!

Când am scris acest articol am descoperit o inițiativă drăguță, interesantă și care trebuie apreciată a MOL România, bine mai sunt astfel de inițiative cu siguranță pe care o postez aici , poate doriți  să aruncați o privire- Spații Verzi 

Dar pentru a avea aceste spații verzi, nu cumva trebuie să fim și noi mai cu grijă, în ce sens spun asta?

În sensul că sunt  enorm de multe persoane care din comoditate, rea educație în loc să arunce în coșul de gunoi, aruncă în parc, negândidu-se că în acel parc sau… acel loc mai trec sute de persoane. 

Deși în România ca și în alte state ale UE au început să se implementeze măsuri pentru menținerea curațeniei, cei ce aruncă gunoaie pe unde le vine lor în minte sunt sancționați cu o amendă, ar trebui chiar poate puși să își și strângă gunoiale aruncate aiurea, iar suma dată în amendă dublată.

 

”Un muc de ţigară aruncat la întâmplare la semafor sau pe o alee a unui parc v-ar putea lăsa fără bani de vacanţă vara acesta. Autorităţile s-au săturat de mizeria din Capitală, așa că au crescut până la 5.000 de lei amenzile pentru cei cărora le e lene să caute un coş de gunoi. Bucureştenii sunt, însă, pesimişti: sancţiuni erau şi până acum, dar de aplicat nu prea le aplică nimeni.”#Social #GUNOIPEJOS 

 

---

CONCLUZIE 

Concluzia mea este că ar trebui ca fiecare dintre noi să fie puțin mai responsabil cu natura.

Mai ușor cu tehnologia!

Către ce?

De ce alergăm mereu către fericire, de ce mereu suferim când ceva se termină, avem senzația ca totul cade și se zdrobește, chiar senzația că ceva se sparge ca și un glob căzut pe jos ce se sparge  în mii de bucâțele pe covor, nu?

Pentru că credem că acel ceva ne aparține, pentru că credem că ne era predestinat doar nouă și e doar  al nostru, nimic mai greșit.

De ce?

Simplu, pentru că nouă nu ne aparține nimic, singurul lucru care îți aparține în totalitate este propria noastră viață și nimic altceva, sunt momente și momente în viața asta, pentru că …așa e ea! Dar nu trebuie să ne hazardăm din orice, ar trebui să luăm unele lucruri așa cum sunt,  să nu ne tot stresăm că astăzi de exemplu un proiect de al tău la care ai muncit  nu știu cât timp nu a primit punctajul maxim sau nu a fost trecut mai departe, ok, nu e ceva ușor poate. dorești să afli răspuns, cum ar fi de ce proiectul colegului sau echipei adverse a trecut lși al tău nu, păi poate că nu era momentul nu sau de ce ai răcit tocmai când trebuia să mergi într-o excursie în Milano,  că s-a întâmplat, încetează să mai cauți răspunsuri la orice, de exemplu de ce a plecat, după atât timp persoana iubită, trebuia să rămână aici, greșit, …De ce?

Pentru că nu poți cere cuiva care nu ți-a aparținut să rămână dacă nu vrea, oricum cândva va pleca, dacă te-a iubit sau te iubește va rămâne, simplu,e greu sigur, dar nu imposibil de înțeles.

Poate uneori tu omule, ar trebui să încetezi să tot aștepți să primești, respect, iubire și multe altele.

În primul rând nu mai aștepta asta mai mult de la ceilalți decât de la tine, oferă-ți tu asta, pentru a vedea cei din jurul tău că te respecți pe tine, că ești mulțumit de tine, lasă-i să te descopere în adevărata ta ființă.

Viața trebuie trăită, nu trebuie tratată ca o boală pe care dorești să o vindeci, și asta pentru că ea trebuie trăită și nu e o boală, e un dar, știi ce e mai grav darul acesta îl primești doar o dată!

Și dacă mai auzim uneori întrebarea aia idioată pe care e imposibil să nu o auzi și tu măcar odată: ”Și lumea ce o să spună?„

Lumea a fost acolo când ai avut febră , a fost acolo când ai simțit primul eșec?Spune!?A fost lumea acolo când ai făcut primul pas, dar atunci când te-ai îndrăgosit pentru prima dată? A trăit lumea regretele tale și a făcut lumea  ceva pentru realizarea visurilor tale? Well….NU!

 

Iar toamnă

Cafeaua e proaspăt facută, afară ceața e densă, noi alergăm iarăși dintr-o parte în alta, autobuzele sunt iarăși pline, frunzele fromează iarăși un formidabil covor cu culori diverse.

A venit toamna, nu?

E din nou timpul pentru zacuscă, cum spune orice student, e timpul pentru murăturile trimise de bunica sau pregătite de familie.

E vremea pentru ceaiul cald savurat privind pe fereastră, mai bine pentru un ceai în oraș cu persoane dragi, de ce nu, chiar pentru o carte bună atunci când afară plouă torențial.

 

 

---

Uneori auzim și chiar noi spunem, viața e complicată…e complicat în ziua de astăzi să avem totul, să fim fericiți…

#Nueusor , dar nici #imposibil.

Defapt, deseori noi ne complicăm viața, cu propria noastră mână.

E simplu, vrei să auzi vocea cuiva, du-te și vorbește, sună.

Te simți vinovat pentru ceva anume, iartă-te, nu poți avea mereu totul, nu ești perfect și oricum nimeni nu este perfect.

Încă ceva, reține faptul că nu îi poți mulțumi pe toți cei din jurul tău, nu e nevoie să faci asta.

Nu e nevoie să te compromiți pentru cineva, nu e nevoie să stai și să înghiți în sec anumite lucruri, niciodată să nu accepți mai puțin decât meriți.

Să nu uiți că nimeni nu îți e dator cu nimic, dacă cineva face ceva pentru tine, o face fiindcă asta vrea!

♣

 

♣

Nu putem schimba un lucru până când nu-l acceptăm.”

 

De câte ori ai așteptat schimbarea, de două, trei, patru ori sau mai mult …mai puțin.

Schimbarea ești tu! Schimbarea poate veni oricând, dacă tu vrei asta, atunci când tu dorești tu asta.

Atunci când tu ești pregătit, da uneori noi ne speriem de schimbare, nu avem curajul să ne asumăm schimbarea , ne temem, dar nu avem niciun motiv să ne temem, sigur  schimbarea poate fi grea, dar nu imposibilă.

 

Schimbarea

Indiferent că dorim sau că nu ne dorim lucrurile se schimbă.

„Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.” — Nelson Mandela

Când simțim că stăm în loc, că nimic nu se schimbă într-o situație și că deși accordăm timp, dar lucrurile nu se schimbă, poate mai rău se agravează….atunci e timpul să faci o schimbare, chiar dacă schimbarea doare.

Dacă ceva te ține în loc, dacă nu îți face bine, atunci fă-o! Știi de ce!?

Pentru că oricum oamenii vor crede ce vor ei, pentru că nu ei trăiesc viața ta!!

Schimbarea vine din interiorul nostru şi este adesea dureroasă. Atunci când ne schimbăm în interiorul nostru se produce un proces de creştere şi dezvoltare personală. Dar schimbarea noastră nu este un proces întâmplător.

 

„Dacă schimbarea nu doare, înseamnă că nu este schimbare.”

John Maxwell

Oamenii de lângă noi pot fi schimbați?

Cred că cea mai bună modalitate să-i ajutăm pe cei din jur să se schimbe este să știm, mai întâi, cum ne putem schimba propriul comportament. De multe ori, am dori să-i vedem pe ceilalți că se schimbă, în timp ce noi nu facem nimic. Ne dorim ca partenerul de cuplu să se schimbe în anumite privințe, dar pierdem din vedere că o relație funcțională presupune că fiecare dintre noi să-și asume „jumătatea” de drum. Spre exemplu, îmi doresc ca partenerul meu să nu mai fie critic față de mine, dar oare nu se întâmplă că și eu să-l critic, să-l judec, să-l învinovățesc pentru ce nu merge bine în relația noastră? Cu alte cuvinte, e nevoie ca eu să ajung să fiu în echilibru cu mine, să-mi cunosc vulnerabilitățile, să schimb ce este de schimbat. Să devin practic cea mai bună versiune a mea așa încât, cu timpul, această atitudine să poată inspira și persoanele din jurul meu.

 

∼

Parfumul tău încă se simte atât de puternic pe cămașa mea, dar azi după atâtea zile în care am păstrat-o  neatinsă, azi am mirosit-o și apoi am  pus-o alături de alte rufe în mașina de spălat rufe, dar tot nu am scăpat de amintirea  discuțiilor noastre despre orice, despre noi, despre toate…. despre clipele frumoase, dar și despre momentele grele, despre cuvintele nespuse și păstrate în minte și chiar despre vorbele grele și momentele rele….despre toate parfumul tău mi-a amintit.

Am răsuflat ușor, am zâmbit și cerul înstelat  l-am privit,  am înțeles că uneori nu e nimic veșnic, dar că nici nu trebuie și că nimic nu trebuie regretat căci din trecutul nostru trebuie să ne bucurăm de evenimentele frumoase ce au avut loc, în viață nu e loc de regrete.

Dacă iubirea s-a terminat nu e vina ta, e vina  amândurora, dacă e să mai fie ceva, atunci acel foc nu s-a stins și dacă nu e simplu, iubirea voastră s-a consumat și nu a fost să fie mai mult…o, știu  când ajungi acolo e greu, e dureros și suferi..e normal….

Dar trebuie să te ridici!

Inima te va durea, va arde, dar trebuie să te ridici, să renaști ! Să  înveți că orice sfârșit are un început, dar totodată să îți aperi sufletul, căci  el rămâne pe când trupul dispare.

Și cum am mai spus iubirea nu rănește, oamenii rănesc!

De câte ori nu ai tras pentru iubire, defapt persoana de lângă deja renunțase, dar tu ai vrut ca povestea să continuie, cu toate că nu te mai simțeai ok? Dar erau amintiri, sentimente și multe…, dar ai luptat…STOP ! Atunci e timpul să pleci, să pui punct nu virgulă.

Într-o relație sunt doi! Amândoi greșesc, amândoi trebuie să lupte, să învețe să danseze prin ploi,dar și sub razele soarelui!

Sigur nu e ușor, nu mulți înțeleg că iubirea înseamnă și lacrimi, că în iubire e și suferință și sacrificiu.

Că iubirea nu e doar săruturi și șoapte de iubire, că iubirea e și dulce, dar e și amăruie. Că iubirea nu e doar despre voi, că-n iubire e și durere.

Că-n iubire e vorba și de respect, loialitate, timp și sprijin.

Dar și că deseori din iubire se poate naște ura.

De ce?

Pentru că și ura e o formă de iubire!

Nu poți să urăști ceva, dacă cândva nu ți-a plăcut!

 

 

Gânduri..în noapte

Ce gând îți cutremură mintea în clipa asta din noapte? Ce nume îți stă pe buze  în timp ce savurezi cafeaua de dimineață?

Atunci când decizi că e vremea să te pui cu capul pe pernă și să te odihnești pentru ziua ce vine, al cui chip ai vrea să îl vezi înainte de somn, a cui voce caldă ai vrea să o auzi?

Cu ce teamă te trezești iarași mâine la fel ca astăzi și nu îți dă pace? Teamă ce te face să nici nu poți dormi, ce te  frământă și în zilele pline de soare…..O poți spune cuiva?

Cine știe, poate defapt ai spus-o și nimeni nu o înțelege, nu doar că mulți nu o înțeleg, mai dureros e că nu o văd…nu o aud…și sigur nu o pot simți ca tine…dar dacă pot?

Teama ta, poate  dispărea, pentru că o poți învinge, doar  trebuie să vrei…..

Și azi te-ai bucurat de simplul fapt că ai văzut lumina soarelui? Spune…-Presupun că nu….; dar de faptul că ești bine, ai ce mânca, unde  sta ….daaa păi presupun că tot nu e răspunsul și la asta nu?….Poate da …

Până la urmă pentru ce să îți fie teamă, inclusiv cea mai lungă noapte a ajuns în final la lumină, la ziuă…

Ai numele cuiva pe buze, nu? Chiar acum când citești, spune-i, indiferent de ce a fost și ce este acum cu voi…dacă crezi că merită spune-i ce simți, ce crezi, ce ai simțit …fă-o atât timp cât poți.

Viața e  doar una, noi trăim doar o singură dată și uităm asta, omul ființa superioară a pământului uită un lucru atât de important, are o singură viață, noi murim ..deci FII FERICIT!

Ține minte unde nu cad ploile, nu vor crește niciodată flori, unde nu apune soarele, nici nu va răsări vreodată!

Ființă 4

Am obosit, m-am săturat, nu mai vreau, e așa de greu , e viața mea și ăsta e visul meu…

Noi, nu prea mai știm ce e cu noi, ce dorim de la noi, de la viață, mai mereu ne plângem și cam atât uit-m să ne trăim viața, avem doar una …deseori chiar și eu, nu doar tu…ajungem să nu mai știm ce  simțim..

„Ce simt?Greu de spus. Simt cum parcă gândurile mi șe așează peste suflet și preiau conducerea.Este acea senzație de tristețe ce parcă îmi ocupă ensența. Este  acel gând de neîmplinire….”( Cristi Grosaru, „Tu ai iubi un om ca tine”)

Sunt cu siguranță enorm de multe persoane ce trec prin asemenea siutații, puțini cei ce realizează că ei sunt cheia și că pot să  realizeze tot ce își propun, dar nu am spus că și ușor,

Dacă îți dorești un lucru , iar cineva ți l-ar pune imediat în brațe ai ști imediat dacă l-ai mai vrea sau nu. Pentru că atunci vei fi prezent.Însă, dacă va trebui să lupți pentru  acel lucru, te vei abandona unei succesiuni de evenimente viitoare ce aparțin respectivului lucru. Te vei atașa experienței de a deține , ignorând faptul că  acel timp pierdut poate  fi mai important decât lucrul în sine…..De aceea este foarte important șă știi ce-ți dorești cu adevărat

-C. Grosaru „ Tu ai iubi un om ca tine”, pag. 50-65.

În timp ce stăm să spunem că avem atâtea de făcut și să ne plângem de una și alta, timpul trece pe lângă noi, se scurge…

Gândeș-te pozitiv, bucură-te și trăiește, lasă nemulțumirile.

Un prim lucru pe care tu, eu , noi ar trebui să îl facem este… Este??????

Să fim conștienți!

Să fim prezenți cu totul în viața noastră și în tot ce facem.

Gândește în felul următor: atunci când ești prezent  nu ai nevoie de nimic din ceea ce nu îți aparține.

 

Tot ce îți aparține e viața ta, nu mai folosi oamenii ca drept obiecte, nu sunt obiecte, nu te lăsa folosit ca un obiect și nu în ultimul rând nu face ceva cuiva, dacă ție nu ți-ar plăcea acel ceva….

Întrebarea pe care am găsit-o în cartea scrisă de Cristi Grosaru, o întrebare pe care și eu mi-am pus-o citind din carte, este : Cum pot eu să devin conștient?

A venit și răspunsul, un răspuns logic și totuși atât de simplu, atât de rațional și logic, dar poate greu de înțeles, acceptat cu adevărat… și anume:

Aici lumea ignoră un singur lucru esențial. Ești nemulțumit pentru că ignori ceea ce îți aparține.Pentru că ești amestecat cu iluzii. Iluzia fiind defapt  sinele fals al visului, îți crează credința că tot ceea ce vezi în jurul tău și se cuvine.Ești nemulțumit pentru că ești nerecunoscător

Începe deci să  ai recunoștință de tot ce ai, de faptul că ai o casă, ai o masă, ai puterea de a te ridica,  ai binecuvântarea de a vorbi și de a călca iarba, pământul și dacă încă mai ai o familie e o minune, vezi lumina soarelui zilnic, vezi picăturile de ploaie cum cad pe pervaz, te poți plimba oriunde și poți spune ceea ce simți și gândești liber, fă-o!

Mulțumește-te că tu…daaaa tu, poți face asta!

Dacă astăzi  ai putea fi recunoscător pentru un lucru pe care tu l-ai primit ieri, care ar fi acela?

Nu poți  să treci la o nouă etapă, nu poți să te bucuri cu adevărat de lucruri noi fără  a te bucura de cele pe care le ai deja, de ceea ce tu ai!

Nu mă crezi?

Păi … Spune,  astăzi folosești internetul nu? Da folosești, dar e al tău? L-ai creat tu? Aprinzi lumina când ai nevoie de ea și nu ai creat tu becul sau curentul electric….

„Să fiu recunoscător în fiecare zi, pentru  un lucru” – asta încep să fac și eu, tu de ce nu?

Deseori mi-am spus nu am reușit să fac asta, asta, nu voi putea realiza planul acesta,  nu pot face asta fiindcă e greu.. Hoh…STOP!

PĂi e ceva ușor ?

Ți-ar plăcea ca totul să fie așa, bați din palme și se îndeplinește?Fără niciun pic de luptă, de străduință?

Nu ar fi prea simplu? Unde ar mai fi acel sentiment, senzația aia de: „ Oh, am reușit! ” nu ar mai fi, nu ai mai avea trăirea  următoare :„ Am câștigat!”

Fii curios, caută, imaginează-ți. Toate aceste lucruri ar trebui să-ți fie la îndemână.Dar, mai ales educă-te acolo unde simți că suferi cel mai mult. Toată această educație nu este decât o conștentizare a propriului  adevăr. Adevărul este fața propriei identități, el ce face? El ne eliberează de ipocrizie.

Acum !

Lasă vremea mohorâtă, lasă grijile cotidiene și nemulțumirile sau supărările , cu ce te ajută pe tine să stai supărat ?

Cu nimic , mai bine faci ceva pentru a rezolva situația, nu îți place ceva din ce se întâmplă, atunci spune , acționează!

Bucură-te astăzi încă te-ai trezit și ai avut o pernă pe care să îți așezi capul când dormi, ai avut un pat și o masă unde să îți iei micul dejun . Mai mult ai putut să te ridici din pat fără ajutorul nimănui și ai văzut lumina.

Ei ..pentru lucrurile astea ești recunoscător ? Ai fost ?

Dacă nu atunci ….începe de astăzi ..

Dezvăluiri 7

Risipim clipe și apoi cerșim timp, alergăm către lucruri care în timp se vor dovedi NON-sens , dorim tot mai mult și nu ne mulțumim cu nimic , țintim către diverse obiective și atunci când le-am atins vrem și mai mult , oare așa e latura noastră !?

Câți din noi putem să realizăm că avem defapt tot ce dorim și să fim multumiți ?

Putem !?

Sunt sigur că da , însă vezi…am ajuns într-o perioadă ciudată .. unde de multe ori când ești tu , când ești sincer ești luat de prost …

Ființă (3)

Prea mult alergăm pentru a atinge interesele altora,deseori mai mult ale altora decât ale noastre .

Ne chinuim așa de mult să nu îi dezamăgim pe ceilalți și nu de multe ori făcând totul pentru ceilalți uităm să ne mai mulțumim pe noi și ajunsem în unele cazuri să ne înjosim pe noi,trecându-i pe ceilalți pe locul 1..dur, poate prea insensibil și totuși un adevăr atât de mare.

Ființă!

De ce tot vrei ca ceilalți să fie ok, mulțumiți și tot te zbați așa de mult pentru ei!? Când deseori ai nevoie de ei , poate doar de o vorbă de a lor,un umăr pe care să plângi și nu e nimeni atunci ….

Nu te mai obosi și nu îți mai consuma timpul tău doar pentru cei din viața ta, timpul știi că am mai spus de sute de ori este ireversibil și e timpul să te mulțumești pe tine indiferent de consecințe! E timpul pentru tine !

Sună a egoism !?

Lasă să sune ! Să credă ce doresc, să critice cât vor , să plece și să nu mai revină odată ce au plecat .

E timpul pentru tine !

Timpul să nu mai pui nimic pe primul plan, nimic, decât pe tine !

Poate și ei ar trebui să se gândească dacă nu cumva te-au dezamăgit pe tine ? Nu !?

Ființă (2)

Lacrimile și zâmbetele sunt rareori manifestate în aceleași timp și unite de un sentiment comun.

Rar se întâmplă să și plângem ( vărsăm lacrimi ) și să zâmbim în același timp și atunci când are loc acest lucru înseamnă că o facem de emoție, de fericire că s-a întâmplat ceva ce ne-am dorit foarte mult sau ceva ce știam că ne va trezi o fericire imensă și nu credeam că se va întâmpla vreodată .

Ființă tu când ai plâns și zâmbit de fericire , când a fost asta ?

Ce soare frumos e afară, e Martie și totul se trezește din nou la viață, primăvara e anotimpul renașterii 🌱

Cel puțin asta e părerea mea.

Uneori tu ființă îți pierzi nopți sau chiar și zile lăcrimând și suferind pentru diverse lucruri sau persoane, griji , dar oare nu faci mai des asta decât să zâmbești!?

Sunt ființe ce nici nu își manifestă durerile , le vezi și nici nu și bănui că ceva nu e ok , că poate sufletul lor e plin de durere, sângerează , se sting pe dinăuntrul lor și în afară îi vezi zâmbind , râzând și de foarte multe ori socializând , dar cine știe ce e în interiorul lor.

Dacă își ascund durerea nu înseamnă neapărat că sunt puternici și nici că sunt neaparat lași, un om puternic poate vorbi despre durerile sale fără teamă atunci când el le-a învins , atunci e puternic .

2019 welcome

Salut, a trecut și perioada sărbătorilor de iarnă, dar totuși nu pentru toată lumea s-a încheiat, urmează Sf. Ioan , un alt prilej de sărbătoare, deși majoritatea au început din nou activitatea de dinaintea săbătorilor și dacă nu o vor începe de luni, respectiv 7 ianuarie 2019.

A mai trecut un an, suntem în 2019, un an care sper eu că va aduce tuturor mai multă liniște, armonie, sănătate, mai multe împliniri și realizări.

Dincolo de asta, eu unul pot spune că anul ce s-a încheiat a fost un an bun, voi?

Multe persoane poate că nu au avut un an prea bun, poate a fost anul lor cel mai groaznic, însă poate a fost doar o impresie proastă din cauza anumitor evenimente asupra anului ce s-a încheiat…și chiar și așa, trebuie să învățăm să avem răbdare și să privim partea bună .

Și să nu uităm că după orice perioadă rea, neagră sau cum vreți să o numiți vine și o perioadă bună.

Poate că nu ai putut să ai chiar ce ai vrut în anul ce s-a încheiat, poate nu ai reușit să îți refaci viața amoroasă, poate nu ai reușit să îți iei o nouă casă sau poate nu ai reușit să mergi în excursia mult dorită, asta nu înseamnă că trebuie să renunți, ridică-te și continuă și nu uita că unele lucruri se întâmplă din vina ta, dar totul are un rost, un scop!

Într-o zi vom știi scopul!

Rezistă

Ca în fiecare dimineață îmi însoțeam dragostea(*am să numesc cu litera A – iubirea mea/ dragostea mea),  până la jobul său, însă într-o dimineață  mi-a spus în drum spre stație să îmi mișc mâna  lovită  în urma unui accident,  iar eu nervos  i-am spus să îmi dea pace ,  am mers spre autobuz, a tăcut și pur și simplu nu a mai spus nimic, i-am prins mâna pe autobuz, dar nu a spus absolut nimic,  trăgându-și mâna. Ajunși la destinație m-am așteptat  să  îmi strâng ca de obicei iubirea la pieptul meu, dar  nici nu a zis nimic a intrat în firmă, am privit blocat  preț de câteva clipe ,  am plecat în stație și mi-am activat internetul, i-am scris vâzând că e online pe Skype:

Hei te-ai supărat pe  mine, cred că da …îmi cer scuze….

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A ):Nu îmi pasă, fă ce vrei ! 

Via Skype mesaj trimis 

Văzut

Cum adică nu îți pasă,  fuck off ! Minți îți pasă, acum spui asta din cauza faptului că te-ai supărat și îmi pare rău….Te iubesc știi….m-am simțit ca dracu când m-ai lăsat acolo și nu ai spus nici pa, nici te iubesc ai grijă …. absolut nimic ….Mă rog eu plâng!

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):  Nu îmi pasă,  de astăzi înainte noi nu mai suntem un cuplu, nu mai suntem împreună !

---

Lucru acesta e inspirat din realitate discuția de pe Skype a avut loc cu adevărat, continuarea articolului reprezintă ce s-ar fi putut întâmpla

---

  Cum adică   s-a terminat? WTF du-te unde vrei tu îți bați joc de mine?! Dai cu piciorul atât de ușor , dacă atât poți…. și ești  fără  un gram de sentimente ….poți să faci ce vrei!   Dar reține un lucru nu vei mai întâlni așa ceva, eu chiar te iubesc și îți respect decizia cu toate că mă doare enorm.

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):   Da bine!  Repet nu îmi pasă, nu te mai plânge că  nu mă impresionezi , du-te la facultate, când vi nu voi mai fi acolo ! 

 

Via Skype mesaj trimis

Văzut

 

Văzând modul său de a răspunde deși știam că mă iubește, simt și acum și că nu mi-ar da drumul,  i-am răspuns printr-un SMS:  Eu nu sunt prostu nimănui, fă ce vrei și cum vrei   că și așa zici că nu îți pasă! 

Apoi am plecat la universitate, m-a sunat la ora 17:30, dar  din cauză că aveam telefonul pe silențios nu am auzit, am ieșit la 21 din universitate și am luat primul autobuz spre casă, am ajuns  cam în 20 de minute am deschis ușa entuziasmat să ne revedem și să îmi spună : Îmi pare rău! Te iubesc pișăcosule! , dar nu era dulapurile erau largi deschise, din hainele sale au mai rămas doar câteva și un ecuson cu numele său , apropindu-mă de frigider am văzut un bilet semnat de A:  Să ai grijă de tine, am plecat!

A doua zi

Mă mutam de pe o parte pe alta a patului, apoi m-am trezit cu privirea ațintită spre tavan,  nu făceam nimic doar priveam în gol tavanul alb, pe birou doar un urs îmi reamintea de noi, îmi amintea de iubirea mea și ușor m-am ridicat din pat și ca niciodată am aranjat patul, ca și când așteptam să vină să-i sar în brațe, să-i ating chipul brăzdat de razele soarelui și apoi ușor să-i sărut buzele, da nu era…

Respiram greu; atunci când respiram parcă era un chin, un cuțit înfipt în mine; am mers în bucătărie mi-am făcut rapid un ou prăjit și mi-am pus o cană de ceai, mâna în care țineam cana îmi tremura, am oftat privind spre colțarul din sufragerie, privind pe fereastra din bucătărie mi-am amintit de clipele în care priveam stelele din bucătărie  învăluiți de fumul țigărilor, m-am întors în dormitor cu gândul să îi dau trezirea numai că atunci când am pus mâna pe ușă mi-am amintit… simțeam o durere mai puternică ca focul iadului, sufletul meu urla, dar nu după ajutor, ci de durere.

În jurul prânzului am plecat spre Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, nu vedeam absolut nimic în mulțimea de pasageri, nu vedeam nimic decât chipul, său, nu auzeam nimic nici măcar nu auzisem când o bibliotecară îmi spuse că BCU se va închide la ora 18, am reușit cu greu să studiez ceva, după 3 ore am coborât la cantină mi-am scos telefonul din buzunar după 2 zile în care culmea nu m-am atins deloc de el, aveam 3 mesaje de la mama mea și 8 apeluri ratate din care 3 erau de la mama mea, două de la tatăl meu și altele de la o prietenă și un prieten, am deschis mesajele:

MAMA: De ce nu vrei să răspunzi la nimic? Înțeleg că nu îți e ușor și că e greu… foarte greu, dar să nu faci vreo prostie. Uite, mai bine hai acasă și mergem undeva să te desprinzi de asta și crede-mă o să îți fie mai bine, mă faci să mă gândesc la lucruri oribile pe care sper că nu le-ai făcut. Nici pe internet nu te-am mai văzut… Astăzi am vorbit cu mama sa și nici în partea aia situația nu-i roz… poate că asta a fost și poate vă veți regăsi. Sună-mă!

Primit la 12:23

MAMA:  Cum ai dormit?

Primit Ieri la 09:00

A. C: Hei, cum mai ești? Ne vedem vineri la 10:30 la Universitate să lucrăm pentru proiect și atunci mai vorbim și una-alta… Știu că nu ești ok…

Primit Ieri la 15:56

Am răspuns mamei mele printr-un mesaj scurt, apoi am intrat pe Facebook, nu postase nimic (eram obișnuit), am intrat pe Messenger pe profilul său,  nu era online de vreo 3 zile, am vrut să îi scriu, dar orgoliul – mama lui de orgoliu – mă oprea și apoi când să îmi închid internetul am primit un mesaj de la A : Salut ,  voiam să te rog să îmi trimiți lucrurile pe care le-am uitat. Mulțumesc !

Bună, A. Am să încep acest mesaj spunându-ți că știu că mi-ai scris de pe FB   într-o stare foarte proastă și nu te condamn… e groaznic, mă omoară lipsa ta, aș vrea să te aud și să îmi spui orice, nu contează ce, măcar te-aș putea vedea… peste tot e imprimat parfumul tău, mirosul tău e până și în cana de ceai, pe așternuturi… da, știu că poate îmi vei răspunde din nou cu „Nu îmi pasă…”, așa că nu te întreb nimic… Sper că măcar tu ești bine acolo… dar acasă nu mai e acasă fără noi, acasă e doar acolo unde suntem amândoi și nu nega… 

Trimis ––

√√ Citit 21:20

Am ajuns acasă, mi-am aruncat geaca pe colțar împreună cu geanta și mi-am pus un bol cu cereale, apoi am primit un mesaj de la A   inima parcă mi-a stat în loc când am văzut că mi-a scris, dar era un mesaj gol și m-a înfuriat, am lăsat bolul și i-am trimis alt mesaj:

Ai de gând să îmi trimiți doar mesaje goale și non-sens… și eu aș putea face asta, mhm, cred că faci asta ca să vezi dacă îți mai scriu, dacă mă opresc din a îți mai trimite mesaje… hm poți să mi le blochezi… da, știu că îți pasă și nu nega, că nu voi crede… orgolioși suntem, știu asta, fucking urăsc asta… Eu mă voi pune în pat, putem dacă vrei să vorbim prin mesaje, defapt mă poți suna… ar fi prea fain să mă suni…

Trimis 22:09

√√ Citit 22:11

(Răspuns A): Scuze, din greșeală… De ce te-aș bloca? Da, ai dreptate, defapt știi prea bine că ai dreptate. Sper că mergi în continuare cu ce trebuie tu să faci, nu?

Trimis 22:12

√√ Citit 22:14

 

Da, normal, dar mă simt mort… nu știu cum să îți spun, cred că ar fi mai drăguț să vorbim la telefon, nu? Sau poate că nu dorești să mă auzi, mă mir că ai răspuns la mesaj totuși.

Trimis: 22:16

√√ Citit 22:18

(Răspuns A):   …Mă simt pierdut, tu erai totul… încă… Dar sunt bine. Eu… nu, lasă, somn ușor.

Trimis 22:34

√√ Citit 22:34

 

I-am răspuns urându-i noapte bună și apoi am strâns perna în brațe, nici măcar lacrimi nu mai aveam, am adormit însă în jurul orei 03:30-03:50. Dimineața telefonul meu începuse să sune, era A, am răspuns bucuros:  Bună, A… mă bucur atât de mult că m-ai sunat… știi, și inima parcă e așa într-o senzație ciudată, ce faci?; dar nu spunea nimic, nu auzeam nimic decât respirația sa, am stat așa la telefon cam 8 minute timp în care nu a spus absolut nimic, apoi am întrebat dacă e ok, pentru că deja tăcerea mă îngrozea și mi-a închis; mi-a trimis un SMS:

Da, sunt bine, stau cu prietenele mele în club am venit să le văd la Cluj ,doamne… vocea ta m-a liniștit; da, știu ce mult te doare… nu sunt în stare de nimic… pf… să… îmi pare rău, poate că nu trebuia să te sun..Sunt o persoană oribilă, arăt ca dracu  . Lasă-mă, te rog! 

Trimis 04:10

√√Citit 04:12

 

Nu are pentru ce să îți pară rău că mai sunat, A, mi-ar fi plăcut să și spui ceva, amintește-ți ce ți-am spus la început… lasă-mă pentru mine, cred că ai învățat că nu există asta… Te iubesc și nu am încetat vreodată să fac asta… nu îmi pasă ce s-a întâmplat, vino înapoi! Simt că mor, chestia asta e mai rea decât moartea… e… fuck… ok… nici nu știu ce cuvinte să îți mai spun… Doar vino aici!

Trimis 04:16

√√Citit 04:20

 

(Răspuns A): Măi, îmi amintesc mereu privirea ta, ochii aceia frumoși negri și sinceri,  zâmbetul tău cald și rar ce doar mie mi-l dădeai des, dar era adevărat… îmi amintesc când ne-am văzut prima dată, când mi-ai jurat în parc iubire eternă, nu a murit, a???

Tu încă mă iubești și eu te-am lăsat acolo… și, mai presus de asta, am lăsat orgoliul să mă stăpânească… Sebastian tu nu meritai asta, nu ai nevoie de specimene…

Tu ai nevoie de iubire, de ocrotire, de cineva să te aprecieze cu adevărat și să te facă fericit… nu de persoane ca mine – incapabile! Știi, îmi amintesc cum stăteam pe malul Begăi de ziua mea, a fost cea mai frumoasă zi de naștere, dar știi de ce? Pentru că ai fost și tu acolo!

Mai puțin e și ziua ta, ai suferit atât de mult și când în sfârșit totul devenise bine am distrus eu totul… Mă rog sunt  sub influența alcoolului cum și îmi dau drumu mai ușor la sentimente,  da sții că simt aceleași sentimente și fără să beau , ți-am explicat și știu ce zic !

Trimis 04:25

√√ Citit 04:30

Într-o relație nu e doar vina unuia, e ca într-un vals, nu e doar vina ta. Hm… tu erai binele meu, mâine când te trezești (din beție, tu nu vorbești așa profund, îmi dau seama că ești „anesteziat”) sună-mă! Tu crezi că noi mai putem continua? Mă mai iubești?

Trimis 04:33

√√ Citit 04:36

   A s-a suit într-un tren fără să spună nici măcăr prietenelor și a plecat spre orașul meu,  pe drum s-a mai trezit,  dar a realizat că am greșit și în loc să fim raționali am lăsat disputele să ne conducă, am lăsat  orgoliu să despartă două suflete veșnic pereche.

Nu a mai răspuns, am adormit și nici nu a mai dat niciun semn a doua zi, sunasem de vreo 12 ori, dar nimic, am trimis mesaje după mesaje fără rost, seara, în jurul orei 23:10, am auzit interfonul, am răspuns cu toate că apelantul nu a spus cine este, a ajuns la ușă și a bătut în ea, m-am chinuit pe vizor să văd cine e, dar nu vedeam decât o cutie de cadou foarte mare, am întrebat cine e și nu a zis nimic, am deschis ușa și era A, în momentul acela am încremenit, ne-am luat în brațe. Am plâns – dar de fericire.

---

Hm… am scris acest articol cu gândul la ce s-a întâmplat – poate că vi s-a întâmplat și vouă – și cu intenția de a spune încă odată că cei ce se iubesc vor rămâne mereu împreună indiferent câte scandaluri vor avea! 

Da, iubirea adevărată nu apare așa și crește, ea trebuie întreținută!

Dezvăluiri 6-

∧ Atunci când vei întâlni sufletul pereche!

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu

---

Cu siguranță fiecare om al acestui pământ își caută marea iubire,   caută persoana potrivită pt inima sa,  uneori însă trebuie să trecem prin  durere, eșecuri și   iubiri toxice ca să  găsim cu adevărat acel suflet pereche ,  sigur nu sunteți obligați să credeți asta….nu toți cred în- suflet pereche…

Da ,  de multe ori suntem complet dezamăgiți , suferim ,   cădem  și ne ridicăm ( de cele mai multe ori din iubire)….Dar nu trebuie să regretăm nimic pentru că totul are un scop, așadar nimic nu e întâmplător,  oh mdaaa știu   uneori te saturi să tot dai greș  sau să tot crezi în  iubire și apoi să suferi, dar crede-mă va apărea  cineva – acel suflet pereche care îți va șterge orice rană , orice ce cicatrice ….

Poate că îți pui întrebarea  : Ce trebuie să  fac ca să găsesc sufletul pereche?….Nimic! Ăsta e răspunsu,  defapt nu, trebuie  doar….. să  ai răbdare, sinceritate  și speranță!

Apoi totul va merge de la sine,  crede-mă nici nu vei realiza la început că  acea ființă e sufletul tău pereche.

Sigur probabil că  uneori pare că durează o veșnicie și că nu vei întâlni iubirea perfectă pe care o vrei, însă   trebuie să permiți iubiri  să intre în viața ta fără  niciun fel de reținere.

Am spus, o mai spun  și o voi mai spune:  Iartă , iubește!

Iubirea nu înseamnă neapărat să fie non stop lângă tine , să  te sărute  din 10 în 10 minute,  să ieșiti în fiecare zi sau să  vă pierdeți fiecare noapte împreună…Iubirea e mai  mult de cât atât…

Noi suntem trecători,  nu trăim veșnic pe acest pământ, însă am primit de la divinitate două lucruri esențiale, minunate : viața și iubirea

 

 

 

Esență 2

As-ul i se închinară, dar padișahul l-a ridicat… Tu suflet , al meu  de multe încercat cine este acest As…Mintea  mie zăpăcită , sufletul meu înghețat se dezgheață, vine primăvara în cetatea uitată, să fie o primăvară eternă sau doar amăgire fără margini?

….. Padișahul   privi As-ul și  prin ruine colindau, dar undeva într-un colț din cetate un trandafir  ieși la lumină ,   padișahul lăcrimând privea , simbolul iubiri cum înflorea,  un  corb se așeză pe umărul celui ce cetatea o stăpânea,   în cioc un mesaj  corbul avea și padișahul l-a luat și cu o voce tare la citit: Tu cel ce singur  ai urlat,  și în noapte te-ai  retras, tu   esti padișah al acestui suflet zdruncinat, lasă totul  în cenusă și  înalță-te  precum pasărea  Phoneix , căci  prin iubire vei renaște  ! As-ul e esența ei , dar tu   închină-te iubiri  !

 

Esență

Oh, tu  cetate a sufletului meu, când totul părea pierdut o flacără se aprinde printre ruine, de sub pământul rece,  acoperit de zăpadă  iarba răsare …..după mult timp porțile de la intrarea din cetate se deschid,  un steag alb se înalță triumfător spre cer,  raze de căldură și armonie intră în cetatea unde parcă s-a așternat doar mantea întunericului și unde sentimentele pălise …

Din colțuri de mult uitate, se aud pași de fanfară ,   din genunchi  padișahul tronului se ridicară  și de tron se apropia, doar tronul a mai rămas neatins de întuneric.

Padișahul   întâmpina fanfara și zâmbea,  dar nu știa să explice bucuria sa…   porțile erau larg deschise,  zăpada se topea  și un parfum de dragoste  îl înconjura ,  tronul  nu îl atingea  și dintr-o clipă  tropot de cal se auzea, pe  un cal negru cu o pată alba ca varul   un As se îndrepta spre padișah și zâmbea,    padișahul tremura,   când As-ul a ajuns la el ,  padișahul   voia să plece ,  As-ul mâna  i-a cuprins-o și  la urechi îi șoptea:  E timpul să renaști ,  precum focul se reaprinde, eu  îți sunt calea, iar tu îmi ești chemarea .

Padișahul  crispat zâmbea,  mâna dreapta o ridica  și porțile din cetate se închisă ,  As-ul îi săruta fruntea rece și  strându-i mâna alături de el la tronul din cetate se urcă, padișahul  lăcrimând i-a spus : Tu,  esti suflet curat, dar cetatea mea e doar o ruină iarna se va abate din nou, întunericul pare ca e stăpânul meu!

As-ul i-a răspuns:  Atunci eu să îți fiu lumină când întunericul te încearcă  căci am să îți port a ta mână până când   luna și șoarele se vor contopi!

 

Dezvăluiri 5

Timpul a uitat pe o masă rotundă tabla de șah,   doar un scaun răsturnat mai amintea că cândva la masa aia s-a jucat șah.

Pentru noi, piese ale tablei, părea că timpul și-a vărsat blândețea, a devenit mai milos, nu se mai scurgea așa greu… dar după un timp o lumânare se aprinde lânga masa Timpului, el se așează la masă  și iarași …mută

---

Regina murise , Lisson nu apucase să își arate sentimentele, să îi ofere iubirea sa,  vremea trecuse însă tristețea din regatul reginei nu a dispărut, Lisson  devenise conducătorul celuilalt regat, dar pe el nu îl bucura de loc asta, sufletul  îi ardea în flăcări , dorul era tot mai puternic, îl măcina …gândul că ar fi putut să o  salveze și să trăiască împreună cu ea  îi zdruncina mintea zilnic.

Lisson  se transformase complet, era curd, rece și nu suporta pe nimeni, dispariția  iubitei sale îl transforma tot mai mult într-o ființă fără  niciun fel de sentiment, omoara fără milă …

Într-o  zi, în camera sa venise o femeie învârstă, ea se aplecă în fața sa, apoi  luându-i mâna în a sa îi spuse: Crezi că ea are liniște când te vede așa? Ai devenit o fiară fără niciun fel de sentiment… poate îți dorești să mori și tu, însă  Timpul nu te va lăsa să mori atât de ușor, te va chinui … iartă-te pe tine, împacă-te cu ce a fost! Altfel timpul va fi și mai curd…

Lisson a privit spre tavanul camerei oftând,   o mângâie încet pe bătrână spunându-i: De parcă Timpul a fost vreodată bun cu mine?…Timpul nu are milă ! Ne răpește zile, ani, suflete fără să spună nimic…e ireversibil…. curd …eu de ce să fiu bun?

Bătrâna zâmbind a negat spunând:  Și dacă ar fi așa …tu de ce să faci ca el!?

sfârșit

Dacă aș….

Și de câte ori tu muritorule nu te-ai întrebat cum ar fi dacă…? Cum ar fi dacă pentru o clipă aș fi altcineva?  Hm sună interesant, dar eu nu m-am întrebat asta..poate tu da, dacă ai facut-o poți răspunde printr-un comentariu pe blog.

Printre atâtea momente sigur ai ajuns odată în viața ta , măcar odată …dacă nu o să ajungi  cum ar fi dacă aș pleca… ar curge șuroaie de lacrimi, ar fi durere sau zâmbete,  ar urma cătuări …

Dacă aș pleca ..cum ar fi?

….Hm , mai interesant e dacă aș putea opri timpul în loc…Tu muritorule ce ai face!

3\11

Alegem, mereu alegem, suntem mereu puși în situația de a alege, da…alegem și uneori trebuie să facem alegerea cea mai grea și nu pentru că noi dorim să alegem varianta grea , ci  pt așa trebuie.

Dar cu iubirea cum e? …Alegem noi pe cine iubește inima?

Hm, ei bine aici e un răspuns complicat, iar eu sunt de părere ca nu, însă dacă suntem destui de puternici încât să nu lăsam inima (sentimentele) să fie mai puternice decât rațiunea atunci putem…sau dacă  gândim rațional și în funcție de sentimente, dar deseori rațiunea ne spune ceva și sufletul altceva….totul devine confuz,  e tot mai greu și apăsător să hotărăști nu-i așa?!

Și ajungi să îți pui întrebarea: Ce se întâmplă? cine sunt aștia doi?   Când am devenit străini?

Dansul

Dansam, vrem sau nu,  pe scena timpului, ireversabil și ne întoarcem la punctul mort într-o clipă fără să ne dăm seama că dansul a încetat, după cum era zicala: din țărână suntem făcuți, în țărână ne întoarcem…, așadar revenim în punctul mort când încă nu dansăm ci doar învățăm să pașim în dansul timpului nostru.

Atunci când muzica s-a oprit mai cerșim clipe, dar e zadarnic, banda casetei cu muzică s-a terminat , pe tabla destinului s-a făcut șah mat, pe scenă cortina s-a tras, iar noi   nu am terminat, nu am spus tot ce aveam de spus, nu am făcut tot ce ne-am propus… (nu ne-am iertat pe noi înșine, nu am iertat pe cei de langă noi)  am rămas cu socoteli neîncheiate … și vise nerealizate.

Până când nu se trage cortina,  încearcă să evoluezi frumos, iartă, învață, oferă!

 

Dezvăluiri- Diamante

Surăs, zâmbete și suferințe,zac îngrămădite într-un cufăr prăfui, într-un colț uitat din adâncul sufletului sau ce a mai rămas din el  și puținele sentimente fragile ce au mai rămas sunt  atât de fragile, precum diamantele .

Se pot sparge ușor în mici bucățele ce se înșiră apoi pe pământul rece, cazând în agonia unui nesfârșit întuneric.

Azi ,  strălucesc, mâine pălesc, se topesc precum fierul sau aurul până la realizarea produsului final,  noi… ființe muritoare  consturim încrederea dintre noi și o altă ființă atât de greu și o zdruncinăm atât de ușor, distrugând-o,  iar atunci diamantele cad,  se sparg…sufletul renaște și renaște, dar mereu rămâne ceva ce aduce aminte oricât ne-am strădui să aruncăm totul în hăul  mare al ^UITĂRI^

Timpul defapt, el nu vindecă ! El ne schimbă!

Dezvăluiri 3

∑  Toamna

După ce am văzut cum o tânără domnișoară naivă, frumoasă precum o garofiță a urcat la tron în pătrățelul alb ( partea celor albă a tablei de șah)  e timpul să aruncăm o privire mai atentă în partea cealaltă!

 După moartea unchiului ei,  un general nemilos Federik Lisson  preia totul, a instalat un guvern nou, o conducere nouă și a impus  ca în regatul său armata să fie obligatorie, își consolidase trunurile de apărare și încheiase cu noua Regină din partea opusă (partea albă) un tratat prin care jurase că  nu se vor ataca timp de 8 ani de zile.

Era un om sobru,  cu barba mare, mereu serios cu o privire serioasă ,  condusese   apărarea regatului    din partea neagră a tablei timp de 59 de ani, acum la  87 de ani împreună cu  nepotul său  P. Lisson preluase conducerea, ce e drept într-un mod tiran.

Toamna se așternuse peste  această zonă,   dar nu era o toamnă oarecare, nu pentru partea aceasta, Regina  din partea albă a tablei hotărâse înființarea unui festival cu ocazia toamnei, la acel festival ea îl invitase pe P. Lisson, crezând că ar putea  întări mai mult relația dintre cele două regate.

 În cursul zilei de 10 septembrie invitația sosise la palatul lui Lisson,   încântat tânărul deschide scrisoarea, citind-o:

Toamna pune stăpânire  regatelor noastre, acum înainte ca frigul să devină mai aspru, ca zăpada să blocheze  accesul căilor de transport dintre noi,   vă invit să fiți alături de noi la Festivalul organizat în perioada 28 septembrie 10 octombrie , vă asigur că veți beneficia de tot confortul dorit și că vă veți simți bine!

   M.S  Regina!

 Scrisoarea deținea mirosul parfumului  frumoasei Regine a celor  din partea albă,  el mirosiea îndelung al ei parfum,  fiind cuprins de un sentiment străin pentru el . Străin pentru că nu îl mai cunoscuse,  dorind să confirme  cât  mai repede invitația  Reginei îi spune unui   om ( un pion ) să plece rapid către palatul Reginei și să  îi spună că e hotărât a merge, dar vrea și o întâlnire în prealabil undeva la mijloc în maxim 48 de ore, dar ce știau ei ce le prevestea Timpul?

  Pionu grăbit să nu cumva a întărzia cu  ordinul    fugi rapid,  la prânz a doua zi  Regina  spusese că  se vor întâlni doar dacă  Lisson nu va veni însoțit cu mai mult de 6 soldații fie ei cavaleri ai armatei fie  simpli soldați de apărare, condiția fusese acceptată cu mare drag.

 Astfel că  pe 14 septembrie  în jurul orei 7 :20 dimineața  o trăsură însoțită de 2 cavaleri ai  palatului și 2  călăreți din garda Lisson plecase  spre  locul stabilit împreuna cu P Lisson,  dar  deși nu ploause decât de 4 ori în ultimele 45 de zile în  jurul orei  9  începuse o ploaie foarte puternică,  câțiva  copaci căzuse în  drumul lor spre locul unde trebuiau să se vadă cu  Regina,   timp de 40 de minute  cei 2 cavaleri se chinuiseră să  scoată copaci căzuți din drumul trăsuri  lui Lisson, în cealaltă parte ploaia aducea daune mari pentru locuitori din partea de Nord a Regatului Alb care  au fost chiar inundați de  apa care se strânse în doar câteva minute, Regina dăduse ordin ca  populația să contribuie  împreuna cu Corpul pt Situații de Urgență  la ridicarea de baraje și promisese că zonele  distruse de apă mai mult de 30% vor fi reparate dintr-un fond  Special deschis de  Parlament,  în jurul orei  9 și  Regina plecase spre locul unde avea să  îl vadă pe Lisson.

Dar planurile  lor nu prea coincideau cu ce dorea Guvernatorul tablei de Șah,  pe care și  noi suntem  doar  niște piese, Timpul  răsturnă  câteva piese și ce să vezi că era chiar   2 cai ( respectiv călăreți) atât din partea  Reginei cât și din partea lui Lisson deci 4 și   3 pioni ( soldați din partea  Reginei )   2 pioni ( soldați din partea  lui Lisson ) , ei  fusese loviți de  câțiva copaci care au căzut în urma  fulgerelor și trăsnetelor, a  vântului puternic…

  Regina însă ordoană continuarea drumului susținând că dacă se întoarce  Lisson va considera asta o capcană și va zdruncina pacea,  P.Lisson   cere  vizitiului să meargă mai repede căci  furtuna devine mai puternică și  nu dorește probleme mai mari, ba chiar vizitiul îi spune  :  -Cu cei   ce au murit  ce facem  domnule?

P.Lisson: – O să trimit trupe voluntare de la graniță să le  ridice trupurile, după   unchiul meu   Regele  ei sunt nesemnificativi , au rolul doar de a  ne  asculta ordinele,  mergi vizitiule, căci  nu vreau ca Regina  să aștepte aiurea ! Mergi!

     Regina  reușește să ajungă  în jurul orei 11   la locul stabilit,  câțiva  dregători organizaseră masă  și sala pentru întâlnire la un Conac botezat în urma cu 190 de ani,  Conacul Spinului, construit de un  Boier din partea   celor supuși Reginei,   Regina  îl cheamă  pe  unul din  dregători, desigur tot un  pion ca  noi ceilalți,  ea zâmbind îl întreabă: – Dregătorule Yasmin cum mai e situația pe aici?

Dregătorul: – Regină,   industria înflorește, învățământul se dezvoltă ,  dar situația  țăranilor de pe moșiile  noastre e  tot aceeași dinaintea reformei instituită de tatăl dvs,  ba chiar  mulți dintre ei refuză să mai muncească!

Regina: – După ce va  trece această întâlnire  doresc  să se realizeze un  raport  a dorințelor și nemulțumirilor acestora, apoi  voi consulta ministerul  de agricultură, e bine așa?

Dregătorul: – Cred că ar fi fost mai bine să faceți asta mai demult, dar  cum doriți, apropo   P.Lisson nu mai ajunge?

Regina: – Ar trebui să fie   prin zonă, dar cine știe  cu furtuna asta!

   În jurul orei 14 trăsura  lui P.Lisson ajunse, el coboară din trăsură  și își aruncă pelerina  unui  slujnic și intră în conac, sărută mâna Reginei,  care îi face semn să  se așeze la masă,

  După ce ciocnesc doua pahare de vin, Regina  privind către dregătorul ce stătea în colțul uși poruncește  să fie lăsați singuri în încăpere,  el o cuprinde ușor de mână, ea își retrage mâna:  – Ce este cu acest tupeu P.Lisson, eu nu sunt domnițele de la Curtea voastră, nici nu doresc să fiu una dintre ele!

P.Lisson: – De aș putea să descriu faptul că sunt îndrăgostit de dvs,  apropo eu sunt Parker Lisson, nu mă confundați cu bătrânul!

Regina: – Să înțeleg că tu ai sentimente față de mine! Ce te face să crezi că voi accepta dragostea nepotului celui care mi-a omorât unchiul și cu cruzime a decapitat guvernul lui  arzându-i pe rug pe membrii de guvern?

P. Lisson: – Vai, dar tu o dai cu politica și probleme de stat,  garofiță ! Când eu cânt  chemarea la dragostea  eternă!

Regina: – Dragostea unuia ce  pentru putere și-a omorât regele, e o  dragoste plină de interese  materiale!

P. Lisson: – Dacă  o continuați pe acest ton….

Conacul începe a se zdruncina, tavanul a se crăpa  și bucăți din el a cadea peste podea,  dregătorii a țipa : Regină ieșiți!

 Regina se ridică speriată spre ușă, dar calea  li se  blocă , un  stâlp de susținere din sală pică  în fața  singurei uși din sală,  el  o cuprinde în brațe sărutându-i gâtul și șoptindu-i timid: – Dacă e să mor, măcăr am facut un pas spre inima ta!

∇

Visele, nimeni nu le fură și deseori nimeni nu le cunoaște!

Visele sunt locul unde imaginația noastră  își spune cuvântul,  acolo prin subconștient se colorează o lume cu picături de dragoste îmbălsămate în  aurul dorințelor, deseori ele devenind dorințe și uneori devenind realitate.

Visele noastre pot a deveni realitate, uneori atunci când devin nu sesizăm și asta e trist.

Știi nu e suficient doar să visezi ca ele să se și împlinească , trebuie să duci și lupte grele uneori pentru desăvârșirea viselor , cazi și ai impresia că nu reușești nu?  Nu ți s-a întâmplat asta niciodată?

O să se întâmple cu siguranță măcăar odată….Dar cine a spus că trebuie să te dai bătut , uite un exemplu, salcia are mereu crengile aplecate, dar nu cade! e puternică precum o stâncă! Deci poți și tu…

 

Next

Sute de  zile,  minute și secunde ne gândim cum ar fi fost dacă ? Dacă nu  se petreceau anumite lucruri, dacă nu întâlneam anumite persoane, dacă nu  acceptam , dacă făceam  cu totul altceva  și nu  aceea fapta.

Somnuri zdruncinate, gânduri ce nu dau pace  trupului și sufletului să doarmă , pierdem timp din clepsidra proprie  fără să  gândim că  nisipul  ei auriu, dar fierbinte  se va termina și  stelele nu  ne vor mai  însenina noaptea alături de lună, soarele nu va mai răsări dimineața pentru noi…cu ce ne ajută că ne frământam mintea și sufletul cu  regrete , gândind ce era dacă nu se întâmpla un lucru, dacă nu cunoșteam….?

Stop, pentru că nimic nu e întâmplător și pentru că fiecare persoana care apare în viața ta, a noastră are un  rol,  inclusiv eu am un rol.

Fiecare  moment are  timpul său, durata sa  logic, așa că în loc să ne gândim cum ar fi fost dacă  nu mergeam acolo, nu  faceam etc. … să ne trăim prezentul și să ne pregătim puțin pentru viitor !

Un om măreț nu își face planuri  pe perioada mare de timp, deoarece știe că și viitorul e imprezivibil , el trăieste prezentul și învață din trecut!

Pe final las asta, ă poate îți va plăcea : The greatest

 

 

Dezvăluiri 2

Coroana

  Și timpul mă lăsa-se o vreme nemutat , nebunul dispăru și la palat zilele de doilu se scurgeau , tânara fată decise după o perioadă să meargă la unchiul ei,  regele din  pătrățelul negru al tablei de șah.

După drumul lung și obositor a ajuns la al ei unchi, care  o primise cu brațele deschise,  bucuria  lor era  nemarginită , el organiză a doua seară un bal în cinstea  nepoatei sale, doamne, domnișoare, cavaleri și personalități  importante ale regatului venise la bal,  ea purta o rochie  verde, un coc simplu și elegant,  da și timpul face acum o mutare, 2 dintre turnuri au căzut,    2 grupe au atacat cetatea  ,  starea de urgență s-a instalat rapid, balul nu a mai continuat,  Regele  din pătrățelul negru  îi spusese  nepoatei sale să plece din regat și să aștepte scrisori de la el, ea hotărâtă   spusese că va veni cu ajutoare.

Ajunsă înapoi, a organizat încoronarea sa, acum nu mai era o domnișoară, nu mai era  fetița nimănui din  alte vremuri,  era  Regină,  încoronarea a fost una modestă, la o săptămână după   plecase  cu armata  în ajutorul unchiului ei, dar Timpul nemilos făcu o ultimă mutare înainte de a pleca din fața  palatului ei, timpul   i-a răpus sufletul unchiului ei,  când  ea  a ajuns el era mort, trupul său rece zăcea în sicriul negru.

Străin

Au trecut zilele din calendar așa de rapid, iar acum a acceptat că e doar un străin și trăiește mai departe, e mai bine, sigur amintirea probabil că încă o are și străinul visează la zile și mai bune, da și noi o facem.

Străin, a fost odată mai mult pentru un suflet, însă la rândul său și străinul nostru are un suflet străin acum, care cândva a fost mai mult.

Ciudat? Răspunsul nu îl știm în totalitate și îl putem căuta, cândva fiecare a fost străin pentru cineva, dar apoi ați fost voi, ați devenit de la simple două persoane -noi. Greșesc? Consider că nu.

Dar anumite evenimente au făcut ca acel noi să scadă, umpic câte umpic, noi devenind din nou două persoane, apoi fiecare a devenit străin/ă.

Străin îți pare acum, cea ce atunci îți părea cel mai frumos chip, străine îți par acum vorbele sale și necunoscută a sa voce, care cândva o căutai nestingherit.

Îi vezi privirea, pare că o știi…

Și totuși străină ție și privirea, nu mai vezi acum în ea sclipirea ce o vedeai cândva a apus, pierzându-se în zare.

Și ……..

Ce facem dacă, inclusiv în viața noastră…totul se transformă și ce astăzi ne era atât de drag, de indispensabil devine străin, dacă lucrurile de odinioară ne indispun și totul pare că se transformă într-un mare „necunoscut” -cunoscut cândva, atunci când frumosul devine urât și totul se transformă devenind „neplăcut”.

Fugim? Ffffugim?!

Stația 1 -Zâmbetul -„Cei cărora le îngheață zâmbetul pe față, atunci când noi avem motive să ne bucurăm de viață, sunt indivizi fără relevanță.”

Autobuzul a oprit în stația 1, o stație simplă, depinde de tine cât de simplă vrei să fie .

Foarte ciudat, căci azi societatea tânără din păcate e mai captivată de tehnologie și popularitate, dar cât crezi că vor ține acestea? Popularitatea nu îți poate garanta niciodată liniștea, siguranța, eu cel puțin așa cred (cititorule, tu cum consideri?-poți comenta despre asta jos); nici instagramul, nici 10000 de like-uri/ adoruri nu îți vor aduce liniștea, fericirea și nici nu îți vor putea asigura sănătatea.

Din autobuz coborau ca la fiecare stație zeci de persoane, fiecare diferit în felul său, fiecare cu gândurile sale, dar rar zăreai un zâmbet. –– Nu-i așa că vezi și tu asta uneori, sigur…

Când s-a scurs timpul și în ce mod…de vedem peste tot doar fețe posomorâte, obosite și multe fețe deseori fără niciun fel de expresie ori triste, cum am uitat noi, să mai zâmbim. Chiar am uitat? Nu mai putem să ne bucurăm de simplul fapt că am văzut și astăzi lumina, nu ne mai bucurăm nici de faptul să suntem liberi, că putem călca pământul sau doar am uitat?

Am uitat să trăim bucuria faptului că putem trăi într-o societate liberă, am uitat să fim noi și am pierdut un accesoriu simplu, dar pe care îl avem fiecare din noi, zâmbetul, dar mai e ceva, totuși sper să mă înșel privința asta, umanitatea- o pierdem, o mai avem sau dispare încet?

Cred că o avem, dar uităm să o mai folosim și asta e oribil, un om puternic nu este cel ce nu își arată sentimentele, puternic este cel care le recunoaște cu sinceritate.

Un om puternic își știe slăbiciunile, ok …ce face cu ele? Se teme de ele și le ascunde, fuge….cu siguranță că nu trebuie să fugă, e greu să faci din propria ta slăbiciune un avantaj, dar nu imposibil .

Libertatea noastră, e scumpă și e atât de scumpă ca și sclavia, e mai superioară, zici?

Libertatea este dreptul nostru, dar vedem noi faptul că deseori pentru libertate în secolele ce s-au scurs s-a vărsat sânge, P. Coelho spunea că libertatea și sclavia sunt scumpe, dar noi mai știm acest lucru, cred că nu suntem astăzi atât de conștienți privind acest aspect.

Libertatea este la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plăteşti cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat cu lacrimi

P. Coelho

Unii zâmbesc şi când trebuie şi când nu trebuie. Eu tac şi când trebuie şi când n-ar trebui (O. Paler).

Ceață și nimic altceva 2.1 #trecutul , #time

Nu o să negăm că ne-am schimbat, chiar dacă avem tendința să o facem, nu trebuie să negăm că greșim, oricine greșește.

Fugim de trecut, din frică? De rușine?

Putem să ne oprim și să nu mai alergăm de trecut cu așa multă spaimă? Cred că putem, există această variantă, important este să o acceptăm,  însă ești pregătit/ă  să faci asta, îndrâznește să faci pasul acesta și ai să vezi că lucurile vor merge altfel, destinul  tău ca om în această lume poate să capete o altă direcție mai bună. Nu vei avea niciun folos fuging mereu.

Tot fugind, alegând de spaima trecutului, nu se schimbă nimic….trebuie să faci pasul spre acceptarea tectului tău. indiferent cât de groaznic este , indiferent ce s-a întâmplat, fără să tot te gândești ce vor spune cei din viața ta, asta pentru că și aceștia au greșit și nu doar odată, reține, mai ține minte faptul că nimeni nu e perfect, perfecțiunea nu există, pentru mine și perfecțiunea are un mic defect, acela că e prea perfectă.

♣

Și niciodată să nu te rușinezi cu tine , recunoaște-ți ție toate lucurile greșite din trecut, cereți iertare doar cui trebuie, dar mai presus de orice , iartă-te pe tine, capul sus și mergi mai departe .

Trecutul este cel mai bun profet al viitorului. – Byron

Oare nu are dreptate?

Cred că da, pentru că doar recunoscându-ne trecutul, acceptându-l  și asumându-l putem continua spre viitor.

 Nu poţi avea o zi de mâine mai bună dacă te gândeşti tot timpul la ziua de ieri. – Charles F. Kettering

Right

Sunt două feluri de a-ți trăi viața… Unul – de a crede ca nu există miracole. Altul – de a crede că totul este un miracol. – Albert Einstein

Deci, doar noi putem decide dacă credem sau nu în miracole, așa cum decidem dacă iubim sau nu.

Esențial este să realizăm un lucru și să îl acceptăm, da pare greu, dar știi timpul nu omoară iubirea, chiar dacă uneori avem tendința de a crede asta, greșim.

Timpul nu omoară iubirea, noi o facem!

Și atunci apare întrebarea, cum adică nu o omoară timpul? O omorâm noi, cum?

Exact, pentru că timpul ne dă doar teste, iar cei sinceri rezistă, însă cea ce  a fost clădit pe minciună, nepăsare…cade , se prăbușește.

---

Oamenii omoară iubirea cu egoismul lor, ciudat  nu?

Păi într-un fel acesta e purul adevăr, în goana după fericire  omorâm  iubirea.

Oamenii nu înțeleg că  fericirea dintr-un cuplu se simte, se trăiește și se pierde…. în doi….atunci ce facem noi? punem o frânghie  de gâtul  iubirii și o sugrumăm…

Oamenii deseori își distrug propriile lor vise, își distrug încrederea ..chiar și iubirea, doar pentru că planurile lor nu coincid cu cele ale persoanei din jurul lor…în acest caz timpul …va arăta cât timp relația va rezista .

Dragostea adevărată e atunci când deși nici tu nu mai ești mulțumit de tot ce se întâmplă cineva e lângă tine , dragostea adevărată e atunci când te întorci obosit de la lucru sau de oriunde altundeva și învârtindu-te prin casă îți săruți persoana iubită și vă întrebați cum vi-a fost ziua,apoi râdeți în hohote.

 

R.2

Degetele îmi alunecă ușor pe apelul tău ratat, blochez telefonul știind că dacă voi suna înapoi nu voi face decât să îmi răscolesc sufletul auzindu-ți din nou vocea caldă,  voce la care inima mea învelită într-un cocon va trăsări, se va trezi din coconul  în care am învelit-o cu atâta amărăciune, cu atâta regret față de iubire, cu un gust amar și cu gândul că poate așa e mai bine.

Am adormit  cu lângă paharul de vin,  m-am trezit în mijlocul zilei, am privit paharul ce stătea neatins și încă plin, am vărsat ușor vinul în chiuveta din bucătărie, am deschis geamul și m-am lăsat încălzit de razele soarelui.

Și am lăsat picăturile de apă să îmi hidrateze corpul, să îl curețe de tristețe, defapt doar la hidratat, am ieșit din „bârlogul meu” plimbându-mă printre  ceilalți cetățeni ai lumii ăsteia ce au uitat sensul esențial al existenței noastre, să fim  fericiți…

Paradoxal deși trist, îndeamnă la fericire…

M-am întors după ore bune,  am intrat în baie pentru a mă spăla pe față, atunci…m-am confruntat cu celălalt eu, uitându-mă în oglindă într-o clipă tot timpul s-a oprit, m-am trezit într-un alt univers, o altă lume…ciudat eram doar noi…Eu și EU

-Ești fericit? Cu ce te ajută să stai așa fără să vezi  minunățile din jurul tău? Fără să realizezi că sunt atâtea persoane care te vor fericit și care se bucură de tine?

-…. Adică? Ce lucuri minunate ? Dacă nu mă simt bine?

– …..Phhhhhh, serios, faptul că ai avut unde dormi, ce mânca și că ai putut să vezi, nu înseamnă nimic nu?! Nici faptul că ai o casă, o familie unde mereu vei fi primit, nu știi sunt alte persoane care dorm sub poduri prin oraș, alte persoane care nu au cui să îi mai spună mamă, tată și nici frați nu au, nu au nici măcar o casă și un pahar cu apă, ei de aceștia ce spui? Ei nu se plâng atât de mult….deși au sute de motive? Am văzut persoane ce mai au doar două luni de trăit din cauza unor boli incurabile?

-Ai dreptate…și totuși  noi alergăm după…nimic, avem totul lângă noi și avem doar o singură viață, trist că nu prea realizăm când trebuie….!

-Da, totuși ai realizat….E bine, defapt am realizat !

-Ce vom face acum?

-Vom trăi, vom învăța să fim  fericiți, nu bogați și nu vom alerga mereu către nicăieri!

 

 

 

---

 

R.

Sincer, sunt multe clipe în care omul face greșeli, sunt și multe clipe în care omul nu știe ce să facă, cum să reacționeze și unde să meargă și mai sunt clipele acelea ≈ foarte complicate≈, când rațiunea ta îți spune ceva și sufletul tău altceva…foarte complicat…..

Și au fost clipe când trebuie să renunți sau când alte persoane pleacă…însă ar trebui să te bucuri când  anumiți oameni pleacă din viața ta, cu toate că poate crezi că îți fac rău, defapt nu e așa, defapt îți fac un bine, îți oferă șansa să oferi alte sentimente mai bune unor ființe care merită.

Nu ai pentru că să regreți, regretele te țin în impas, crede-mă nu e nevoie de asta, timpul se scurge prea rapid, mult prea rapid pentru un impas, deci continuă să zâmbești, să dansezi, să te bucuri de viață zilnic!

Atunci când mai vrei să te întorci în trecut și să suferi din cauza unor persoane care nu au făcut nimic decât să te rânească, să te amgăgească și să te hrănească cu „ gogoși” cu promisiuni false, amintește-ți că meriți mai mult,  că undeva pe lumea asta cineva își dorește o persoană ca tine, că visează la un suflet atât de pur.

Știm că unele lucruri nu merg, nu funcționează o veșnicie, nu e nimic…. nici relațiile  nu merg mereu, nu toată lumea e sortită să fie mereu împreună….pentru eternitate, indiferent că ne place sau că nu ne place știm că tot ce trebuie să facem este să ne împăcăm cu ideea.

Râzi și zâmbește,  încearcă să fii tu însăți, indiferent de ce spun cei din jurul tău, trăiești viața ta nu a altora.

Dacă vrei ca cineva să te iubească, lasă masca jos, nu îți fie frică de defectele și imperfecțiunile tale,daaaa știu cu toții avem tendința de a înfumuseța adevărul, dar adevărul trebuie să fie pur….lasă-l așa cum e, adevărul să fie adevăr, ție teamă că așa te lovești de respingere?! Ei și?

Cine te vrea cu adevărat acceptă ceea ce ești tu!

Uneori sunt un dezastru și nu îți voi ascunde asta. La fel, uneori strălucesc. Și cred că iubirea ne poate face să trecem peste unele imperfecțiuni. 

 Iubește-mă așa cum sunt și am să te iubesc așa cum ești. Iar împreună vom deveni mai buni pentru că ne vom completa și ne vom strădui să fim cea mai bună variantă a noastră. 

Atunci când o ființă te iubește, te vrea nu te schimbă, nici măcăr nu încearcă asta, pentru că dacă încearcă, înseamnă că tot ce vrea defapt este să te modeleze după bunul său plac, nu te iubește pentru ceea ce ești tu cu adevărat…

 

W

Dincolo de barierele pe care  sufletul tău le ridică zilnic, dincolo de zidurile ce îți apără cetatea sufletului ,ce ai acolo?

Cine îți domnește cetatea sau ce anume?

Teama?

Frica?

Iubirea?

Ura?

Neputința?

Ce  nume poartă sufletul ce ar putea să domnească pe tronul din cetatea ta?

Dar, nu poate să domnească…?

Sufletul e singura cetate pe care nimeni nu o poate cuceri prin forță, folosirea forței pentru cucerirea ei, poate deveni un adevărat haos, în care la final totul cade în negura uitării.

Ce înseamnă uitarea? Păi moare, încet…odată cu el mor sentimente, totul se prăbușește, iar tu de distrugi ușor sau poate că te poți opune…e alegerea ta!

 

 

Ființă

Cercurile în care ne învârtim pot cumva să fie distruse? Sau nu !?

Tot cred că există mică posibilitate, întrebarea e dacă nu cumva ieșind din aceste cercuri intrăm într-un alt cerc ?

Totul e ciclic!

Tu !

Exact așa cum spuneam .. ființă umană , totul e ciclic ? Totul începe dintr-un punct și se încheie într-un punct !?

Sau e doar o impresie !?

Nu sunt sigur,dar eu nu cred asta, desigur ne naștem și murim și cu toate acestea nu cred asta.

Cred că totul , viața are un traseu exact și bine definit , e ca o linie pornește din punctul •––––––––––• , indiferent cât de mult am devia de la linia noastră tot acolo în ultimul punct al acesteia sfârșim e ca o regulă universală!

---

Când vom realiza că linia aceasta e extrem de scurtă și că se poate ca ea să ajungă în punctul final oricând, atunci vom aprecia timpul . Și nu cumva atunci ar putea să fie târziu .

Atunci nu va mai conta nimic , nici ce casă ai ,nici câți bani ai, nici câte studii , nici ce loc de muncă ai , toate vor deveni una cu pământul, defapt ce va conta va fi felul în care ai trăit , lângă cine și cum ai trăit .

Femeia

Femeia, ființa blândă, gingașă, ea e reprezentantă a  sexului frumos, astăzi e ziua ta!

8 Martie Ziua Internațională a Femeii , multă lume spunând defapt că e și Ziua Mamei, când eram mic și eu credeam la fel, însă nu e așa, defapt Ziua Mamei este pe 5 mai.

„Ziua Internaţională a Femeii, marcată pe 8 martie, a fost la începuturi o expresie a luptei femeilor pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii de muncă mai bune, dar şi pentru salarii mai mari şi dreptul la vot. Am putea spune fără să greşim că ceea ce cunoaştem astăzi ca sărbătoare de 8 martie îşi are rădăcinile tocmai în acest protest desfăşurat la New York cu mai bine de o sută de ani în urmă”, declara istoricul Ioan Ţicu, potrivit historia.ro.

Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU.^[1] ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii.

Așadar, dragelor, la mulți ani!!!

 

52173805 – wooden march 8 calendar, next to purple flowers on old blue rustic table. selective focus. vintage filtered

Leagănul de sentimente

Partea 1

Poate că nu mereu suntem conștienți că ceea ce simțim e adevărat, uneori suntem cuprinși de prea multe sentimente pentru e defini exact ceea noi simțim într-un moment,  uneori omul trece prin mult prea multe lucruri/momente pentru a știi ce simte ( tu, cititorule sigur ai avut cândva, măcar odată  problema asta).

Negăm, afirmăm sau  nu recunoaștem…dar da, se întâmplă!

Grăbindu-ne în realizarea visurilor noastre, uneori  multe persoane se grăbesc spre realizarea unei cariere cât mai fastuoase, alte persoane se grăbesc pentru a strânge cât mai mulți banii…altele pentru a îi  face fericiți pe cei din jur, uită de viața lor, așadar uită ce e fericirea, sunt chiar mulți cei care defapt nu știu că au fost fericiți cândva, poate nici măcar nu știu ce e fericirea?

Păi am mai spus, mai spun și voi mai spune, fericirea ta, nu trebuie să depindă de ceva și de cineva, sigur e important să ai persoane cu care poți vorbi, face orice…dar nu lăsa fericirea ta să depindă de nimeni.

Fii conștient!

Fericirea vine și din lucruri simple, corect?! Eu zic că ….DA!

Îți  amintești atunci când erai copil de exemplu și ploua cu găleata afară, iar tu îți doreai să te joci ascunsa cu ceilalți , însă din cauza faptului că ploua nu era posibil, erai supărat, te plictiseai în casă?!…Apoi când vedeai că soarele a apărut erai fericit, zâmbeai, mergeai afară și te jucai, ei vezi…uite un moment happy, provenit dintr-un lucru simplu, deci, se poate!

Noi adulțiiiiiiiii

---

….Ne grăbim să fim mari, să ajungem la facultate, să ne îndrăgostim, să lucrăm, să avem casa noastră, neștiind că odată ce creștem vin responsabilități tot mai mari și odată cu ele problemele.

Pe măsură ce creștem, cam uităm să mai ne bucurăm de lucrurile din jur, uităm să mai zâmbim, nu mereu și totuși cam uităm!

Ura – e un sentiment ce ia naștere deseori din cauza rănilor lăsate de ceva sau de cineva, e sau cel puțin ar fi bine ca ea să nu pună stăpânire pe o persoană, deseori ea  aduce cu ea furie.

Cum și spunea o vorbă: „De la  iubire la ură e un singur  pas!”

Și, poate așa e!

Un sentiment puternic la fel ca fericirea, iubirea. Sentiment puternic de antipatie uneori dușmănie față de ceva, cineva sau chiar față de tine însuți.

 

Resemnare, uneori prin acest sentiment, facem defapt un pact cu ce se întâmplă, ne împăcăm cu ce se întâmplă…acceptăm o siutație dificilă din viața noastră, nu ne mai opunem!

Vizită Sibiu

Un loc de poveste, un loc unde era  casele vechi, turnurile înalte se îmbrățișează cu cerul, un loc unde timpul parcă stă în loc și așa ar trebui mereu să rămână, Sibiul!

Un oraș frumos, un loc plin de  farmec, unde istoria  se îmbină cu lumea de azi, atrăgând sute de turiști.

Un loc de vis, unde legendele nu lipsesc, se spune că atunci când mergi pe Podul Minciunilor din Sibiu, nu e bine să spui  minciuni, căci podul va cădea.

Sibiu, a fost de asemenea Capital European Culturală în 2007,  iar după ce l-am vizitat pot să zic că chiar își merită titlul acela.

Mai zâmbim…

Zăpăciți alergăm în goană către lucruri trecătoare,  pierdem din esență ceea ce contează defapt, uităm   să  mai zâmbim, să ne bucurăm de prezența celor din jurul nostru.

O societate tristă, care nu mai  cunoaște simplitatea și  bucuria  lucrurilor simple,  o societate dornică de avea cât mai mult, cum  spunea o poză de pe social media,  noi trăim vremuri ciudate,  telefoane fără butoane și prea  multe relații fără sentimente.

Dacă te plimbi astăzi pe stradă, o simplă plimbare, auzi lume vorbind numai despre facutri,  cheltuieli, probleme sau îngrămădindu-se să ajungă la  vreun magazin, serviciu  și așa mai departe… dar nu prea îi vezi să zâmbească, să se bucure sau să îi auzi  că se bucură de ceva anume, eu știu… de exemplu de faptul că  poate să meargă și are viață liniștită și are  o casă, un job o familie …. de soare, ninsoare…

Aproape 90% din ei sunt încruntați,   bosumflați, nemulțumiți…foarte puțini sunt fericiți, poate că totuși nu știu să se bucure, poate că  au uitat totuși ce este fericirea  și poate că  nu știu a se bucura de simplitate, nu? Doar fericirea poate să vină din lucruri simple.

Marcus Aurelius  spunea că pentru fericire nu ne trebuie foarte multe lucruri, ”Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit!„ și  nu cumva avea dreptate?

 

Suntem  cumva mult prea ocupați să mai zâmbim?

 

Vine Crăciunul

E din nou perioada mult așteptată din an, e vremea Sărbătorilor de iarnă, perioada când lumea încearcă să fie mai bună, armonioasă și mai iubitoare, mai tolerantă, totuși am putea să fim așa zilnic nu doar în perioada asta .

E vremea când ne întoarcem către casă lângă cei dragi, când ne adunăm lângă brad, când colindele răsună, când se deschid celebrele târguri de Crăciun, când sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos și sfârșim un an, dar începem altul.

Ce contează în perioada asta !?!

Cadourile sau câte prăjituri a făcut mama sau ce decorațiuni are în casă?!

Nu ! Contează defapt să ai armonie, liniște dragoste și să ai sănătate ! Să închei anul iertându-te pe tine și apoi pe cei din jur.

Sărbători Fericite!

Simplu sau complicat de simplu

Simplu și totuși complicat, simplu și totuși  adevărat.

Ce suntem atunci când trăim fără a iubi și defapt mai bine spus fără iubire?

Suntem doar trupuri omenești ce se tărăsc prin timpul curd și fără milă, suntem  trupuri goale și fără suflet,  trecând prin timp precum trec frunzele aruncate de vânt dintr-o parte în alta a străzii.

Noi înșine ne-am născut din iubire, cum am putea să trăim fără ea?

Și chiar de vrem, doar ne amăgim și ne învărtim într-un cerc fără ieșire, căci nu e om fără să vrea iubire, dar lumea s-a transformat și s-a schimbat, acum  iubirea nu mai e la fel înțeleasă, deseori  unele persoane înțeleg prin ea,  doar satisfacerea intereselor lor, doar atingerea anumitor scopuri pe care ei și le doresc, fără a conștientiza că va sosi vremea când va pleca, și ce va lua cu el/ea?

Păi aproape nimic, noi nu luăm nimic, atunci când spre cealaltă lume plecăm, suntem îmbrăcaâi în niste hăinuțe ți puși într-un sicriu, apoi peste noi zace doar pământul rece.. vrem sau nu… așa e.  Tu, eu, noi nu vom trăi cât pământul, dar  am uitat în graba de a ne satisface interesele că cel mai important lucru e iubirea, sănătatea —viața.

Focul cel mai puternic e iubirea și ca să o ai, trebuie să o dăruiești !

Fericirea are în definiția ei, iubirea și așadar fericirea fără iubire nu există, e incompletă!

Așa că măcar acum, e timpul să ierți, să iubești! Să înveți să zămbești

Hai la Ospăț, a zis Leana a lu Costel

De multă vreme nu am mai scris,  daaa și sincer mi-a lipsit și inspirația, daaa nici prea mult timp liber nu am mai avut.. ce să faci…

E din nou noiembrie, e din nou iarnă și ne apropiem de perioada mea preferată, de Crăciun, înainte de Crăciun în acest an, 2018 România sărbătorește un eveniment important pentru istoria noastră, Centenarul.

Da, ce să vezi…astăzi la 100 de ani de la unirea României, avem la conducere  un fel de „Leana lu Costel”, ei  știți voi la cine mă refer.

Măi sincer prostia  doamnei, nu ma uimit vreodată, nu are cu ce să mă mai suprindă, însă  doamna, premierul nostru a anunțat că va participa la evenimentele dedicate Zilei Naționale, că va merge inclusiv la Alba Iulia, din partea mea ok, mergi tu tută ce ești oricum nu ai habar de nimic.

Dar tipa nu se lasă ușor, femeia asta a îndrăznit să facă dintr-un loc cu o însemnătate istorică, ghiciți ce? Hm o sală de mese,  daaaa a transformat Sala Tronului de la Palatul Regal din București în Sală de mese  cu toate că exista deja o astfel de sală pentru evenimente de genu, păi măi Leana a lu Costel (Dragnea) nu ai tu pic de respect față de istoria noastră, da la cât ești de tută nu cred…. acolo în urmă cu aproape un an a fost depus trupul neînsuflețit al ultimului Rege al României, Mihai I .

Nu știu,  femeia asta nu are nici bun simț și nici respect, păi se răscucește Ferdinand întregitorul în mormânt și Regina Maria când văd de  fel de premier are România asta..

#haștag

Ceasul, e indicatorul nostru pentru a vedea unde suntem în timp, alături de el e calendarul, astăzi puțini mai folosim asta, avem SMARTPHONE-uri.

Am uitat să mai interacționăm cu cei de lângă noi, astăzi suntem mai mereu conectați la tehnologie, nu mai ne adunăm în fața blocului sau pe ulița din sat să ne dăm cu sania iarna, să fugim sau să ne plimbăm la apus de soare prin parc.

Astăzi  nu mai scriem telegrame sau o scrisoare, scriem pe Messenger, trimitem un SMS, un mail, un iMessage …totuși dacă tehnologia asta ar cădea pentru o singură zi, ce s-ar întâmpla cu cei conectați non stop..? Hmm nici nu vreau să mă gândesc…..

Tehnologia  nu va cumpăra niciodată dragostea cuiva sau nu îți va readuce înapoi zilele pierdute, persoanele care au plecat  din lumea noastră.

Singurul lucru important defapt e să  avem sănătate și fericire, dar nu cumva ca fericirea ta să provoace durere prea multă altcuiva.

 #dragostea #fericirea  sunt ca două piese dintr-un puzzle, nu putem să fim compleți fără una dintre ele,  fericirea  trebuie să vină din lucruri simple, iar dragostea  prin formele sale și una principală este dragostea față de tine, iubește-te pe tine și apoi dăruiește iubire, dăruiește fără să  ai prea mari așteptări de la cei din jurul tău căci astfel nu vei avea atât de multe  dezamăgiri, bucură-te mereu de tot ce ai, știu  e greu să facem asta și deseori chiar eu uit, uit să mă bucur de faptul că respir și că pot călca pământul de sub picioare, că pot simți razele soarelui, că pot să mă bucur de atingerea apei, de  apusul soarelui, de  mirosul  cozonacilor, de glasul părințiilor.

Suntem în plină iarnă, calendaristic vorbind că vremea de afară numai de iarnă nu e, dar e bine ,  dragostea căci despre ea vorbeam, e cel mai frumos lucru, cel mai frumos sentiment veșnic nemuritor.

Prima legătura de dragoste pe care o are omul, este cea față de ai săi părinții.

În timp creștem și ne îndrăgostim, prima dragoste deseori cea care se termină cu durere , poate nu..

Dragostea – Sentimentul acesta atât de puternic e și cel ce poate naște ură, durere …așa că ai grijă cui îți lași inima.

Sufletul e  cetatea ce nimeni nu a reușit și nu va reuși să o cucerească cu forța!

Deseori cetatea asta e asediată, dar refăcută și uneori din forțe proprii, ai grijă de ea pănă nu o pierzi !

 

 

E greu !?

E greu să fim noi ?

Altă întrebare, căci …

Hm căci nimic… totuși e greu să fim sinceri fără a purta o mască și a ne preface că suntem ceea ce defapt nu suntem!?

Pentru că dacă am învăța asta am putea simplifica așa de mult totul, doar noi ne complicăm existența, acesta e adevărul și chiar dacă îți convine sau nu, altul nu e.

Mai bine ar merge totul, dacă nu ne-am mai ascunde după măști ce nu ne reprezintă, din păcate nu prea multă lume e sinceră și asta am văzut de a lungul timpului, deseori asta chiar ma dezamăgit și sunt sigur că și pe tine, cititorule. Eh, încă nu e prea târziu și chiar pentru cei ce se ascund purtând măști, aruncați-le !

Învățați – Apoi plecați …

Când eram copil și îi auzeam pe cei din jurul meu spunându-mi mereu să învăț pentru deveni cineva, pentru a realiza ceva în viață,credeam că îmi spun asta pentru a mă motiva să învăț și totuși pe parcurs am văzut că parțial au dreptate …

Da! Am spus parțial și asta pentru căde o lungă perioadă de timp statul acesta, țara asta în care trăiesc și eu și voi …are o conducere toxică, când suntem mici suntem îndemnați să învățăm cât mai mult posibil și să mergem la facultate, ne mobilizăm energia și în cele din urmă absolvim un liceu și apoi sigur, mergem la o facultate ; urmăm poate și un program de master și apoi ?! Apoi „de fiecare cum poate ” !?

Poate că ai norocul și lucrezi în domeniul pe care l-ai studiat, deci găsești un job frumos unde te simți foarte bine și progresezi, daaaaa nu multă lume face asta cu toate că au terminat o facultate, sunt foarte multe persoane în România asta, care de exemplu au terminat la Universitatea X (nu dau nume) și lucrează la Autoliv, InterContinental, Kauffland, Auchan și așa mai departe, măi munca nu e o rușine,indiferent de ce slujbă alegi/practici .

Sau o realitate și mai tristă, învățăm ca să plecăm la 100km de casă și mai mulți chiar , asta din cauza celor care ne promit multe în timpul alegerilor și apoi uită, mai nou ies la tv declarând că România are o mare creștere economică, doamna Dăncilă ce ați visat? Doamna Olguța se mai dă mult rahat la PSD!?

Doamna Premier, vedeți ca nu cumva din cauza faptului că sunteți mai mereu obosită să nu uitați faptul că trăiți …

Pentru ce anume ne tot îndrumați spre școală și educație și ne tot spune-ți că noi suntem viitorul României?!

Ce ne oferiți voi ?!

Unității de învățământ unde ne pică tavanul în cap și să ne deplasăm în curte pentru a ne face nevoile fiziologice, unde manualele sunt greșite, unde uneori nu există nici căldură iarna în clase și nici curent, serios ?!

Și totuși nu v-ați săturat să ne tot furați și să vă tot huiduie lumea peste tot, să ieșiți prin presă și să prezentați un adevăr paralel, doamna Dăncilă vedeți să nu uitați poezia scrisă de Daddy …păi nu !?

Da, asta e România noastră, realitatea rea și crudă, țara asta atât de plină de locuri extraordinar de frumoase și pline de farmec, are la putere o coaliție cu membri cărora le place „rahatul”.

Incompetența acestei formațiuni poltice – PSD+ALDE se vede peste tot, în sănătate, infrastructură, educație ș.a .

Din cauza unor mizerabili din Parlament, din guvernul astă așa democratic ( cel puțin așa se cred ), noi ori suntem nevoiți să suportăm distanța dintre noi și membri familiilor noastre, ori plecăm și noi din țara unde ne-am născut și care deși e a noastră, e aproape vândută.

România pierde anual oameni în echivalentul unui oraş de nivel mediu, precum Slatina sau Tulcea. Şi anul acesta, se estimează că vor pleca definitiv din ţară aproximativ 85 de mii de români. La un calcul simplu, populaţia României scade cu nouă români pe oră. Sunt cei care părăsesc ţara cu gândul să nu se mai întoarcă.

-asta pentru că avem de toate conform Guvernului României

Și nu doar tineretul pleacă…

---

România în centenar

Țara asta atât de bogată în resurse și locuri unice în Europa și în lume, împlinește 100 de ani de la Unire.

Vedem astăzi că diverse personalități politice folosesc în discurile lor tema centenarului, știți ce e cel mai jenant, faptul că aceștia vorbesc despre România și despre unitate și democrație, despre drepturi și un stat corect, când defapt majoritatea acestora sunt certați cu legea și nu au făcut nimic concret decât să fure.

Gravitatea situației se observă de la cel mai înalt nivel până la cel mai mic, chiar U.E ne-a atras atenția că nu suntem pe drumul cel bun și asta nu doar odată, însă conform spuselor liderului Partidului Social Democrat, ” cine sunt aceștia să ne spună nouă ce să facem” ; trist nu?!

Tot acest lider, respectiv Liviu Dragnea a adus în spațiul public un nou stat Statul Paralel , da exact statul ăla format din cei care nu își doresc lucrurile pe care PSD și ALDE le vor.

Și acum mă întreb, România mai e un stat de drept ?!

Dificil de răspuns, însă da este ( cel puțin momentan ), mai grav e că încă sunt persoane ce susțin „gogoșile” vândute de un partid mizerabil, spus și Ciuma Roșie.

România, țara mea și a multor altora, au fost atâtea eforturi pentru România de astăzi, în zadar pentru cei ce ne conduc și ne tot fură, ne fură vise și tot ce vor ei, astăzi nu avem nici măcar o autostradă dintr-un capăt în altul al țării, nu avem nici măcar un sistem de educație la fel ca celălalte state și nici spitale ok, încă avem manuale prost făcute, încă avem wc-URI în curtea școlilor care săracele au chiar gaură în acoperiș unele… cât de mult va mai sta acest stat în picioare !?

Spitalele de stat arată jalnic majoritatea dintre ele, cadrele medicale lucrează într-un mediu nepotrivit și chiar uneori cumpără chiar ele lucruri necesare pentru spitalele în care își desfășoară activitatea, dar în 2018 când România are atât de multe probleme ce trebuiau rezolvate, Guvernul a adoptat OUG pentru un referendum ( Redefinirea Familiei) la care a participat și BOR, făcând propagandă mincinoasă și asta chiar în școlile din România, un lucru interzis prin lege, referendum care a căzut, el fiind îndreptat împotriva comunității LGBT și oricum nu a schimbat și nici nu schimba nimic.

Astfel a aruncat Guvernul României o sumă enormă pentru organizarea unui referendum, nefolositor nimănui. ( PS: Mă bucur pentru invalidarea lui, cetățenii au dovedit practic că vor urma o direcție pro europeană ).

Trecând peste mă subiectul referendum, mă uit cu groază la anumite locuri ce erau cândva o minune pentru toată lumea și acești puturoși de la putere(mă refer la cei ce ne-au condus din 1989 până în prezent), nu au fost în stare să le acorde atenție, să le mențină la adevărata lor valoare, chiar să le-o ridice, exemplu Stațiunea Herculane , vezi și o chestiune nouă, Casa lui Constantin Brâncuși, care din ce am văzut astăzi la televizor (11.10.2018) s-a prăbușit, căci da, de ce ar fi făcut primăria de acolo ceva sau Guvernul .

Alt exemplu și mai jenant, este Poarta Sărutului care și ea se află într-o stare de degradare, și astea sunt doar câteva exemple.

---

Centenarul Marii Uniri

Credința românilor care au făcut Unirea că toată suflarea românească trebuie să trăiască împreună, într-un singur stat, ROMÂNIA.Efortul susținut al românilor, de-a lungul timpului, de a nu uita că sunt români.

Năzuința românilor de a înfăptui Marea Unire, avută de-a lungul secolelor, indiferent de vicisitudinile istoriei.
Tenacitatea liderilor și a elitelor românești care au întreprins toate cele necesare ca Unirea să devină realitate.[vezi – http://centenarulromaniei.ro/ce-inseamna-centenarul-marii-uniri/]

Pentru mine acest an, 2018 e un alt an în care minciuna îi caracterizează pe aproape 90% din politicieni statului român, care după cum am spus ne tot aruncă, după fiecare gafă tema centenarului.

Dragilor cei ce au înfăptuit unirea, au luptat cu adevărat pentru acest stat și națiunea noastră, voi însă nu!

Voi ne îndepărtați de U.E și de democrație și statul de drept, încet încercați să puneți labele pe justiție, ca să vă eliberați… dar un om care nu are din ce să trăiască și fură pentru a le da copilașilor săi să mănânce este imediat închis..cruda realitate.

Și o altă crudă realitate e faptul că sunt persoane care aleg să stea la tv și doar să se plângă, jalnic !

---

Scurt Istoric :

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilorîn parcursul secolului al XIX-lea. 

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei și a fost favorizată de mai mulți factori istorici:

• acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial
• prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus
• afirmarea principiului autodeterminării și a celui al naționalităților pe plan internațional, în contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.

Marea Unirea este legată inexorabil de personalitățile regelui Ferdinand, reginei Mariași omului de stat Ionel Brătianu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918 odată cu unirea Transilvaniei, recunoașterea diplomatică a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. În ciuda constituirii ei într-un scop esențial al politicii externe în următoarele două decenii, recunoașterea din partea Uniunii Sovietice nu a venit niciodată, iar dinspre ea avea să vină în 1940 ultimatumul care a pus în acțiune dezmembrarea României Mari în avantajul  Uniunii Sovietice, Bulgariei și Ungariei. 

---

Imagini -România ( Arhivă personală )

Capul lui Decebalus

Cascada Bigăr

Capul lui Decebal

Baia Mare

Baia Mare

Alba Iulia

Alba Iulia

Alba Iulia

Supplex Libbelus Valachorum – Alba Iulia

Machetă, muzeu -Alba Iulia

Arme -Alba Iulia

Machetă, Alba Iulia

Regina Maria a României

Stema României -Alba Iulia

Ferdinand Întregitorul

Timișoara -Iullius Mall

Iubește-te pe tine și apoi pe cei din jur

Iubește-te pe tine și apreciază tot ce ai și mai ales apreciază-te pe tine, înainte de a te compara cu cei din jurul tău, după ce faci asta iubește și oferă bunătate indiferent dacă primești sau nu înapoi (rar și puțin mai facem așa ceva, noi cei din ziua de astăzi).

Găsește puterea să treci peste momentele grele și atunci când nu mai poți și totul pare că a ajuns la limită, stai și respiră, eliberează-te de stres /energie negativă și credemă nu contează în ce mod atât timp cât nu rănește pe nimeni, apoi vei vedea că se mai poate și asta mai ales după ce gândești puțin asupra situației cu calm.

Nu mai putem spunem deseori și fugim în loc să vedem ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți situația sau chiar pentru a putea să o depășim.

Înainte de a abandona te-ai gândit la ce se poate face și cum anume, presupun că nu.

La mai multe momente din cursul existenței ne dăm bătuți sau cel puțin vrem si uneori am da foc la tot, nu e așa ?!?

Ne complicăm uneori singuri propria existență, uităm să ne bucurăm de simplele raze ale soarelui, de faptul că putem să călcăm pământul și suntem uneori udați de picături de ploaie.

Uităm să ne mai bucurăm de faptul că avem părinți și deseori uităm de ei, ne plângem de diverse chestiuni și uităm să fim recunoscători pentru multe.

Și ar trebui să fim mai recunoscători pentru ce avem, să fim bucuroși atât cât avem o masă , o casă , cât avem părinți ce ne sunt în viață, cât avem persoane în jurul nostru care ne iubesc.

Deseori vedem în rândul tinerilor de astazi că se sinucid că nu nimeni sau din alte motive, o mare prostie mai bine s-ar bucura de copilărie, de acest paradis pierdut.

Iubirea de care au nevoie atunci e doar iubirea venită din familie și atât, vor întâlni iubirea la momentul potrivit.

Astăzi

Haos,un cuvânt simplu (explicația o găsiți în DEX ) , opusul său e armonia sau poate chiar liniștea .

Noi astăzi suntem într-o lume aflată într-un continu haos, uneori ne complicăm existența și uităm de multe ori faptul că nu trăim cât pământul, nu ni se oferă decât o singură viață și cum timpul e imprevizibil, viața se poate termina oricând.

Iubirea a devenit o raritate, lucru despre care am mai vorbit .

Uneori observ cu tot mai mult cu dezamagire că lumea a uitat că în iubire nu totul e roz și plin de momente drăgăstoase, ea, relația are și ea fazele sale și cel mai important este ca relația pe lângă faptul că trebuie să se bazeze pe comunicare, loialitate, sinceritate și iubire, e necesar să aibe o consolidă bază și să nu își piardă baza odată cu maturizarea ei , maturizare care se petrece ușor și treptat în timp,multă lume se sperie și fuge căci vorba aia e mai ușor ca în loc să vezi care e problema și să o repari , să fugi nu??!

Și asta se întâmplă nu doar în relațiile hetero ci și LGBT, unii de asemenea se plictisesc rapid, fugind după o altă p**ă

E într-adevăr greu să faci față la anumite lucruri și deseori devin haotici și nu mai înțelegem nimic, ei în astfel de momente e important să te relaxezi și să te calmezi ca apoi să iei o decizie în funcție de rațiune și de inimă .

Dragilor / dragelor , o relație nu e ca un dildău de plastic( Iertați-mi expresia ) pe care o arunci când te plictisești, aici există și sentimente și e vorba de două suflete, două persoane și deci înainte de a pleca fără niciun motiv concret ci doar din faptul că vă trebuie altă jucărie sau că a apărut o problemă gândiți de 100 de ori și reflectați ce vreți de la viață și de la voi 🙂

Nu a fost ușor nici pentru mine, am avut zile și perioade în care nu îmi doream nimic și nu suportam pe nimeni și hai să recunoaștem că uneori am stat lângă cineva și chiar dacă nu eram noi stăteam din teama de a nu sta fără nimeni, am avut momente în care am negat iubirea și existența ei .iubirea există ! Problema e că trebuie să avem răbdare..

Și uite că după atâtea relații toxice și relații unde am pus inima pe tavă și am sfâșiat-o și am mânjit-o cu noroi, când am crezut că nu mai există nimic a apărut, iubirea .

Astăzi am lângă mine o persoană minunată, acum mulți o să spună nu e bine să iubești atât și să lași persoana iubită să devină o dependență căci din nou o să suferi, defapt nu cred asta căci omul simte atunci când găsește sufletul meu pereche.

Persoana asta devenit totul, e necesar pentru simpla mea existență și leacul pentru orice, e precum sângele ce îmi circulă prin vene 🙂

Așa că învață să iubești și să ierți ca să poți avea iubire!

Poate acum măcar unele persoane vor realiza că nu e important câte like-uri are pe fb și cât de bine arată sau cât de bine se fute (scuzați din nou pentru expresie, da e primul adevăr ).

Rușine !

Penibil! Jalnic și inuman, astăzi, în secolul XXI, diaspora a revenit acasă pentru a își exprima nemulțumirea față de acest guvern infect, mizerabil și incompetent, condus de PSD+ALDE. 425 de oameni prezenți la București răniți din cauza modului nefiresc prin care Jandarmeria Română a reacționat, nu e normal ca astăzi să se întâmple așa ceva, sincer sunt curios mâine ce va spune doamna Carmen Dan?!

Inadmisibil!

#Digi24 – Jandarmeria, apel la populație pentru recuperarea a 2 arme dispărute

Lucrurile cu siguranță nu vor rămâne așa, au fost nenumărate persoane care au parcurs drum lung pentru a protesta atât în capitală și nu numai, iar din cauza unor provocatori care au început să instige la violență s-a ajuns la un adevărat haos, totuși forțele de ordine puteau să îi izoleze pe aceștia…

Bravo PSD, distrugeți în continuare viitorul României! Promovând prostia și susținând o analfabetă și incultă ca premier.

Nu s-a protestat doar la București, ci în toată țara, de exemplu la Timișoara totul s-a desfășurat într-o atmosferă normală, zâmbete, oameni hotărâți, copilași fluturând tricolorul, am văzut inclusiv steagurile Austriei, UK, Italiei, Spaniei ș.a. (ca să nu mai aud de discuțiile „distinșilor” pesedei care spun că nu au participat expații noștri).

E pentru prima oară în 23 de ani în care mi-e rușine că trăiesc în acest stat!

29/06/18

Astăzi e despre tine , astăzi e despre noi, în urmă cu trei ani ne-am întâlnit, ai intrat în viața mea, cu codiță, lăbuțe și nasul umed și o privire de îngeraș ,defapt trei ani de când te-am adoptat ❤️.

Trei ani de când mă întâmpini zilnic la ușă dând din coadă și vi la mine defiecare dată cu aceeași bucurie când mă întorc acasă, chiar și când mai faci boacăne de ciudă că rămâi singur, și nu numai ..dar ești copilașul meu și așa acest lucru nu de va schimba vreodată .

Deși se spune ca animalele noastre de companie nu sunt prea inteligente,defapt sunt și cele mai loiale de altfel , pentru ei noi suntem întreaga lor viață cu toate că ei sunt doar o parte a vieții noastre.

Sentimentul de ucide -dorul

Știam că e doar o plecare pe termen scurt, am fost acolo când a urcat în acel autobuz, m-am abținut nu puteam să las emoțiile, lacrimile să curgă chiar acolo căci mă gândeam că poate îi voi provoca o stare neplăcută , imediat ce am văzut că a urcat în autobuzul acela am privit și simțeam că ceva din mine se rupe cu fiecare metru pe care autobuzu acela îl făcea căci ne îndeptam și ochii mei plângeau , era o reacție a corpului meu raportat la ce simțeam în interior , am părăsit autogara și m-am așezat pe prima bancă am oftat , a fost un oftat dureros , m-am gândit că trebuie să fac ceva ca să îmi distragă puțin atenția …dar nu prea mi-a reușit .

Ei și apoi am ajuns acasă deși știam că a plecat am intrat în dormitorul nostru, însă când am văzut patul gol parcă am simțit un cuțit care îmi tăia sufletul , tăia bucăți din el -era dorul

Acum toți știm de ce dorul se numește dor , fiindcă doare , el nu apare fără iubire !

Noaptea a devenit dintr-un sfetnic bun și aromată cu miresme de iubire un chin , dorul își spunea cuvântul și mai mult , iar diminețile o otravă curată căci privirea mea căuta chipul său deși rațiunea știa ce se întâmplă .

Dorul e cel mai bun prieten cu timpul cred uneori, de ce zic asta oare .. păi dă amândoi sunt nemiloși și te îngenuchează când nici nu te aștepți .

Dar dorul e o dovadă de iubire !

Avicii

Tim Bergling (născut  în 8 septembrie 1989 – decedat în  20 aprilie 2018), cunoscut sub numele scenic Avicii, a fost un DJ, remixer și producător muzical suedez.

Moartea lui Avicii a luat prin suprindere pe toată lumea, momentan nimeni nu cunoaște 100% motivul decesului acestuia,  deși tabloidele spun că avea probleme din cauza alcoolului.

Acesta a fost un artist important,  un   om pasionat de muzică,  în cursul anului 2015 a fost prezent în România la festivalul Untold .

Tim Bergling s-a născut pe 8 septembrie 1989 în Stockholm, Suedia. În 2010, Avicii a scos în colaborare cu alt DJ suedez, John Dahlbäck, un single intitulat „Don’t Hold Back”. După aceea a lucrat la numeroase proiecte cu DJ cunoscuți pe plan mondial ca DJ Tiesto și Sebastian Ingrosso. Chiar dacă principala sa muncă o reprezintă melodiile electronice sintetice, EMI a scos o versiune vocală a melodiei lui „Bromance”, intitulată „Seek Bromance”. „Seek Bromance” a ajuns în top 20 în mai multe țări incluzând Belgia, Franta, Olanda, Regatul Unit și Suedia. De asemenea a mai remixat și single-ul Nadiei Ali „Rapture” de pe albumul ei „Queen of Clubs Trilogy: Onyx Edition”. În octombrie 2010, Avicii a semnat cu echipa europeană A&R si EMI Music Publishing, considerată a fi una dintre cele mai mari patru case de discuri. În 2011, melodia sa în colaborare cu David Guetta, Sunshine, a fost nominalizată la Grammy la categoria cea mai buna piesă dance. Melodia sa ‘Penguin’ a fost preluată de Leona Lewis pentru cântecul ei ‘Collide’. Această preluare nu a fost autorizată de către Avicii și a dus la controverse, iar Avicii a încercat să blocheze publicarea melodiei cântăreței. Totuși, aceste controverse au fost rezolvate în afara judecătoriei cu reprezentanții celor doi producători declarând: Leona și Avicii vor lucra împreună la al patrulea single Collide’. În 2011 Avicii a scos ‘Levels’ (preluând un sample din melodia ‘Something’s Got a Hold On Me’ de Etta James), care a ajuns în top zece în India, Croația, Bosnia, Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Olanda și Regatul Unit, iar în Ungaria, Norvegia și Suedia a condus topurile.

---

Acestea sunt poziții pe care s-a clasat Avicii în ”Top 100 DJs” publicat de DJ Magazine:

• 2010: No. 33 (Nou intrat)2011: No. 6
• 2012: No. 3
• 2013: No. 3

---

DJ-ul Avicii a murit la numai 28 de ani. Decesul a fost confirmat de reprezentanții artistului. „Anunțăm cu regret pierderea lui Tim Bergling, cunoscut ca Avicii. A fost găsit mort în Muscat, Oman, vineri după-amiază”.

Familia artistului este devastată și a cerut să le fie respectată intimitatea, precizând că nici o altă declarație nu va fi făcută pe acest subiect.

DJ-ul Avicii a murit la numai câteva zile după ce a fost nominalizat la Billboard Music Award la categoria cel mai bun album dance/electronic, pentru EP-ul său intitulai „Avicii (01)”.

Avicii a anunţat în anul 2016 că nu va mai cântă în turnee, dar că va continua să facă muzică în studio. DJ-ul suedez luase această decizie din cauza problemelor de sănătate pe care le avea. Avicii avea pancreatită acută, o boală pe care a căpătat-o din cauza consumului excesiv de alcool.

---

Condoleanțe ! R.I.P Avicii

Lesson

Știi ce înseamnă o relație adevărată cu adevărat sau doar crezi că știi.

Da am mai scris articole referitor la acest subiect … dar timpul ne maturizează…

Am învățat că atunci când vrei ceva de la un om și vrei o relație de durată , nu doar că trebuie să înțelegi că o relație nu înseamnă doar ieșiri în oraș, nopțile din dormitor și săruturi etc …înseamnă să accepți persoana de lângă tine cu tot ce are, înseamnă să știi să lupți ca iubirea să reziste .

Să accepți faptul că nu poți face doar cum vrei tu și ce vrei tu ci și ce trebuie .

Iubești cu adevărat atunci când iubești necondiționat și fără bariere , fără motive!

Omul care te iubește îți va șterge lacrimile înainte ca ele să se usuce pe obraz, te ține în brațe târziu în noapte chiar dacă sunteți certați și supărați ..

Și desigur, te va certa și deseori poate îți vine să îi dai cu ceva în cap ( keep calm e doar o expresie , o senzație uneori pe care au cuplurile ) da în aceleași timp te-ai simți ca dracu fără această persoană , iar peste ceva timp vă priviți din nou , ochii spun : Ce pula mea stai acolo ! Treci și sărută-mă, idiotule te iubesc !

Am mai spus-o și o să tot o zic , atunci când crezi că s-a răcit sau că nu mai simte nimic pentru tine uită-te adânc în ai săi ochii .

---

 

Lecție

Atunci când  cicatricile lăsate de timpul  nemilos, atunci când cicatricile alea cauzate din cauza anumitor momente din viața ta dispar, înseamnă că a apărut adevărata iubire, nu  e doar de fațadă și nici ca să  vadă lumea că  ești într-o relație,  nici pentru popularitate.

Zău, ascultă-mă atunci înseamnă că a apărut dragostea adevărată,  când cele mai urâte cicatrici dispar se șterg, atunci când poți vorbi despre trecut cu curaj,  fără a îți mai fi teamă .

 

 

 

Durerea e ceva normal și fără să simțim durerea nu am putea realiza ce este binele și mai mult ca sigur  nu l-am aprecia.

Atunci când  există iubire adevărată și sinceră, ea nu se distruge la primul scandal,  persoanele ce se iubesc cu adevărat  vor rămâne meru împreună oricât de multe s-ar întâmpla. 

Și am mai spus, dar am sa o spun mereu iubirea înseamnă nu doar momente romantice, ci și sacrificiu, luptă, implicare.

Văd că azi majoritatea relațiilor merg pe principiul:  nu mai merge, nu ne mai înțelegem ,  hai gata..altcineva  #dezgustător * Ca și când persoana iubită ar fi o jucărie pe care o achiziționează din magazin și atunci când ceva nu mai funcționează sau s-a plictisit o aruncă la coșul de gunoi …..#jalnic  

♦Trezirea – O relație adevărată nu e așa!  În loc să spui pa, mai bine rezolvați problema, vorbiți și faceți ceva încât să eliminați problema, nu lăsa-ți problema să vă elimine pe voi!

 

 

-Simplu-

Stăteam în pat,  navigând pe internet și patrupedul meu se așezase pe picioarele mele,  iar sufletul meu pereche contribuia pe site-ul Wikipedia cu date noi despre orașul Timișoara –CAPITALA BANATULUI AȘA CUM LE PLACE  BĂNĂȚENILOR SĂ SPUNĂ …BANATU-I FRUNCEA! 

Lenevind prin pat,  m-am gândit care sunt defapt lucrurile importante într-o  relație , mai bine zis ce e important în cadrul unui cuplu ?

…… Păi …..

Am să încep în a face o listă , în dreptul fiecărui punct  voi afișa un calificativ { √ ; x; ?!.}

1.  Cariera și bani………………..x
2.  Aspectul fizic și populariatea ……. x
3. Nivelul de educație ……..?!
4. Caracterul …….√
5.  Părerea celor din jur despre persoana cu care ești ……..x  (personal pentru mine am pus calificativul x,  dar poate nu e pentru voi la fel așa că  voi mai pune unul ) … ?!
6.  Înălțimea ……x
7. Greutatea și  mediul din care provine ….x
8. Sentimentele …….√
9. Sinceritatea …..√
10.  Felul de a gândi  ….√
11.  Loialitatea,  încrederea  ……..√
12. Pasiunile comune……….√
13.   Sănătatea …………?!
14.  Visele sau planurile pe care le aveți ……..√
15.  Zodiac …….x

---

calificative :

x- nu

?!- probabil

√ – da

---

Atunci când  iubești nu contează nici poziția socială, nici ce carieră are, nici  înălțimea sau greutatea, contează sinceritatea, sentimentele să fie calde, sincere  și fără limite!

Din zilele noastre

Din floare în floare

Acum poate articolul acesta va părea pentru unele persoane o jignire, poate chiar o porcărie , dar asta e .

---

De ceva timp am început să observ mai mult anumite lucruri din această societate și mai ales din comunitatea LGBT, aici mă refer la modul în care a ajuns această comunitate, poate și din cauza asta multă lume privește într-un mod nepotrivit comunitatea și o critică, dar în această comunitate mai sunt și persoane cu scaun la cap.

Și nu vreau să pară că doar cei din această comunitate fac asta, deoarece nu e așa … Într-o zi deschizând din nou fb și verificând anumite grupuri din care fac parte am simțit cum câțiva neuroni de ai mei au murit instantaneu , practic mi-am sinucis singur acești neuroni 👏🏻👏🏻👏🏻 și ce se întâmplase defapt, păi să vă spun : așadar am deschis fb și am intrat pe unul din grupurile din care fac parte și am văzut o postare care suna ca-n așa „Am 13 ani sunt din București , caut pe cineva care să mă iubească …(PM)”.

Revenind la postarea respectivă, am rămas mai bine de 20 de secunde privind postarea și am ieșit de pe fb , wtf 💩 , vedeți în ce stadiu a ajuns societatea, deși are doar treisprezece ani caută o relație și vorbește despre iubire ca și când iubirea este ceva banal, ca de exemplu o pereche de căsti achiziționate de la un magazin cu accesorii pentru telefoane, dragilor , ca să nu vă jignesc , în ce lume trăiți ?

Și eu am avut vârsta voastră, însă în vremea aia preocupările mele erau altele ( citeam ,mergeam la școală, alergam prin spatele blocului, desenam și mă uitam la tv , mă jucam ), nu alergam după nimeni și nici nu știam ce e iubirea , pardon știam , dar era iubirea față de familie și cei dragi .

Și vă mai dau un point, iubirea adevărată înseamnă și sacrificiu și nu doar sms , fb , poze și oh că era să uit , mai dau un point , iubirea nu o găsești agățată în gardu din fața liceului, etc .

Și pe bune acum fără glume, la 13 ani tinerilor de astăzi , defapt copiilor de astăzi le trebuie relație, la 17 ani au deja 4 relații eșuate, două cereri respinse , la 19 aveți deja copilași mici de crescut !? #întrebamșieu #fuckoff

Și apoi după ceva timp vezi pe fb postare de genul: „Iubi te iubesc , mi-am găsit sufletul pereche !😍😍😍” – well , nu spune nimeni că e greșit să postezi pe fb sau anumite grupuri , să îți exprimi sentimentele nu e greșit, dar nu exagera , după ceva timp postează:” 🤧🤮🤮🤢 Îl urăsc / o urăsc , scârbă dracu ….”

Wtf pentru ce arunci astfel de cuvinte public , nu cumva ar fi mai drăguț și mai decent să vorbiți în privat și poate în timp și cu calm să rezolvați problema și de ce nu poate vă împăcați dacă chiar vă iubiți așa mult. Și apoi mai urmează o serie de postări în care se jignesc, la modul cel mai penibil , dar wtf de ce #nuțiafăcutoralulbine (Ps Scuzați limbajul )

Trece ceva timp și cel /ceea care a început cu jignirile postează : Single , cine vrea o relație ?! #shit

---

Treziți-vă la realitate !

Confesiunea

Poate că ne pierdem des și ne abatem din drumul nostru, poate că aruncăm cu vorbe… și ce contează?

Suntem noi,  două suflete într-un ocean, dar nu poți descrie iubirea în cuvinte atunci când vorbești despre iubirea pentru sufletul pereche; nu poți face asta pentru că nu ți-ar ajunge cuvintele să vorbești despre asta și asta pentru că sentimentele nu sunt doar vorbe, sentimentele sunt și ce simți, ele pot fi văzute și prin oglinda sufletului – oglinda sufletului unui om sunt ochii.

Și eu recunosc că am defecte, destul de multe, plus greșeli, dar nu le mai regret căci poate dacă ele nu s-ar fi întâmplat astăzi nu aș mai fi fost eu, defapt ce zic… nu am mai fi fost noi, nu e nimic mai crud decât lipsa sufletului pereche, doar când mă gândesc mă trece o senzație mai amară ca moartea, dacă ai simți asta.

Mi-a spus odată, relația noastră e ciudată! E ca și o shaorma cu de toate…

#relationshipgoals

Este poate ciudată și cred că e ciudată pentru cei ce sunt în exteriorul acesteia, însă, sincer, nu contează exteriorul ei, ci interiorul.

Dacă – + – = +, legea dragostei mele e defect plus defect.

Nu, iubirea nu e perfectă și nici nu trebuie, ea trebuie doar să existe!

Și de ce să nu recunoaștem și noi, de ce?

Că suntem încăpățânați și că suntem două pietre puternice, dar nimic nu ne poate opri.

Dacă amândoi am porni din nou de la început, aș accepta să se repete totul doar pentru noi, doar ca să fim noi.

7/3/18

Soarele s-a hotărât în cele din urmă să apară, încet razele sale pătrund pământul rece și iarna își trage ușor rochia făcând loc iarăși pentru o nouă primăvară .

Păi era și timpul , m-am săturat de zăpadă și de frig, e frumoasă și iarna asta și totuși nu prea mult..

Când a fost ultima dată când te-ai analizat …când te-ai uitat în jurul tău? Când ai analizat ce a fost și ce este acum ?

Eu am început să fac asta tot mai des în ultimul timp , dar voi …?

Și știți ce am realizat sunt un om împlinit , am o familie , da nu e perfectă, desigur fiecare familie are particularitățile sale , am o casă, am o jumătate care mă suportă , am un acoperiș

Și da , revenind la pasajul – am o jumătate care mă suportă- da mă suportă așa cum sunt cu tot ifosele mele, cu zilele în care nu vreau nimic și zilele în care exagerez cu totul și poate că altcineva ar pleca .

Trecutul în vis.

Într-o seară de Martie , friguroasă și obosit după ore de muncă , am ajuns în stație așteptând autobuzul ce părea că nu mai vine și că ar veni din celălalt capăt al universului , eh ceva specific mijloacelor de transport comun , după minute lungi de așteptat a sosit și autobuzul , ajuns acasă am servit un ceai fierbinte și mi-am aruncat hainele de pe mine direct în mașina de spălat, am pierdut câteva minute sub duș .

Am intrat în dormitorul meu și m-am trântit în pat precum o vacă , nici măcar nu mi-am mai verificat notificările sau e-mailurile , am adormit .

În profundul meu somn am avut un vis , dar și azi mă întreb a fost sau nu vis și dacă ar deveni realitate ce aș face ?!

În visul meu mergeam către o oră de seminar la universitate , dar fiindcă eram în întârziere am decis să iau liftul , însă liftul se blocase între etajele 5-4 , am apăsat butonul de alarmă însă nimic , apoi mi-am anunțat o colegă că nu voi am rămas blocat în interiorul liftului și am nevoie de ajutor , fucking ratasem seminarul .

Colega mea a anunțat profesorul care a anunțat și el din nou deși eu apăsasem pe alarmă , dar fără efecte , echipa de intervenție a spus că ca sosi doar că din cauza condițiilor meteorologice care îngreunează traficul vor ajunge mai greu, așadar am mai zăbovit câteva ore în lift , plictisit și cu telefonul aproape descărcat mi-am întins rucsacul pe jos și mi-am scos o carte pe care am început să o răsfoiesc însă nu pentru mult timp curentul ,respectiv lumina a căzut în acel moment m-am panicat , apoi ceva ma atins pe umăr instinctiv m-am retras într-un colț al liftului , lumina a revenit apoi am văzut un om , eram eu , mă uitam speriat și nu îmi venea a crede până și picioarele mele începuse să tremure acel om semăna atât de mult cu mine , era …eram eu Apoi am zis : Nu se poate, am înnebunit ? E un vis… ;ma atins și mi-a spus : Par a nu fi real , dacă nu sunt real nici tu nu ești !

Mi-am scos telefonul din buzunar , degeaba era descărcat apoi m-am uitat spre tavan : Cum poți fi așa ? Ești exact eu ..!!!

Ma privit câteva minute tăcând , tăcerea aia mă speria , apoi ma luat de mână spunând : Tu din trecut nu te recunoști , ce ai putea să îmi spui acum , mai exact să îți spui ?!??

Nu am nimic să îmi spun ,nu regret nimic pentru că dacă nu s-ar fi întâmplat tot ce s-a întâmplat nu aș fi cea ce eu sunt astăzi ! Defapt de ce stau să vorbesc cu ….

Cu tine însuți !

După o oră și 20 de minute echipele de intervenție au reparat situația fix când au deschis ușa m-am trezit speriat în acel colț unde mă retrasem în vis ….

Lecție de iubire

Câte inimi și-au găsit sfârșitul neîmpărtășind iubire, neprimind iubire?

Câte lacrimi au vărsat sufletele acestea ce au murit negăsindu-și iubirea , de câte ori ți-ai lăsat inima în brațe străine ?

Omul are și rațiune și suflet , omul este ființa cea mai puternică a pământului , el nu poate trăi fără iubire ~ chiar dacă unora le place să nege , spunând că nu au nevoie de iubire sau că iubirea e o iluzie , o prostie și că aceasta nu există … Nu aș putea susține o asemenea prostie , pentru că iubirea există și prima dovadă e dată de legătura dintre om în momentul nașteri sale *bebeluș + mamă*

Dar pentru a iubi trebuie să poți oferi , să înveți să oferi fără să aștepți nimic , să înveți să ai răbdare , să cunoască faptul că iubirea înseamnă și discuții , momente grele ,tensionate și că e nevoie de o iubire sinceră , comunicare și sentimente calde căci iubirea cum spuneam nu e doar roz .

Cel mai mare dar pe care omul l-a primit este viața , apoi iubirea !

Dar pentru a avea iubire omul trebuie să o merite să fie demn de ea

Ce înțeleg eu prin iubire sau din ea ?

Iubirea ta sau a cuiva se poate manifesta în multe feluri : Ai grijă de tine !; Să te îmbraci! Învelește-te bine !

Nu doar prin cele două cuvinte : te iubesc !

Da desigur sună frumos să auzi asta , dar iubirea nu stă doar în cuvinte.

Un alt exemplu atunci când deși cealaltă persoană e obosită, frustrată , fără chef de nimic vine și stă cu tine chiar dacă știe că mâine are treabă sau chiar dacă v-ați certat sau ți-a greșit sau i-ai greșit noaptea te învelește , te îmbrățisează .

Un alt exemplu e atunci când lăsați ochii să vorbească în locul cuvintelor , căci ei sunt oglinda sufletului și aceștia nu mint !

💜

Când întâlnești acel suflet special , atunci inima îți va zâmbi, rațiunea va fi pe aceeași undă cu inima și asta pentru că ai găsit acel suflet , de multe ori te scoate din sărite , îți face fire albe în cap, dar în aceleași timp o șoaptă cu cuvintele magice și un zâmbet din partea acelui suflet te topește

Confesiunea

Pierduți amândoi, într-o lume fără vlagă unde iubirea pare moartă , într-o societate aburită de parfumul banilor , unde sexul e ceva zilnic și nelipsit și unde dragostea a devenit un defect, rătăciți , acești pierduți au aflat calea iubirii .

Printr-o lume superficială plină de ego și cluburi îmbâcsite de futangi și curve… au arătat că există iubire , dacă ai răbdare și nu îți pierzi speranța..

Deseori am auzit întrebarea pe care și eu mi-am pus-o cândva : Ce trebuie să fac ca să fiu iubit?

Nimic, doar să dai loialitate ,iubire și să fi sincer !

„Da , recunosc dragostea ma făcut un egoist”-1929

„Pentru noi doi, acasa nu este un loc. Este o persoana. Si suntem in sfarsit acasa.” (Stephanie Perkins)

---

Esență – Chemarea !

Suntem precum două particule, nu ne putem dezlipi,  suntem ca fulgi în cer dansând….suflete călătoare ce și-au intersectat drumul,  deseori ne-am pierdut  și am dat iubire,  ne-am lăsat sufletul în mâini străine…

De su pământul amorțit  revin   din nou la viață vestitori ai primăveri de altădată,   dar mai puternici ca niciodată,  al  lor parfum   se împrăștie  în cetatea ruinată,  azi renasc ca prin minune,  se înalță  ziduri  spre bolta cerească,  se aud din nou  pași pe aleea uitată,   copaci se trezesc din nou la viață,  „boem”   spuneau  menestrașii cântând   pe aleea  uitată….

Timpul parcă s-a domolit în cetatea mai demult ruinată și pare îmbătat în parfumul iubiri,  amețit se pare ca uitat  să își mai mute piesele  pe tabla de șah,  a închinat și el în fața Iubiri,   oare cât va sta?

Nepăsare sau ignoranță

Astăzi este Ziua Culturii Naționale, astăzi  mă întreb câți dintre  cetățeni acestui stat,  câți  adolescenți știu  că e ziua Poetului Mihai Eminescu, Luceafărul  României,  ultimul romancier European.

Sigur,  poate pare un subiect tâmpit,  idiot și nu multă lume e interesată, însă  pentru cei ce știu bazele culturii și  cei ce sunt români,  e o mândrie acest Poet!

El a fost  lăudat inclusiv în străinătate, dar  ai noștri sunt prea preocupați să fure în loc să investească în Educație, Cultură , Sănătate .

O altă întrebare e câți adolescenți mai știu o poezie scrisă de marele poet?  ….Cred că o să îmi răspund singur !

 

Ține minte!

Am devenit oare atât de obsedați de a obține cât mai multe câștiguri?! Am devenit așa de preocupați de o poziție socială bună, de un job cu un salariu cât mai mare, atât de dornici de a avea o mașină cât mai puternică, o casă cât mai modernă , etc…și nu în ultimul rând atât de reci și egoiști…orgolioși…

Cu câteva ore înainte vorbind cu o prietenă, ea mi-a trimis o poză , poza exprima un mesaj la început am citit mesajul spunând ah, dar recitindu-l mi-am dat seama cât plin de adevăr și însemnătate este….mesajul se suna ceva în gen:-Ce fel de vremuri mai trăim…Telefoane fără butoane…relații fără sentimente…!

Știu pentru multe persoane poate e doar un mesaj simplu, ei dahh e cât se poate de adevărat…cam așa e astăzi!

Lumea a devenit rea, nu spun asta ca să scot în evidență că eu sunt ”sfânt„ căci nu sunt și nici perfect,  nici nu trebuie…

Totuși dorim sau nu,   nu știu chiar o explicație clară …însă da, noi am devenit reci, orgolioși și egoiști…da , da noi cei de astăzi! Suntem mai interesați să alergăm după diverse lucruri sau în diverse locuri pentru a obține anumite câștiguri, uitând de tot ce e în jur.

Și da ne aprindem rapid, ne supărăm și devenim nervoși, iar dacă nu ne convine uneori la prima ceartă plecăm…(HAI NU NEGA!) , apoi ne pare rău…

Omule, însă ține  minte ai o singură viață!

O singură viață, ea e este un dar și fiindcă nu știm niciodată când se poate termina nu are rostul să stăm supărați, triști, nervoși, așadar: IARTĂ, IUBEȘTE, UITĂ

Aceste elemente sunt esențiale, cu cât realizăm asta cu atât e mai bine, pentru că timpul nu stă în loc.

 

Confesiunile unui om slugarnic

Tolsto

Da! Sunt slugarnic! Dacă mă întrebați dacă îmi e rușine, răspunsul este, evident, nu. De ce să-mi fie rușine că sunt slugarnic? Sunt atâția alții în aceeași situație. Pot spune chiar că sunt într-o companie selectă. Eu stric că am succes? Nu, evident că nu. Îmi e destul de ușor sa descopăr printre cei care ne conduc oameni sensibili la lingușeală, la obediență, la lipsă de coloană vertebrală. Asta e viața. Trebuie să trăiesc și eu.

Recunosc că nu am nicio calitate deosebită, dar asta nu înseamnă că am să mă las întrecut de oamenii valoroși, competenți în domeniul în care activează. Ăștia-s niște fraieri. Ei nu-și dau seama că drumul cel mai scurt spre succes nu are nicio legătură cu valoarea, ci cu recunoașterea meritelor reale sau imaginare ale șefilor. Cu cât arăți că nu ai niciun merit, că susții necondiționat și cu un puternic entuziasm ideile celor care…

Vezi articolul original 163 de cuvinte mai mult

25.August

Călătorim peste tot, suntem într-un continu ciclu, viața e un ciclu permanent, ne naștem și după  un timp murim, deși nu îmi place să vorbesc despre moarte, e ceva macabru, dar fiecare ajungem acolo,  însă nu trebuie să vedem moartea ca drept sfârșitul a tot și toate ci o altă etapă spre care ne îndreptăm.

Călătorim spre multe lucruri,  alergăm pentru a ne atinge țelurile, uitând deseori a ne întoarce privirea și a ne bucura de lucurile simple, căci uneori din lucurile simple putem extrage doze de fericire.

Tot fugind pentru atingerea scopurilor, uităm să ne bucurăm de noi,  pierdem din esență și apoi înainte de vremea despărțiri noastre de această etapă cerșim clipe, cerșim timp, doar că cerșim degeaba, timpul e ireversibil…așa că ori cât am vrea nu se oprește , nu se întoarce, ah ^ și da am mai spus poate în alte multe articole ,  însă e esențial.

Ce ar fi dacă nu am mai alerga atât și ne-am bucura de prezent?

Austria

Austria, o țară a Europei și UE, o țară cu o istorie frumoasă, dar și cu locuri unice.

Austria amintește de Imperiul Austro-ungar, amintește de persoane care au avut un rol esențial în cultura europeană și nu numai,  Iosif al II lea, Mozzart, Maria Terezia a Austriei, de  prințesa Sisi,  și multe altele.

În ceea ce privește clădirile și locurile cu importanță istorică și culturală,  Austria merită nota 10, pentru faptul că știu să își mențină într-un stadiu foarte bun locurile ce au marcat evoluția istorică.

Palatul Schönbrunn-intrare 

Donauturn

Departe, dar în ♥

Câți dintre noi, nu am pățit ca la un moment viața să trimită peste hotare din diverse motive persoane dragi din viața noastră, eu zic că 40% dintre noi am pățit asta.

Important e că trebuie să știm că ei nu au plecat de lângă noi decât fizic, ei sunt aici ♥ (în inimă) .

Poate chiar tu ai fost nevoit să pleci, poate chiar de lângă familie sau persoana iubită, momentul dinaintea plecări a fost unul cu sute de semne de întrebare: Cum va fi? Cât de greu va fi, cât va dura? Oare mă va părăsi?

Sigur ți-ai pus și întrebarea asta, dar  acolo unde există încredere, loialitate și iubire se poate, dacă a plecat la 50 km sau 800  nu înseamnă că te-a uitat, nu înseamnă că nu e langă tine, nici că se va duce în primu club și se va culca cu altcineva!

Persoanele dragi sunt în primul rând în inimă!

Rătăcit

Doar câteva  felinare mai  sunt aprinse pe strada pustie,  trecând pe ea mi se pare că fiecare pas a devenit tot mai apăsător,  parcă cu fiecare pas devine tot mai greu, un  drum  ce te face să simți oboseală cu fiecare pas și fiori adânci.

Te oprești pe acel drum pentru 1 minut, acel minut pare cât 100 și e atât de înfiorător, simți sentimentul că dacă ai întoarce capul ceva  fatal ar putea să se întâmple, apoi pentru a evita să te uiți în spate privești cerul,  ale cărui stele îți dau speranță….Știi de ce!?

Pentru că stelele deși cad, continuă să renască mereu,  mereu  răsărind din nou pe bolta cerească în fiecare seară!

Pe aceea stradă m-am rătăcit și eu , nu doar odată… e posibil să mă rătăcesc pe alta mult mai întunecată, cândva și tu vei simți asta, dar nu uita și noaptea cea mai lungă șfârșește cu răsăritul soarelui!

Be strong

Câte lupte ai dus cu tine ca să poți accepta o situație?

Câte întrebări ți-au măcinat trupul, mintea  și sufletul?

Ce  nume îți vine pe buze în fiecare seară,   atunci când îți așezi capul pe pernă sau atunci când privești cerul plin de stele  în plină noapte!  Acel nume..ei…. acel nume ce îți vine pe buze în acel moment  nu e doar întâmplător nu?

Acel nume ,  e  numele cuiva important și poți să știi că asta e garantat!

E persoana care are un loc special,  totuși și dacă nu îl are știi îl va avea!

Ajungem de multe ori, noi  să ducem lupte cu  noi înșine pentru a accepta diverse  evenimente, pentru a trece peste anumite lucruri, ph  și da de multe ori pare o luptă imposibilă, spunem : Nu o sa trec peste !….Nu o să accept asta….nu pot!

No! Poți, da e greu și uneori dureză foarte mult timp și ți se pare că se scurge totul și  că trece timpul , dar poți! Be strong!

Să îți port numele !

Alergăm după iubirea perfectă, iubirea nu trebuie să fie perfectă,  ea trebuie să existe!

Iubirea e cel mai frumos sentiment, îți face inima să bată,  naște sentimente puternice  pentru un alt suflet.

Pe parcursul timpului   multe relații,  de multe ori în urma lor suntem  dezamăgiți,  însă ține minte  nu prima iubire contează ci ultima!

Ultima iubire,  aceea iubire când ajungi să îi porți numele pe buze, în gând , inimă și poate chiar și în acte!

Aceea iubire care te face să te simți sigur pe tine, să   ai siguranța că poți să îi mărturisești totul fără teama că va pleca și va lăsa doar un gol în urma sa.

Iubirea adevărată e atunci când dorești cu o dorință aprinzătoare să îi porți numele,  atunci când ajungeți unul și același!

Succesul vine prin muncă

De foarte multe ori  diverse persoane se întreabă cum  de ai nu reușesc să aibe succes în  planurile pe care și le propun, cum  alte persoane reușesc și ei nu.

Simplu! Pentru că ei nu se lasă  atunci când apare primul obstacol, ci continuă până când reușesc să ajungă acolo unde și-au propus.

Succesul nu vine stând,  succesul nu vine uneori din prima,  deseori vine după multe încercări eșuate, dar nu trebuie să renunți dacă ai eșuat,  nu te opri , continuă până când nu va mai fi nevoie să te prezinți!

Next-

E vară, anotimpul distracției, petrecerilor în piscină, anotimpul iubirilor de o vară sau mai mult de atât.

Cu siguranță am trăit măcar odată o iubire de  o vară, dacă nu atunci să știi că urmează.

Totuși nu e neapărat să fie doar pe durata  acestui anotimp, ea poate să fie mult mai lungă, ar putea fi ultima?

Totuși vezi!  Iubirea de vară să nu fie  toxică, atât de toxică încât să îți îngenuncheze trupul și să îți sfâșie  sufletul poate deja rănit mai mult  decât e, ca apoi să nu mai rămână nici cioburi, nici ruine, nici urmă..

Iubirea nu este ca un ursuleț pe care îl arunci atunci când te-ai plictisit de el,  iubirea e timp, iubirea  înseamnă sentimente și două inimi ce bat  în aceelași timp una pt cealaltă.

Am putea spune că e precum  portativul și o notă muzicală, alcătuind o frumoasă simfonie,  dar și ea se poate încheia.

Nu poți să te joci cu sentimentele sufletului cuiva, doar pentru că tu vrei să pari șmecher și că vrei tu să ai pe altcineva pentru că te-ai plictisit, oricine face asta cândva va regreta, sufletul îi va fi misutit de remușcări ce îl vor măcina până în adâncul sufletului..

Asigură-te că simfonia va continua și după această vară!

Și un înger poate avea demonul lui!

Ți s-a întâmplat să  îți dorești să ai aripi pentru a zbura, ai avut cu siguranță.

Te vei întreba de ce am spus asta, sunt complet sigur !

Vezi tu atunci când un suflet vine pe lume e  trimis ca bebeluș, e un înger acel bebeluș care devine un copil și atât timp cât e un copil are inocență și puritate atât fizică cât și spirituală,  e un înger fără aripi.

Însă care mai târziu poate deveni un demon,  deci ai grijă să nu lași sufletul tău să devină un demon care rănește alte suflete și se hrănește făcând rău, dar nu uita și cel mai puternic demon poate fi îmblânzit! Pentru că și îngeri au demoni

 

 

Uneori un simplu om, ce pare  liniștit poate ascunde în el un demon nesătul de a fura energia celor din jur, de  provoca răni, se hrănește și crește mereu mai mult și mai mult, dar și acel demon a fost un înger!

 

Gândul, întrebarea

Cu siguranță fiecare om al acestui pământ are  un gând , o întrebare ce vine seară de seară, fie  negativ  sau pozitiv.

Cititorule da, poate tu n-ai, dar cu timpul vei avea,  te vei gândi fie la o persoană și gândul va zbura la ce face? sau cum e? …Sau de ce eu?

Poate chiar de ce noi?

Acest gând, întrebarea aia te va zdruncina poate zi de zi, seară de seară, oră de oră și va răpi timp din viața ta, va scurge energie, va aduce lacrimi sau poate zâmbete…?

Trec  uneori și ani, iar acel gând  poate să rămână fie mai intens , fie mai slab …. Întrebarea e cât va dura nu?

Nimeni nu știe, dar ce se știe este că  nu poți face nimic decât să înaintezi, iar cumva gândul va rămâne, dar într-un colț din mintea ta, poate va dispărea.

Se vor rupe file din calendar, iar  întrebarea va  veni,  răspunsul  însă  nu îl vei cunoaște,  e incert și poate așa rămâne , de altfel sunt sute de gânduri și întrebări fără rezolvare, singura cale e a trece mai departe.

A. Sebastian

Duhovnicul Regelui Mihai: „L-am vizitat de 10 mai. Se simte foarte bine.”

Sursă: Duhovnicul Regelui Mihai: „L-am vizitat de 10 mai. Se simte foarte bine.”

Pădurea Caraorman- Telefonul

Acest articol este începutul unei opere, inspirată din fapte reale ! Povestea începe cu familia   Roșu, alcăuită din : Emilia Roșu și soțul ei , repectiv   Marius Roșu un jurnalist la ziarul local din   Cluj, ea  gospodină nu lucrase niciodată, împreună aveau 2 fete și un băiat din prima căsătorie a Emiliei:  Georgiana,  Eva și  Oliver,  băiatul era cel mai mare, având vârsta de 19 ani și Georgiana 17 ani, iar Eva 12 ani.

Într-o zi  din vară  Oliver primise de la tatăl său o scrisoare în care era  invitat  de tatăl său, Mihnea Cristian( un avocat pensionat de ma bine de 7 ani) în Tulcea, apoi să meargă împreună la Roma pentru a vizita  Italia, tatăl său sugera în ultimul paragraf că  le poate lua și pe  Georgiana și Eva în Tulcea..

 

---

Încântat de scrisoarea venită de la tatăl său, Oliver  aștepta cu drag seara pentru a prezenta  scrisoarea la cină  tuturor, mama sa sosise acasă la ora 17,  Georgiana  nu venise încă de  înnot,  tatăl lor era plecat la   o lansare de carte în mall cu Eva, dar în cele din urmă  la ora 19 30 toată lumea  se strânse la cină.

Emilia stătea în capul mesei din partea stângă,  Georgiana în dreapta ei, apoi în stânga ei Eva, Oliver se așează lângă Georgiana, iar  Marius  scoase  tava din  cuptor cu friptura   la care Eva visa de câteva zile, apoi se așează în celălalt capăt al mesei.  Oliver începu să își frece mânile una de cealaltă ,  Emilia se uită la el și răzând spune:

E:  – Ce  Oliver, ai făcut vreo prostie în școală de care trebuie să aflu?

O:  – Nu, tata ne cheamă în Tulcea pe mine și  fetele tale,  ne-am putea duce cu mașina surori tale, Claudia și așa ea e plecată din țară!

E: -Oliver, nu știu dacă e ok… e mult drum….!

O: – Mamă am condus până în Bulgaria acum 2 luni pentru a mă vedea cu  Lore,  cumnata ta și nu pot conduce până la tata!

M: – Eu propun să îi lăsăm să meargă Emilia, iar  eu mă voi duce după fete când el și tatăl său merg la Roma, plus de asta mai rămânem și noi singuri, duceți-vă nu ratați ocazia!

E: – Bine, Marius va merge dimineață să alimenteze mașina și să o verifice cum trebuie și  după ce el vine  puteți pleca, dar nu trebuie să aveți foarte mare grijă, ați înțeles !

G: – Ei mama, da  stai calmă că  nu ne aruncăm în hău!

E: – Voi merge și eu nu?!

O: – Da!

La ora 8 dimineața  mașina a fost dusă la service pentru verficare așa cum discutaseră la cină,  dorinc să plece  Oliver își terminase primul bagajul, fetele puțin mai târziu .

În jurul orei 10 și 20 e minute  au pornit la drum,   dar în apropierea casei tatălui lui Oliver, vremea nu era favorabilă, drumul era umed și alunecos, vizibilitatea era foarte slabă, telefonul lui Oliver începuse să sune, mobilul era așezat pe scaunul de lângă șofer, tonul de apel îl enerva, Oliver  se întinde spre telefon și își indreaptă și privirea spre  a vedea cine este apelantul, însă mașina alunecă căzând și rostogolindu-se de 3 ori ajungând într-o pădure,  sora sa mai mică trecu-se prin  geamul mașini din ușa stângă( spate), iar cea mare respira cu greu cu capul spart, el trecuse prin parbrizul mașini fiind aruncat cam 12 metri, după  două ore Oliver deschide ochii privește  iarba plină de sângele ce se scurgea pe pământ, încet își mișcă  picioarele și degetele de la mâinile sale, își duce mâna dreaptă la față stergându-se de sângele de pe față,  ploaia se oprise,  din surorile sale ,Eva murise.

Oliver se ridică cu greu de pe iarbă, privește în  jurul său dându-și seama că e într-o pădure, merge spre mașină și alergă apoi spre sora sa,Eva , o privește plângând, urlă de neputință și merge spre mașină, auzind gâfâitul surorii  sale,  Georgiana, Oliver deschide ușa de pe partea ei, o scoate din mașina și o întinde pe jos:

O: – Trăiești, respiră și ridicăte trebuie să luptăm, să plecăm de aici și să chemăm ajutoare, ascultă Eva a murit, nu pleca și tu!

 

G:(sunete de durere) …. Oliver unde suntem?

O: – Nu știu unde suntem! Lasă asta ridicăte să mergem după ajutoare!

Din pădure se aud dintr-o dată cinci focuri de armă și un țipăt al unei domnișoare……

Va urma!

 

Spune Stelelor să nu cadă!

Să nu cadă stele din carul mare, căci atunci când din stele vor cădea, visele vor dispărea și se vor ruina.

Să nu cadă în golul mare căci nu vor mai avea scăpare,   cuprinse în întuneric se vor pierde  din șirul lor  de sus .

Și se spune că noi  avem nevoie de multe vise pentru a suporta realitatea ,  așa și cerul are nevoie de stele  strălucitoare,  iar ele au nevoie de  luna cea mare.

Și poate pare ciudat sau nu, fiecare om are o stea, fiecare stea  e a unui om,  privești cerul des?

Ar trebui atunci vei știi că cu fiecare stea ce va cădea lumea e mai mică!

Lumina -2017

Suntem astăzi în așteptarea  unei zile Sacre,  ce pentru  cei creștini din întreaga lume are o  semnificație plină de bucurie, Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat! , Fiul  Născut nu făcut, fiu al Fecioarei  Maria și a Domnului , a pătimit pentru omenire, a suferit chinurile   pe care noi nici nu ni le putem imagina,  Fiul Cerului cel fără de păcat a murit și a înviat pentru noi!

Noi  cei ce credem în El, așteptăm azi Lumina sfântă a Reveniri sale ! Învierea Sa!

Paște Fericit !

Prea mult timp în lumea virtuală

Lumea pare mai  agitată ca oricând,  în fiecare dimineață de luni până vineri inclusiv și în weekend vedem multe persoane grabite fie în propria lor mașină grăbindu-se către locul de muncă, facultate sau fie în autobuze înghesuindu-se până la epuizare, chiar și în  sufocarea din autobuz putem observa cum încet  câțiva scot telefonul și tastează rapid un mesaj pe whatsApp, Snapchat,Fb, instargram, își actualizează starea pe fb sau diverse alte aplicați enumarate mai sus,  hm să zicem că e ok poate s-a postat ceva interesant sau important  cât  au dormit și eu de asemenea, eu unu chiar recunosc uneori chiar  o fac.

Ajunși  la locurile de muncă unele cazuri nici bine nu se așează că scot din nou telefonul, dacă au probabil o etichetare  nouă pe facebook, uuh poate un comentariu sau s-a postat ceva interesant și chiar un mesaj 2 3, dacă nu  au mesaje trimit ei gen: neața, ba chiar insistă , de parcă acele persoane nu ar avea altă treabă cărora le scrie sau de parcă nu ar vrea să doarmă mai mult, unii scriu mesaje cu scopul de a nu îi lăsa pe alții dimineața să doarmă mai mult deși văd pe whatsapp: ultimul contact la 22: 33  dah hai să îi scriem se va trezi…

Stop! nu spun că eu nu fac asta, deseori o fac și eu , dar gata!

Stăm prea mult în telefoane, ne pierdem prea mult timp în lumea virtuală!

Mai nou la tv în ultima perioadă văd tot felul de cazuri cu adolescenți cuprinși între vârsta de 12-17 ani care  din cauza unor jocuri  tâmpite se omoară sau ajung să aibe diverse probleme și tulburări psihice, un joc de genu care  văd că a prins rădăcini în România e Balena Albastră,  pff  dragilor treziți-vă!

De ce să faci acele 50 de misiuni sau câte  p*** sunt, citiți, uitați-vă la filme, documentare, ieșiți, mergeți la diverse activități care să vă stimuleze și să vă ajute intelectual în dezvoltarea voastră și chiar fizic!

 

Să nu alergi după fericire

Pentru că pur și simplu uităm să privim la lucrurile mărunte ce ne pot  face să zâmbim și  alergăm, sperăm spre  lucruri mărețe pierdem timp, pierdem  clipe, pierdem  poate chiar șanse unice , în cel mai rău caz persoane și chiar pe noi înșine.

 Alergăm către nicăieri uneori.

Lasă-te de a alerga  după diverse lucruri, bucură-te de prezent , nu spune nimeni să nu ai câteva puncte sau obiective stabilite pentru viitor, dar  vezi tu că uneori timpul  nu e  al nostru,  uneori viața poate  să fie curpinsă de un uragan ce întoarce totul, nu se știe consecințele sale așa că  profită de tot!

Și da câte persoane nu au spus odată măcar sau poate  de mai multe ori : ” Gata nu mai pot până aici! recunoaște și tu ai făcut-o ,  eu da am făcut-o, poate o să o mai fac, dar  trebuie să continui să mergi, de ce să renunți când poți să te bucuri zilnic, în fiecare dimineață de  razele  calde ale cercului roșiatic, de  mirosul copacilor înfloriți și de  multe altele.

 Nu alerga după Fericire, Ea vine când te aștepți mai puțin!

Faptul că azi te-ai trezit și ai putut merge, ai putu să ieși la o plimbare, să îți vezi mama, prietenii, părinții, frații, etc  înseamnă că încă ai  de ce să continui.

  Nu realizăm mereu lucurile astea, dar e bine ca cândva să le realizăm!

Un altfel de Martie

2017 este un alt an, da știu poate acum când citești îți va părea ridicol și o să spui: Meh, ce e și cu articolul acesta?

Sigur va urma și 2018  și așa mai departe,  în prezent suntem în luna Martie luna în care  multă lume își spune că oh doamne , iarași   trebuie să fac cadouri la o mulțime de  fete, femei din jurul meu,  doar e 1 martie , 8 martie , o cheltuială spun cei mai mulți….Dar trezirea , 1 martie nu  înseamnă doar bani pe care îi cheltui pentru mărțișoru  achiziționat, pe ciocolata care o cumperi sau pe hainele scumpe pe care îi le cumperi, telefonul de ultima generație ,etc.

1 Martie e sărbătorit  pentru că vestește  un nou ciclu când iarna își face bagaju și dă locul de venire  ghioceilor , care vestesc faptul că Primăvara a sosit ! Dar na dacă tu crezi că această zi înseamnă doar cadouri și ți-ai obișnuit persoanele de sex feminin din jurul tău doar cu cadouri  (nu mă refer la un buchet  sau un mărțișor) ci la tipele alea cărora le faci cadouri de 100 de euro, chiar mai mult și dacă nu o faci se  bosumflă și poate chiat te lasă baltă asta e!

Apoi că tăt ( tot) se aproprie 8 Martie nici această  dată nu e doar o zi a cadourilor pentru  doamne și domnișoare, defapt mai exact e doar ziua mamelor, deci poate că  această zi ar trebui dedicată doar lor.

Poate sună puțin egoist, dar de ce doar acestora ? Pentru că mama e  una singură, o singură persoana te naște și o singură dată, nu de 100 de ori , ea e  persoana care te hrănește, iubirea ei o simți încă din pântecele  ei!

Ce înseamnă pentru voi  MAMA( Dacă dorești să răspunzi , fă-o în comentariu)?

Așadar o primăvară fercită tuturor ! La mulți ani în primul rând vouă domnișoarelor și doamnelor!

Drumurile

I-a spus să plece departe și să lase totul în urmă, i-a spus că drumurile lor se separă și nu se vor intersecta , i-a cerut să plece când nimic nu părea să separe drumul lor încununat cu  zambile și cu iubirea ce i-a legat.

Cu inima în bucăți, cu buze tremurând i-a răspuns ferm cerinței: DA! dar dacă plec nu mă mai întorc!

Și au trecut  ani peste ei precum  frunza purtată de vânt,  acum nu își mai trimiteau mesaje, nu își mai spuneau nimic, erau pur  și simplu  străini care odată se  iubeau, azi sunt   străini.

Și într-o zi însă străini s-au întâlnit, în stația de autobuz  ea  fără nici măcar să se gândească că ar putea da   ceea ce a iubit cândva, urcă în autobuz pentru a merge la un spectacol de teatru, s-a așezat  pe penultimu loc grabită, se uita la fereastră, el negăsind un loc liber în autobuz venise până în spatele autobuzului și văzând un loc liber  s-a așezat , ea a întors capul de la fereastră și  privirile lor s-au intersectat, a rămas blocată fără cuvinte, privea  neclintită , el lăsă capu-n jos , ea își scoate telefonul privind ceasul.

La următoarea stație el coboară, acolo se întălnește cu niște prieteni de ai săi și intră într-un local, ea continuă să meargă cu autobuzul, după ce el a coborât o lacrimă i s-a scurs pe obrazul stâng, privea în gol și s-a întrebat uimită:De ce plâng după atăția ani pentru că te-am văzut, încă  mai există sentimente? Dar cum când totuși….

Ajunse la destinație, ea coboară și merge spre operă,  spectacolul de teatru a reușit să o bine dispună,  după piesă își sună prietena, dar prietena ei refuză să vină în centru pentru că nu se simțea prea bine,  atunci ea a plecat spre primul taxiu și a mers acasă.

După ce a ajung acasă și s-a schimbat a deschis leptopul , s-a logat pe facebook gândindu-se să își sune mama , dar când a deschis messengerul a văzut un mesaj, era de la el :Bună, te-am văzut în autobuz astăzi,  aș fi vrut să pot să îți spun ceva și realizez că poate era degeaba și dacă spuneam, dar tot  îți spun căci nu pot a îmi stăpâni gândurile ce mă apasă….astăzi realizez că a fost o prostie că ți-am cerut să pleci când tu erai totul! (Trimis la 19:40)

Ea îi dădu-se seen la mesaj și șterse conversația, o caută pe mama sa, însă nu era online și  apoi  a privit spre fereastră oftând, telefonul începu să sune, era un număr care  îi părea cunoscut, dar nu  îl avea în agenda ei, răspunde curioasă din fire: Alo, cine e? ;dar persoana nu spunea nimic,  ea închise apelul și  se pune să  citească un roman,   dar după 2 ore același nr sună din nou, ea răspunde: Dacă ai sunat din nou ca să nu spui nimic, nu mai suna e penibil nu crezi?

După căteva minute de tăcere vine și răspunsul : Mi-ai uitat și vocea observ, dar  se iartă , ascultă hai să ne vedem la o cafenea?

Ea tremurând la auzul invitației lui, a închis apelul.  S-a pus în pat   adormind rapid, s-a trezit  dimineața, a privit din nou la telefon nu putea să creadă  încă  că a sunat-o.  A plecat la  serviciu  la scurt timp după ce a servit micul dejun,  în biroul ei avea un  plic, a deschis plicul crezând că era ceva legat de serviciu, dar plicul era de la el :Draga mea, poate  că ai uitat de  mine și poate că  asta și ai voit, însă nu și eu  te aștept astăzi la cafeneaua de lângă   magazinul cu obiecte de decor , sper că nu ai să refuzi invitația mea!

Și drumurile lor se pare că s-au intersectat din nou, ea a mers la invitația lui,  el o tot privea  , privirea ei era rece, după ce au băut câteva cafele se privesc, iar ea îi spune: Aș dori să știi că nu mai există șanse, am venit ca  să nu spui că sunt nesimțită și apropo nu mă mai căuta!

 Va urma!

 

 

Lecție

Mereu surâdem când ceva ne place, când vedem că lucrurile nu îs chiar atât de urâte precum ne imaginam, deseori  ajungem să credem că dacă ajungem într-o anumită etapă  nu ne va plăcea și că nu o să fie bine ci aiurea, daaah ne înșelăm,  e ca și cu unele persoane pe care le întâlnim în cursul vieții, ne facem păreri despre ei sau anumite evenimente legate de aceștia fără a apuca să îi cunoaștem prea bine, apoi realizăm că  nu e cum spuneam….Da ce să facem, suntem de accord sau nu, noi facem asta și de foarte multe ori fără a ne da seama.

Suntem suprinși atunci când vedem că ceva ce părea imposibil devine posibil, suntem suprinși când  reușim să ajungem unde dorim.

Învățăm din viață  trăind-o nu stând și privind-o cum se scurge ,  poate e cam dur ce spun , da cu siguranță e adevărat.

Nimic  nu poate să schimbe   faptul că noi suntem făcuți ca să ne bucurăm de  bogăția pământului, de peisajele   magice din colțurile  lumii.

Totul  e chiar lângă noi , doar că uneori nu  observăm….sau nu dorim a observa?

 

Culoarea pentru fericire

Culoarea  pe care o are fericirea e diferită, nu e la fel  pentru nimeni, nici pentru tine cititorule, nici pentru mine și nici pentru prietenul tău cel mai bun , prietena , mama ta sau tatăl tău, șeful tău de serviciu…etc.

Fericirea e rară și trebuie să o prețuim atunci când o avem însă nu de multe ori nu ne dăm seama că am  avut-o până când nu o pierdem, așa e firea noastră!

Dar are fericirea o culoare ?

Eu zic că are,  cu siguranță ea are, pentru mine însă FERICIREA  are mereu altă culoare, dar pentru tine cititorule are fericirea o culoare, de ce? ce semnifica culoarea și dacă nu ,de ce nu are? (RĂSPUNDE-ȚI ÎNTR-UN COMENTARIU )

Și dacă fericirea ta e cineva, ai curajul să îi spui inițiala,  hai curaj !

„Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp.”

„Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit!” — Marcus Aurelius

 

 

„Ș-am ” spus ….

Suflete înghețate, inimi despărțite, doruri nespuse, gânduri  amare ascunse,  ce putem spune, nu spunem și poate că nu o vom face, de ce ?

De ce să nu spunem pur și simplu totul ,  pentru că nu totul poate fi grăit și uneori e mai bine să nu fie grăit.

Meh daa  pentru că  uneori putem pierde, uneori avem frica că atunci când vom grăi vom pierde, vom pierde o prietenie  și  totuși să nu rămânem  cu gânduri și sentimente  nespuse.  Fă-ți curaj  spune totul, dar asigură-te că merită  ca nu cumva să regreți!

Învață că regretele nu își au rostul, nu trebuie să avem regrete.

Ș-am spus cu toții odată măcar ceva ce ne-a schimbat viața noastră și legătura sau chiar legăturile cu cineva,  poate că în bine sau nu, ce contează!?  Și am pierdut, da am pierdut sau așa  aveam impersia, defapt nu pierdem niciodată, chiar dacă o să  pierzi nu spune nimic  care să te facă să cazi mai mult,  nu un om care nu a pierdut niciodată  e puternic, ci cel care s-a ridicat și când a pierdut  !

Ș-am spus  că  totul e trecător! Nu uita că și  ceea mai grea noapte  ajunge să sfârșească  prin răsăritul Soarelui

Din popor pentru țară

Întreaga Românie e privită de posturile internaționale , proteste pentru apărarea statului de DREPT- PENTRU  DISTRUGEREA CORUPȚIEI  în toată țara.

Populația s-a săturat și  noi   generația de dupa 1989  nu vă mai vrem, nici pe voi de la PSD, PNL, PMP,ALDE sau orice  altă formațiune politică, ne-am săturat de promisiuni false așezate cu stiloul pe hârtie și până și hârtia  pe care scrieți   e pătată de  prostia și nesimțirea voastră!

Politicienilor ați uitat cine v-a ales?! Și mai știți că printre voi sunt  oamenii bine pregătiți ce merită funcții înalte și nu le au din cauza unor corupții și a unor mizerabili ai societății, suntem generația care nu ne vom mai lăsa prostiți de vorbe  goale , dacă nu vă putem da jos plecăm  să ne   facem un viitor  altundeva, dar sper să vină vremea când vă veți da seama  că nu mai aveți dreptu să ne conduceți sau poate se va vărsa sânge și  violența nu e calea cea bună,  voi politicieni mizerabili  ne  dovediți că ”REVOLUȚIA DIN 1989 A FOST   O ADEVĂRATĂ LOVITURĂ DE STAT, A FOST REVOLUȚIE  DOAR PENTRU CEI CARE AU IEȘIT ÎN STRADĂ ,  sunt printre  tinerii născuți după 89 și mă bucur că nu am prins așa zisa revoluție,  dragi politicieni plecați, altfel va veni ziua când  vă veți fi dorit să nu  intrați în politică, voi mai știți care e baza politici?!

Istoria și Dreptul sunt baza ei, da nu  habar nu aveți, nu meritați titlurile și nimic din ce aveți,  de ce  tot spuneți că noi vpm salva țara și noi suntem viitorul ? Nu avem  cum să  o salvăm cu impostori cu voi în parlament , senat .

Să nu uitați că noi v-am ales noi vă dăm jos!

Dezvăluiri 1

Mutarea !

Și tabla de șah  are precum spuneam piese,  timpul e guvernatorul , e crud  nemilos și nu dă înapoi,  eu și chiar și tu da …..exact și tu ești tot o piesă dintre miliardele de piese ale acestei table și tu ai drumul tău încadrat acolo într-un pătrat, fie el alb sau negru.

Dar cum  știm cine câștigă jocul acesta,  nu se știe .

Sunt doar un simplu pion, nimic special printre celălalte piese ce stau așteptând următoarea mutare a timpului, poate  piesa următoare  ce o să fie mutată să fie calul , dar nu e rănit , al său picior sângerează , ochii săi umezi și nevinovați arată clar durerea   pe care a suferit-o în luptă alături de cavalerul cel călărea în bătalie, o bătălie care nu s-a terminat  și nici nu se va încheia , nebunul să fie?

Acel nebun care s-a pierdut în noapte de dorul  sufletului iubit, rănit s-a tot ridicat și  a mers  din nou negând iubirea și ridicând ziduri înalte ca crestele  bravilor Carpații,   a înnebunit în singurătate căci nu a cunoscut iubirea adevărată, loialitatea totală și deși a daruit ,   într-o seara de iarnă a lui noiembrie  seară, a văzut  cum sufletul pe care îl prețuia s-a prăpădit , căzu  pradă la moarte, cumplită și crudă ca timpul  de surdă!

Și  se mută nebunul  cu un pas mai în față , valsa în iluzia sa din minte amintindu-și chipul iubiri  stinse,  dar la trunul  cel de aur poposea în mireasă o fată frumoasă cu ochii ca marea , cu glasul  frumos , privea  de acolo cerul albastru, senin și curat,   viitoarea regină  , frumoasă și  simplă ca o garofiță nu dorea să fie  sortită   să mai piardă   suflete curate și nevinovate .

Dar cine o întreba, dacă voia, nici nu conta!  Ușor  din turn sună la corn gardianul de noapte uitat   ca o carte, bătrân și necăjit sună de veste că al  țărișoarei lor rege  s-a întors la palat, tânăra fată  intrase în  cetate și în palatul mare  alerga  încântată să își mai vadă  tatăl întors acum acasă.

Regele   bucuros  din suflet se îndreaptă spre fată , dar  pasu-i fatal… regele cade, timpul se arată dur și de această dată, regele cade pe podeaua rece,  fata se apleacă  și strigă speriată, dar  cine s-o audă când întreaga cetate  se pregătea de sărbătoare și uite că în loc de celebrarea întoarceri Regelui, cetatea întreagă    încet îmbracă haine de doliu,   pionii  se adunară la curtea  Regelui  A.V să își mai plângă odată  regele de altădată.

Timpul nu voia să se îndure de a lor nefericire și mai dău o mutare pe tabla cea mare ,  mă mutase încă odată , pe mine de această dată!

În drumul meu mare , din a timpului mutare mă întâlni pe stradă cu cine crezi? Cu nebunul  , priveam  la el cum dansa  nu-i păsa,  se oprește  și întreabă : Ce gând te aduce în drumul meu  ? Castelul e departe și nu sta cu mine, un nebun oarecare,  mergi  în continuare sau aștepti pe oarecare?

Nu aștep , cine-i oarecare ?  Sunt o piersă aici pe tabla nesuferită  în nonculori   zămâslită,  de timp guvernată, de noi  jucată  da… nu avem ce face suntem prizionieri ai timpului  oare?

Nebunu se uită ,  scoate din buzunare o pâine și o  foaie , o întinde  spre mine  și   întind înapoi pâinea  în spre el , dar  îi primesc foaia, el de mirare  se pune și își face cruce , râd  și îi spun  aici pe  foaie aștern cuvinte , comori  gândite cu sufletul mare , din izvorul rațiuni mele și totuși de ce  te numesc  ceilalți nebun, spune-mi?  Dar nebunul nu răspunse și plecă fără să zică nimic …un drum  nou străin de mine , unde dispăru oare!

Dezvăluiri -Prefață

Suntem doar  piese de joc pe tabla de șah a timpului, el e  conducătorul absolut și noi suntem piesele, fiecare avem un traseu și un pătrățel, totul  e aproape 90% decis, celălalte 10 procente sunt   abaterile noastre de la drum .

Omul – noi specia umană, suntem  ființele cele mai superioare dintre toate vietățile acestei planete, darul pe care  cerul ni l-a dat e viața și in interiorul ei ne-a dat un praf aurit cu două tăișuri , dar foarte scump, Iubirea – este sentimentul cel mai frumos  de pe  lume, dar poate să fie cel mai dureros, poate declanșa răni ce timpul le va închide greu sau poate nu le va închide deloc.

Orice rană lasă o cicatrice sau mai multe, se spune că timpul vindecă și amintirile nu dispar- voi ce spuneți?

Eu spun că e adevărat. Iubirea poate să aducă războaie între suflete, cei ce erau odată  două ființe ce se iubeau enorm pot să devină doar doi străini, ei nu par că se mai cunosc sau pot deveni dușmani într-un joc  dureros, un război ce pentru suflet e sângeros.

Înainte să pleci!

Cum să pleci?

De ce să pleci, nu rămâi?

Crezi că dacă pleci  o să fie mai bine?  Poate că da…..da poate că nu……

Stai o clipă din cele alte sute de mii și ….vezi dacă chiar merită să pleci?!

Dar nu pleca dacă mai târziu ….o să fie prea târziu ca să mai poți să te întorci trebuie să îți spun că….. nu e bine să pleci  dacă nu încerci măcar odată să mai dai o șansă, dar dacă au fost prea multe și nu s-a meritat dacă rațiunea și sufletul tău rănit poate și sătul îți spune că e timpul să pleci fă-o!

….. Vom rămâne poate cu aminiri aurite în  memorie,  eu voi păstra toate acele amintiri ca pe un privilegiu sacru pe care  soarta la oferit, tu poate nu însă eu da și dacă tot pleci  mai vreau să  știi că nu ne-am întâlnit întâmplător căci   am simțit  fiorul unui sentiment   plin de bogăție și împlinire, ai fost  tot ce era mai bun  în acel timp când erai  cadoul cel mai  bun, acum  suntem ca două drumuri paralele, ce nu se vor întâlni în niciun punct comun….

Și totuși….. Pleci?

Sunt motive adevărate care îți spun să pleci, sunt sincere și ceea ce vrei cu adevărat?

Înainte să pleci îți mai doresc doar   să poți zâmbi fără a schița că zâmbești și să îți mulțumesc că ai fost cândva  aici…!

Christmas is coming

Suntem în perioada cea mai așteptată din an, perioada în care  luminile sclipesc și globuri îmbracă orașul și casele,  mici spiriduși zglobi ai cerului valsează în dans continu, cetina de brad ne învăluie în al său miros, daa sțiu…suntem în perioada Sărbătorilor de Iarnă! Când  mirosul cozonacilor rumeni scoși din cuptor ne face să ne adunăm la masă , când familile se reunesc acasă .

Când colinde răsună , nasul îngheață,  poleiul  face scene rupte din filme pe străzile orașului, dar câti ne mai amintim de durerosul crăciun al României din 89, de cei ce s-au stins la Timișoara pe treptele catedralei sau în alte zone ale  României…. Multe dintre familile din aceea vreme și-au pierdut pe cineva atunci, pentru ei să aprindem acum în prag de sărbătoare o lumânare, dar nu doar pentru ei ci și pentru noi….popor român

Și acum pe buze îmi stă o întrebare: Tu ce îți dorești de acest Crăciun?

Pe măsură ce creștem nu ne mai dorim cadouri, ci ne dorim ca cei dragi nouă să fie acasă , să împodobim bradul alături de ei, ne dorim ca persoana iubită să fie lângă noi , liniște și sănătate.

Și vă spun eu, nu contează câte prajituri ai pe masă sau ce iphone  ai primit, nici ce cadou ti-a făcut iubita sau iubitul ci contează  să îi ai aproape pe cei dragi!

Christmas is coming!

Ultima ninsoare

Φ

-Revederea-

 

Doctorul  Goterevin Dansk se ocupa de tânărul accidentat, el venise în salon  îl prinsese de mână și zâmbind i-a șoptit: -Ai un mare noroc ca să fiu sincer, nu prea aveai șanse să mai trăiești și că transplantul de inimă a reușit, îi voi contacta pe cei care au venit  acum ceva timp să te vadă ca să le spu că te-ai trezit, aaaa parcă Laurențiu și încă o domnișoară a cărui nume nu mi-l amintesc, daaa …ce contează este că ai reușit să rămâi!

Tânărul îl privi strângând din pumn : – Dl. doctor, eu sunt  Nicholas  Adam Frankal, puteți să sunați pe cineva vă rog!  Nu aș vrea să stea cu gândul mereu la mine, chiar dacă nu fac parte din familia  lui, mă consideră membru și….

Doctorul îl întreupse și își scosese din buzunarul de pe partea stângă a halatului smartphone-ul : – Cu siguranță, spune nr , eu voi suna și îi voi spune situația și că acum ești bine!

– Nu, e mai bine să nu știe de acest accident și de transplant…spuneți doar că sunt bine și că sunt răcit sau ceva minor oricum. Dl Mandos Oliver nu trebuie să cunoască acest eveniment, l-ar presa și stresa într-un mod atât de  tragic că nu vreau să știu cum ar reacționa! Ce e drept, el cam trebuie să fie informat, daaaa mai bine nu…!

– Cine este dl Oliver, tatăl, unchiul , bunicul?!

-Poveste cam grea, dl Oliver este cel care ma ajutat după ce  tatăl meu a dispărut din senin  în urmă cu 5 ani, iar cu mama mea ne-am certat atât de urât și astăzi nu mai pot să îi spun ce înseamnă pentru mine , pentru că nu o găsesc, credeți-mă am și încercat de multe ori să dau de ea, la un momendat s-a crezut că stă în Chicago cu o prietenă pe care o cunoscuse la o asociație   pentru protejarea animalelor , dar nu a fost acolo, apoi o rudă de a mamei mi-a spus că ultima oară a fost în vizită în Paris și că a primit apoi 3 telegrame de la mama mea  venite din Austria -Linz ciudat de altfel mi-a dat adresa de unde  au venit telegramele am scris și mi-a răspuns o doamna  Valeria care spunea că este româncă la origini dar născută în Viena și că întradevăr mama a stat acolo o perioadă, unde lucra la o agenție de  curierat, dar că a plecat …..

-Ați încercat să o sunați, mai are același nr de telefon? Oliver a încercat să vă ajute?

-Dl. Oliver ma ajutat cumpărându-mi un apartament aici și mă susține pe toate planurile și chiar e un domn foarte educat, a făcut facultatea de Literatură la Sorbona, a studiat  Medicina  are o carieră de medic  Neurolog de 21 de ani în spate, a fost căsătorit  cu  o profesoară de astronomie și chimie de la universitatea din   Paris însă căsnicia lor nu a durat decât 7 ani, ea l-a părăsit  pe motivul că domnul ar fi fost ipotent, apoi dl Oliver nu a fost  chiar așa , s-a mai căsătorit odată cu o studentă de la medicină veterinară , cu care a avut o fetiță, dar care a murit acum 10 ani, în urma decesului el a hotărât cu soția sa  să ridice un adăpost pentru bătrâni , au reușit la finele anului trecut, au un adăpost extrem de   mare, cu 567 de camere, dintre care acum sunt ocupate cam 390 , e mult nu? Eu zic că el e un domn  cu adevărat , soția sa actuală   e la a doua facultate de Managment, Claudia ma tratat mereu ca un frate nu ca un fiu, bine nu sunt fiul lor daaa domnul Oliver mă tratează ca pe fiul său, lucru de aprecia  …de aceea zic să nu îi spuneți!

-Și crezi că nu va afla , e inevitabil ….! Dar cum vrei tu!

-Nr e ?

-Numărul e de fix dl, 0887905669!

Doctorul vorbise cu Dl. Oliver așa cum a cerut tânărul, apoi  Laurențiu  l-a condus acasă unde  ai vizionat două filme horror, au servit ceai  și au povestit despre  eventimentele sociale din ultimele    20 de zile, seara  Nicholas primise un mesaj pe telefonul mobl : Bună,  uite nu am foarte mult timp, așa că  mâine la ora 19 hai să ne vedem în  cartierul  Belgian, la colț cu Cafeneaua  Rondebell  !

Nicholas începu să râdă, Laurențiu dându-i coate  zise: – Te caută femeile măi turbat mic,  deja păi  ți-au simțit lipsa  și acuma că ai revenit te caută rău nu așa…!

-Taci mă , nici nu știu cine e, îi voi scrie înapoi, dacă e ceva important  nu înțeleg de ce nu a zis cine e!?

-Sună mai bine așa!

Nicholas sunase de 4 ori, dar  apelul  i-a fost respins,  văzând că nu i se răspunde el scrie un mesaj  în care menționează că dacă persoana care i-a scris nu își dezvăluie identitatea , el nu va merge, dar  această persoana îi scrie din nou la câteva ore după: Mă vei vedea din nou după ani în care nu ne-am mai văzut și poate ți-a fost dor!  Deci ne vedem cum am spus?!

Nicholas răspunde:  Bine ne vedem!

A doua zi speriat, dar curios de a afla cine este persoana care l-a chemat la întâlnire , Nicholas se îmbracă într-o cămașă neagră , un sacou bluemarin și pantofi de un albastru închis și își aranjează părul într-un stil frumos clasic , daa elegant. La ora 18 Nicholas ajunge în stația 49 F din cartierul său, autobuzul său se pare că avea întârziere 19 minute,  Nicholas nu vroia să întârzie, așa că s-a suit în trolebuzul A4 și a coborât lângă o fabrică de ciocolată de unde a luat metroul   Wal90 cu care a mers cam 20 de minute , a ajuns în fața locului indicat în mesaj,  o femeie într-un palton alb cu fața aproape acoperită sosise , Nicholas o salută respectos , ea îi făcu semn să intre în cafenea, amândoi se așezară la masă, Nicholas o privea dubios :- Nu te supăra , poți să își dai jos eșarfele astea  și să spui cine esti?  E ciudat mă întâlnesc cu o necunoscută și nu știu ce vrei, de unde mă cunoști, cine  naiba ești tu!

– Nicholas, Claudia și Oliver te-au ajutat în dezvoltarea ta și în continua ta evoluție cât s-a putut de frumos, nu le voi putea mulțumi  suficient vreodată, știu asta….!

-Pe ei de unde  mama dracului îi mai știi, băi femeie ești nebună , cine  ești!? Efectiv știi prea multe mă hărțuiești ce ? Lasă cacaturile astea zi-mi odată!

Ea își dă jos  eșarfele și  ăși scoate părul blond, ochii  ei cărpui îi aminteau de cineva, dar Nicholas nu știa exact de cine, el o privea  și își freca mâinile una de alta, ea îl prinse de mână și apoi se ridică sărutându-l pe frunte , cu zâmbet larg , dar cu voce tremurată  i-a zis:- Nicholas, iartă-mă pe mine , mama ta că nu ți-am rămas alături!

Va urma!

 

 

 

Bună ,  e aproape decembrie ,   aproape că  toată  lumea  așteaptă  să  vină  vacanța  de iarnă , nu neapărat  pentru prăjiturile ce îmbogățesc masa de Sărbători,  preparatele delicioase  și  cozonaci   ce te îndeamnă să  îi  haleşti  mereu cu   aceeași  savoare , ci  pentru a se odihni  puțin și  a lua un stop bine meritat de la tot  stresul  , pentru  a se încărca  căci  vine un nou an ,  poate că  un  nou început , care pentru mine   acest an  ce  ne bate în ușă     o să  fie foarte greu , aglomerat și încărcat !….dar știți voi  vorba aia: Sănătoși  să  fim ! 

 Realizăm  că  ne-am schimbat atunci  când  în preajma celei mai frumoase  perioade  din an  nu mai dorim  cine știe  ce  cadouri  scumpe sau  cine știe ce  mașină  cu telecomandă  , soldații  și   diverse altele; ci  ne dorim  ca  noi și  cei din jurul nostru  să  fim sănătoși  și fericiți  , ne dorim poate un suflet cald care să  rămână lângă noi ! 

  Cu siguranță Sărbătorile  de iarna  din copilărie nu  se compară  cu  nimic , aveau farmecul  lor  ce nu va pieri niciodată ! 

 E perioada  în care mulți  încearcă să  fie mai buni , dar asta nu  trebuie doar acum  ci  mereu !

 Nu  trebuie  să  fim mai buni  doar pentru că  vine Crăciunul  ci  trebuie să  încercam în fiecare zi să  fim mai buni !

Zilele lui Z (partea a 2 a)

În  seara acele zile  mă  pusesem să  dorm mai devreme ca oricând ,  gândurile  nu îmi  dădeau pace ,  teama  că  am putea din nou  să  fim atacați ,   frica că  aș  putea să  pierd din nou   tot ce mi-a mai  rămas …mă  măcina  și nu   credeam că  voi ajunge să  prind  un  război, adormisem.  Orele  treceau și în  mijlocul  nopți  țipete puternice  și  gloanțe  se auzeau , din toate părțile  blocului  meu  se  trăgea ,   salvările și   mașini  ale jandarmeriei se plimbau  derutate  ,   am luat telefonul  și  am  trimis  mesaj părinților mei : Sper că  sunteți bine ,  nu știu  dacă mai  trăim  și  cât  mai trăim  sper sa ne revedem cândva . ..războiul ăsta  ne va pune capăt  și nouă ! 

   Doua utilaje speciale ale Armatei Române  sosiseră pe stradă   încă se trăgea ,  abia în  jurul  orei 8 dimineață  focul  armelor nu  s-a mai auzit , salvările  blocaseră  accesul , sute de răniți  plângeau  și  strigau că  vor să  moară ,  am aprins televizorul , Premierul  României   intra în direct  declarând: Aseară  Timișoara a fost  țintă  a atacurilor , au  fost prinși   490 de soldați  de origine rusă  , 100 au mărturisit că  au atacat  , alții 600 de islamiști  au atacat ,  Clujul  a fost și el  atacat azi-noapte  teatrul din Cluj  a fost distrus ! Toate trupele României  sunt  chemate la luptă , România  este în pericol  !

 Am închis  televizorul , mi-am sunat părinți  , însă  nu  răspundeau   telefoanele lor dând ocupat,  am privit ceasul ,  m-am îmbrăcat  am luat un ghiozdan și  am fugit spre gară  unde cordoane  de militari  erau prezenți  și  supravegheau totul ,  am cerut să  mă lase să  plec spre casă   , norocul meu mai  fusese că  alte 50 de persoane mai  vroiau  să  meargă  , după ce ne-au controlat la sânge  ne-au urcat în  vagoane  ,  conform ordinului  ministerului  de transporturi  trenul  nu mai ai  avea voie să  oprească decât la Reșița  . 

            Va urma ! 

Zilele lui Z

Ceasul  bătea  ora  10,  priveliștea de afară  era îngrozitoare  ,câteva  femei  își  plângeau  pruncii  plini de gloanțe  și sânge  întinși pe asfalt  ,  unul din  tatăl copiilor încerca  să  își liniștească  soția  luând-o  de mână  și şoptind :Scumpa  mea măcar  s-a scăpat de un chin  , el nu  va  mai  vedea alte dezastre ! Ea privi   către  fiul  ei , salvările  ridicau  persoanele  rănite  și  cei de la criminologie  cadavrele ,  priveam de la geam cu frică   și spaima peisajul  groaznic , apoi aud  elicoptere trecând  și  anunțând :M.A.I vă  anunță  să  aveți  grijă  când ieșiți din locuințe !  Dacă nu  aveți  nimic urgent stați în  casele voastre ! Președintele României    a anunțat  că  3 trupe speciale NATO  vor veni și  în această  zonă , Comandantul   Regional al Banatului  a anunțat ca trupele  bănățene  au pierdut 340 de soldați , 678 sunt grav  răniți ! -Repet stați în  casă !

 Am deschis  televizorul ,  știrile  explodau  despre evenimentele din  țară  , la Constanța  se anunțaseră  că  au murit 390.678 de oamenii , Belgradul își anunțase neutralitatea alături de  Belarus și  Finlanda care declarase că  dacă acest  conflict nu  se încheie acum   va putea deveni  sfârșitul  tuturor. Priveam  o fotografie   de lângă   televizor unde eram toată familia , o poza făcută  cu 4 ani înainte  la nunta unuia din  frați  mei , deși  știam  că  e mai  bine să  rămân în  casă  am luat o plasă  și am pus în interiorul ei , apă  pâine   fructe și am ieșit pe stradă  la cei ce plângeau  și  erau  răniți  dăruindu-le  din ce  aveam .

   Un ofițer  ma apucat de braț  și a început să  urle : Ce dracu cauți afară  băiete , vrei  să  devi ca cadavrele  astea întinse aici pe asfaltul  rece ! ; m-am ridicat  împingând mână  acestuia de pe mine și  fără  să  clintesc i-am spus : Ce e rău  în  faptul  că  am vrut să  îi  ajut pe aceștia , oricum au pierdut totul !   ;  ofițerul  mi-a pus cătușele și ma dus la un sediu  fără  să  îmi  dea dreptul  de a mai spune ceva , ajuns  acolo i-am spus că   încalcă dreptul liberi  exprimări  a opiniei și   libertatea  omului , el  ma băgat într-o sală  unde un procuror Gabriel Ștefănescu  mi-a spus calm : Încercăm  să  menținem populația în siguranță , dvs nu ați auzit  anunțul  făcut de M.A.I să  nu ieșiți din  casă  , ce ați cautat în stradă !

Râzând i-am spus :  Am spus pentru  că  am vrut să  îi  ajut , ce  e greșit la asta !? Suntem în război  dar ….!; procurorul  mi-a spus vei fi însoțit înapoi  acasă , nu am obiectat nimic lăsându-mă  însoțit spre casă . 

Totul  fierbea  după ce ambasadorul  Rusiei și  Premierul  Albaniei fusese  asasinați  la Luxemburg , de acolo începuse  calvarul , unii  dădeau vina pe Rusia și alți   pe U.S.A , cu adevărat  nu știa nimeni .  Moartea a două  persoane  distruseră  pacea  ,  România  era  ca  și în primul  război  mondial  și  ca și  în al  doilea   tot  la mijloc  ,  dar era  apărată de  NATO , navigația  pe marea Neagră  și Dunăre fusese restricționată , totul  fierbea  , lumea  vroia pace  !

       Va urma !

Ultima ninsoare ( partea a 2 a )

Șoferul  tirului  a fost arestat,  aparatele  îl mai  țineau în  viață  pe el , în   fața  spitalului  o femeie bătrână  își   scoate din  portofel o poza cu  nepoata ei,  își  șterge lacrimile  de pe obraji    săi  rumeni , o asistenta o invita într-o sală  de așteptare , dar bătrâna  o întreabă  : – Acum care e mai  e baiul, nu  e destul  că  mi-a murit nepoata ,  ați spus că  o veți  salva dacă face operația , nu  ați  salvat-o  ce mai  e acuma!?

– Stimată  doamnă ,  medicul  ar vrea să  salvați  viața  altora prin   nepoata dvs ,  să  oferiți  șansă !

– Da cum ? Ce să  mai ofer că  nu mai e săraca !

– Inima ei încă e un organ  bun care ar putea să  dea șansă  cuiva de a mai  trăi , înțelegeți  și ne  trebuie  acordul  dvs !

– E, voi  credeți  că  se va întâmpla  asta !?

– Doamnă  nu  vă  obligă  nimeni  , dar totuși  ar trebui  să  gândiți  asupra situației !  Vă  mai las 20  de minute pentru  a decide , bine !

– Inacceptabil !  Nu am la ce să  mă  gândesc , adică cum nepoata mea să  fie îngropată  fără inimă !?

– Nu  o luați  chiar așa !

–  De ce nu   faci tu asta !…..

– Am spus că  vă  las să  decideți !

    După  20  de minute ,  tremurând  bătrâna  intra înapoi în  sală  și  hotărăște ca inima  nepoatei  sale să  meargă mai  departe pentru  a salva altă  viață ,    medici au început să  pregătească sala de operație , analizele ca tânărul  accidentat să  poată  avea o inima nouă  fără probleme , la 21 seara operația a început  , în  fața   spitalului  câțiva cunoscuți  de ai  tânărului  așteptau   rezultate ,  o domnișoară intrase în   spital și  a mers până la ușile  săli  de operație , una dintre asistente ia spus că  operația încă  nu  s-a încheiat .

  Au  trecut câteva zile de la operație , el se trezește , ochii priveau  tavanul alb , ușor își îndreaptă privirea  în partea dreaptă  unde pe o noptieră  era o cana  și un bilet  pe care scria : Noi  credem că  vei merge mai  departe  și  te vei ridica ! -Laurențiu și  Dana ;  încet răsucește privirea spre stânga  afară  ningea ,  un domn  se aproprie de patul său , îl prinde de mână  și  cu o voce caldă  spune : – Te-ai  trezit iarăși  ,  totul a decurs bine  trebuie să  le mulțumești  medicilor și  Cerului  că  ai supraviețuit !  

– A….Da . …și  cine  sunteți  ,de ce îmi spuneți asta ?
– Eu sunt doar un om , Gabriel mă  numesc ! Şi asta  îți spun pentru că  ai avut  un accident !

– Accident , asta e o glumă  sigur  e altceva mai minor !

– Ba nu !  

– Ce accident ?

– Ai  fost lovit de un  tir , ai  făcut  transplant de inimă  , deoarece tu  altfel nu mai  trăiai ! 

– Poate că  mă  confundați , e chiar  din filmele  horror prost făcute !

     Domnul  ieșise din salon ,  tânărul privi din nou  tavanul  și  își  spunea : Accident , oare când   a fost asta  și  ce  căcat  caut eu aici , biletul ăla  cine  se cred persoanele astea !? 

                           Va urma !

Ultima ninsoare (Partea 1)

Sclipeau atât de frumos,  furau privrea oricărui trecător așa era ca aproape în fiecare Crăciun, dar acum era altfel pentru că ceva lipsea și de multe ori își spunea întrebarea : Ce lipsește, când am totul, ce? ; dah nu avea răspunsul, stătea chiar demulte ori privind pe geam cu o ceașcă de  ciocolată caldă decorațiunile montate în oraș cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, gândidu-se  cum să găsească o soluție….nu găsea și asta îl frământa și îi răscolea mintea, dar și inima.

Dimineața se trezise devreme pentru a face curățenie și  imediat ce a terminat s-a gândit să facă o plimbare pe la unul din cele două centre comerciale  din oraș, ajuns la intrare a văzut  un biletel scăpat pe jos fix la ușile centrului comercial, s-a aplecat și l-a luat, în biletul simplu de culoare albastră spunea: Š Nu uita că nimic nu e întâmplător, dar chiar și așa astăzi tu să zâmbești ! ; a băgat biletul în portofel a zâmbit și a mers  să își cumpere cea ce avea în plan,  în jur de vreo 2h  s-a plimbat   prin centrul comercial pt a achiționa tot ce i-a trebuit, apoi s-a urcat într-un taxiu  , taximetristul era un om  aproape de vârsta a 3a  foarte  necăjit , dar  continua să își facă meseria, el l-a întrebat văzându-l atât de trist : Ați pățit ceva , sunteți cam abătut?; taximetristul  a dat din cap spunând: Eh, dacă totul ar putea să devină simplu și să rămână așa …daaaa nu se poate. Vezi noi  nu învățăm să ne  mai bucurăm de nimic simplu, nu ne ajunge niciodată faptul că azi am apucat să ne vedem partenerul cu care ne împărțim o afacere, persoana iubită sau că am mai putut să ne salutăm părinții, ce să mai zic li de  faptul că nu ne-am trezit în groapă. Da așa-i omu !

L-a privit pe taximetrist și lăsând capul aplecat ușor i-a răspuns: Din păcate cam așa e, suntem mereu în grabă și vrem mai mult și mai mult , dar uităm că sunt unii care nu au nimic, trăiesc din greu sub cerul liber, dar spuneți-mi ce vă apasă?!;  taximetristul  semnalizează la dreapta pentru a intra spre o scurtătură și privind  câțiva puși dintr-un parc jucându-se fotbal  zice :  Nu pot să spun neapărat că sunt nemulțumit, dar nici foarte fericit și totuși încă am o casă  și o soție …avem și un copil da nu se știe cât mai …..Dumnezeu știe , cerul va decide!

După  încă doua străzi taximetristul a spus:  Ați ajuns! Aici e adresa dvs Bd-ul Wilson Churchill 78!; el i-a înmânat  cei 19.38 de dolari conform aparatului de taxi, a ieșit salutând.

Seara a început să ningă, era prima ninsoare și  ningea cu fulgi uriași puternic,  peisajul era frumos, creiasa  își întindea rochia,  a ieșit din nou singur, a mers ușor spre centru  a admirat  neaua și a hotărât să se întoarcă acasă după câteva ore datorită frigului, însă într-un moment de neațenție a unui camion grăbit, a fost lovit și aruncat  într-un stâlp de curent, cu capul spart și piciorul rupt  a privit speriat tremurând și sângerând către cer, șoferul disperat  vorbea poliției, iar un echipaj SMURD sosea

---

Va urma!

 

 

O singură clipă

●Inspirat din fapte reale ●

18 Decembrie, o dată  la fel ca toate celălalte , majoritatea oamenilor se pregăteau pentru vacanța  de iarnă  ,  doar  eu hotărâsem   să   nu merg acasă  până  în seara de ajun, 24 decembrie  pentru că  mă  gândeam să  plec undeva pentru o perioadă  departe de griji , de stres, de probleme zilnice și  de cei din jur singur , ei nu chiar singur era și   „tovarășul”  meu  cu  codiță  și  patru  piciorușe .

Rezervasem încă  din  10  un bilet către   o stațiune montană  la o firma de transport , o camera la o pensiune  până  în dimineața zilei  de 24 când la ora 7 dimineața   mă  duceam acasă pentru  a putea sta alături  de membri  familiei  mele în  seara de ajun, eram atât  de entuziasmat , mă  duceam undeva pe  bani  economisiți și  munciți  într-un supermarket cu un program haotic de unde de altfel îmi dădusem  demisia pe  4 decembrie imediat  după  ce pe 30 noiembrie primisem salariul , stăteam seara înainte de plecare  pe data de 17 și  tot scoteam câte  o haină  din bagaj  și  băgăm altceva și  tot așa  nu aveam habar ce să  mai pun sau să  scot ca să  nu  fie nici prea greu bagajul , ting -se auzise o notificare pe telefon -era de la wapp ,  deschid telefonul unde o prietenă îmi lăsase un mesaj  lung , părea puțin supărată  de decizia mea :”Salut , mai  tu chiar pleci  așa  singur tu și   pufoşenia micuță , sigur nu mergi cu altcineva în secret :-))  hai  mai  pe bune ..chiar pleci !?” ,  eu  am privit  mesajul apoi  i-am spus  : Ei na, nu  mai vine nimeni plec , dar doar eu și pufoşenia  :-)) :-* …, acuma lasă  căci  de Crăciun  o să  fiu  deja acasă !;  am mai  așteptat  să  văd  dacă răspunde și nu a răspuns , în cele din urmă  făcusem bagajul .

După  ce l-am terminat am mâncat   ,  am aprins televizorul  să  mai  văd  una alta , dar văzând că e deja ora 23 am închis  și m-am dus să  dorm gândindu-mă  că  dacă mai stau mult treaz nu  voi  ajunge la cursă , totul ok  m-am trezit și  am ajuns chiar cu  29  de minute mai devreme de plecare ,  lumea îmi  admira  #pufoşenia  , Max  era vedeta  autobuzului ,  în cele din urma am plecat  Yeee!

Unii  ascultau muzică  pe drum admirând peisajele , iarna era la ea acasă ,   din  județul  Sălaj până  în Timiș de altfel era cod galben de ninsoare , alte persoane  din autobuz nu  mai aveau a tăcea de parcă  eram la știrile de la ora 17 , când Max a adormit mi-am conectat  și  eu  căștile în telefon și am pornit muzica , am deschis o  carte  de a lui  Mircea Eliade pe care o mai  citisem pentru un  curs de istorie  a artei , dar îmi plăcea  așa că am ai împrumutat-o  și pe perioada vacanței ,  după vreo  40  de minute am adormit , cartea a căzut ușor jos ,  muzica îmi suna la maxim  în căști .

Peste tot rochia albă   a Reginei  Zăpezii  era întinsă  și șoseaua era   plină  de polei ,  dintr-o  dată   autobuzul  se roteşte , cei din jur țipă   panicați , iar câinele meu nu mai  avea stare  autobuzul  iese pe carosabil  și cade într-o  vale, am închis ochii îmbrățişându-mi  câinele , apoi  am auzit femei ce țipau și  un copil  speriat strigând : „Tată nu poți  muri ! Trezește-te !…”

Am reușit  să  scot câinele pe geam   am ieșit și eu mi-am tras   geanta de mână  după mine am privit în jur , eram doar puțin zgâriat la mâini   și puțin  tăiat de geam pe la frunte , mi-am privit câinele  l-am curățat  de cioburi  , apoi  am  apelat  nr unic de urgență , m-am dus lângă  o femeie care era cu mâna  ruptă și  am întrebat-o dacă are actele de identitate  la ea  și  a răspuns afirmativ ,  un tânăr veni către mine zbierând : Șoferul e  mort și  alții  3 pasageri , ați sunat dracu  odată la 112! ;  un domn  , medic   o ajuta pe doamna  cu mana ruptă   să  se ridice : Liniștiți-vă  sunt medic !

Eram speriat am început să  plâng apoi  cu lacrimi m-am dus către tânărul  care rămăsese  fără  tată , l-am îmbrățișat  și  , am scos din geanta de mână  un hanorac  cu care l-am învelit   și  el  plângând  m-a prins de mână  spunându-mi : Îți mulțumesc !  Dar nu  trebuia , tu și  cățelul tău sunteți bine!?

I-am răspuns   cu buzele tremurând : Suntem…

Poliția venise  împreună cu  3 mașini de smurd , răniți au  fost preluați  și cei decedați ,  seara  mama copilului  rămas fără tată  venise la morga, ea și-a îmbrățișat  fiul  și   i-a spus :  Am rămas doar noi  doi , plângi  dacă vrei  … Ai  rămas bărbatul  casei !

 

Atunci   mi-am dat seama că într-o  singură    clipă  viața  se poate nărui ! Bucură-te  de ceea ce ai  atât timp  cât  încă ai!

 

 

Să nu te grăbești-partea a 2 a

Peronul udat de ploaie,

are și acum urmele tale…

ce le-aș da uitare!

Pot să dau uitare, fără durere prea mare?

Să mă trezesc ca și când  nu a fost

sau nu e nimic .

Și aud din senin în gară,

alergând în goană,

fără să vadă ,

că trenu-i departe …

și că a pierdut  un drum,

un drum , un drum care ducea spre?

Spre nicăieri!