Nu putem schimba un lucru până când nu-l acceptăm.”

 

De câte ori ai așteptat schimbarea, de două, trei, patru ori sau mai mult …mai puțin.

Schimbarea ești tu! Schimbarea poate veni oricând, dacă tu vrei asta, atunci când tu dorești tu asta.

Atunci când tu ești pregătit, da uneori noi ne speriem de schimbare, nu avem curajul să ne asumăm schimbarea , ne temem, dar nu avem niciun motiv să ne temem, sigur  schimbarea poate fi grea, dar nu imposibilă.

 

Schimbarea

Indiferent că dorim sau că nu ne dorim lucrurile se schimbă.

„Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.” — Nelson Mandela

Când simțim că stăm în loc, că nimic nu se schimbă într-o situație și că deși accordăm timp, dar lucrurile nu se schimbă, poate mai rău se agravează….atunci e timpul să faci o schimbare, chiar dacă schimbarea doare.

Dacă ceva te ține în loc, dacă nu îți face bine, atunci fă-o! Știi de ce!?

Pentru că oricum oamenii vor crede ce vor ei, pentru că nu ei trăiesc viața ta!!

Schimbarea vine din interiorul nostru şi este adesea dureroasă. Atunci când ne schimbăm în interiorul nostru se produce un proces de creştere şi dezvoltare personală. Dar schimbarea noastră nu este un proces întâmplător.

 

„Dacă schimbarea nu doare, înseamnă că nu este schimbare.”

John Maxwell

Oamenii de lângă noi pot fi schimbați?

Cred că cea mai bună modalitate să-i ajutăm pe cei din jur să se schimbe este să știm, mai întâi, cum ne putem schimba propriul comportament. De multe ori, am dori să-i vedem pe ceilalți că se schimbă, în timp ce noi nu facem nimic. Ne dorim ca partenerul de cuplu să se schimbe în anumite privințe, dar pierdem din vedere că o relație funcțională presupune că fiecare dintre noi să-și asume „jumătatea” de drum. Spre exemplu, îmi doresc ca partenerul meu să nu mai fie critic față de mine, dar oare nu se întâmplă că și eu să-l critic, să-l judec, să-l învinovățesc pentru ce nu merge bine în relația noastră? Cu alte cuvinte, e nevoie ca eu să ajung să fiu în echilibru cu mine, să-mi cunosc vulnerabilitățile, să schimb ce este de schimbat. Să devin practic cea mai bună versiune a mea așa încât, cu timpul, această atitudine să poată inspira și persoanele din jurul meu.

 

Parfumul tău încă se simte atât de puternic pe cămașa mea, dar azi după atâtea zile în care am păstrat-o  neatinsă, azi am mirosit-o și apoi am  pus-o alături de alte rufe în mașina de spălat rufe, dar tot nu am scăpat de amintirea  discuțiilor noastre despre orice, despre noi, despre toate…. despre clipele frumoase, dar și despre momentele grele, despre cuvintele nespuse și păstrate în minte și chiar despre vorbele grele și momentele rele….despre toate parfumul tău mi-a amintit.

Am răsuflat ușor, am zâmbit și cerul înstelat  l-am privit,  am înțeles că uneori nu e nimic veșnic, dar că nici nu trebuie și că nimic nu trebuie regretat căci din trecutul nostru trebuie să ne bucurăm de evenimentele frumoase ce au avut loc, în viață nu e loc de regrete.

Dacă iubirea s-a terminat nu e vina ta, e vina  amândurora, dacă e să mai fie ceva, atunci acel foc nu s-a stins și dacă nu e simplu, iubirea voastră s-a consumat și nu a fost să fie mai mult…o, știu  când ajungi acolo e greu, e dureros și suferi..e normal….

Dar trebuie să te ridici!

Inima te va durea, va arde, dar trebuie să te ridici, să renaști ! Să  înveți că orice sfârșit are un început, dar totodată să îți aperi sufletul, căci  el rămâne pe când trupul dispare.

Și cum am mai spus iubirea nu rănește, oamenii rănesc!

De câte ori nu ai tras pentru iubire, defapt persoana de lângă deja renunțase, dar tu ai vrut ca povestea să continuie, cu toate că nu te mai simțeai ok? Dar erau amintiri, sentimente și multe…, dar ai luptat…STOP ! Atunci e timpul să pleci, să pui punct nu virgulă.

Într-o relație sunt doi! Amândoi greșesc, amândoi trebuie să lupte, să învețe să danseze prin ploi,dar și sub razele soarelui!

Sigur nu e ușor, nu mulți înțeleg că iubirea înseamnă și lacrimi, că în iubire e și suferință și sacrificiu.

Că iubirea nu e doar săruturi și șoapte de iubire, că iubirea e și dulce, dar e și amăruie. Că iubirea nu e doar despre voi, că-n iubire e și durere.

Că-n iubire e vorba și de respect, loialitate, timp și sprijin.

Dar și că deseori din iubire se poate naște ura.

De ce?

Pentru că și ura e o formă de iubire!

Nu poți să urăști ceva, dacă cândva nu ți-a plăcut!

 

 

Gânduri..în noapte

Ce gând îți cutremură mintea în clipa asta din noapte? Ce nume îți stă pe buze  în timp ce savurezi cafeaua de dimineață?

Atunci când decizi că e vremea să te pui cu capul pe pernă și să te odihnești pentru ziua ce vine, al cui chip ai vrea să îl vezi înainte de somn, a cui voce caldă ai vrea să o auzi?

Cu ce teamă te trezești iarași mâine la fel ca astăzi și nu îți dă pace? Teamă ce te face să nici nu poți dormi, ce te  frământă și în zilele pline de soare…..O poți spune cuiva?

Cine știe, poate defapt ai spus-o și nimeni nu o înțelege, nu doar că mulți nu o înțeleg, mai dureros e că nu o văd…nu o aud…și sigur nu o pot simți ca tine…dar dacă pot?

Teama ta, poate  dispărea, pentru că o poți învinge, doar  trebuie să vrei…..

Și azi te-ai bucurat de simplul fapt că ai văzut lumina soarelui? Spune…-Presupun că nu….; dar de faptul că ești bine, ai ce mânca, unde  sta ….daaa păi presupun că tot nu e răspunsul și la asta nu?….Poate da …

Până la urmă pentru ce să îți fie teamă, inclusiv cea mai lungă noapte a ajuns în final la lumină, la ziuă…

Ai numele cuiva pe buze, nu? Chiar acum când citești, spune-i, indiferent de ce a fost și ce este acum cu voi…dacă crezi că merită spune-i ce simți, ce crezi, ce ai simțit …fă-o atât timp cât poți.

Viața e  doar uIMG_3446na, noi trăim doar o singură dată și uităm asta, omul ființa superioară a pământului uită un lucru atât de important, are o singură viață, noi murim ..deci FII FERICIT!

Ține minte unde nu cad ploile, nu vor crește niciodată flori, unde nu apune soarele, nici nu va răsări vreodată!

IMG_3474

Ființă 4

Am obosit, m-am săturat, nu mai vreau, e așa de greu , e viața mea și ăsta e visul meu…

Noi, nu prea mai știm ce e cu noi, ce dorim de la noi, de la viață, mai mereu ne plângem și cam atât uit-m să ne trăim viața, avem doar una …deseori chiar și eu, nu doar tu…ajungem să nu mai știm ce  simțim..

„Ce simt?Greu de spus. Simt cum parcă gândurile mi șe așează peste suflet și preiau conducerea.Este acea senzație de tristețe ce parcă îmi ocupă ensența. Este  acel gând de neîmplinire….”( Cristi Grosaru, „Tu ai iubi un om ca tine”)

Sunt cu siguranță enorm de multe persoane ce trec prin asemenea siutații, puțini cei ce realizează că ei sunt cheia și că pot să  realizeze tot ce își propun, dar nu am spus că și ușor,

Dacă îți dorești un lucru , iar cineva ți l-ar pune imediat în brațe ai ști imediat dacă l-ai mai vrea sau nu. Pentru că atunci vei fi prezent.Însă, dacă va trebui să lupți pentru  acel lucru, te vei abandona unei succesiuni de evenimente viitoare ce aparțin respectivului lucru. Te vei atașa experienței de a deține , ignorând faptul că  acel timp pierdut poate  fi mai important decât lucrul în sine…..De aceea este foarte important șă știi ce-ți dorești cu adevărat

-C. Grosaru „ Tu ai iubi un om ca tine”, pag. 50-65.

În timp ce stăm să spunem că avem atâtea de făcut și să ne plângem de una și alta, timpul trece pe lângă noi, se scurge…

Gândeș-te pozitiv, bucură-te și trăiește, lasă nemulțumirile.

Un prim lucru pe care tu, eu , noi ar trebui să îl facem este… Este??????

Să fim conștienți!

Să fim prezenți cu totul în viața noastră și în tot ce facem.

Gândește în felul următor: atunci când ești prezent  nu ai nevoie de nimic din ceea ce nu îți aparține.

 

Tot ce îți aparține e viața ta, nu mai folosi oamenii ca drept obiecte, nu sunt obiecte, nu te lăsa folosit ca un obiect și nu în ultimul rând nu face ceva cuiva, dacă ție nu ți-ar plăcea acel ceva….

Întrebarea pe care am găsit-o în cartea scrisă de Cristi Grosaru, o întrebare pe care și eu mi-am pus-o citind din carte, este : Cum pot eu să devin conștient?

A venit și răspunsul, un răspuns logic și totuși atât de simplu, atât de rațional și logic, dar poate greu de înțeles, acceptat cu adevărat… și anume:

Aici lumea ignoră un singur lucru esențial. Ești nemulțumit pentru că ignori ceea ce îți aparține.Pentru că ești amestecat cu iluzii. Iluzia fiind defapt  sinele fals al visului, îți crează credința că tot ceea ce vezi în jurul tău și se cuvine.Ești nemulțumit pentru că ești nerecunoscător

Începe deci să  ai recunoștință de tot ce ai, de faptul că ai o casă, ai o masă, ai puterea de a te ridica,  ai binecuvântarea de a vorbi și de a călca iarba, pământul și dacă încă mai ai o familie e o minune, vezi lumina soarelui zilnic, vezi picăturile de ploaie cum cad pe pervaz, te poți plimba oriunde și poți spune ceea ce simți și gândești liber, fă-o!

Mulțumește-te că tu…daaaa tu, poți face asta!

Dacă astăzi  ai putea fi recunoscător pentru un lucru pe care tu l-ai primit ieri, care ar fi acela?

Nu poți  să treci la o nouă etapă, nu poți să te bucuri cu adevărat de lucruri noi fără  a te bucura de cele pe care le ai deja, de ceea ce tu ai!

Nu mă crezi?

Păi … Spune,  astăzi folosești internetul nu? Da folosești, dar e al tău? L-ai creat tu? Aprinzi lumina când ai nevoie de ea și nu ai creat tu becul sau curentul electric….

„Să fiu recunoscător în fiecare zi, pentru  un lucru” – asta încep să fac și eu, tu de ce nu?

Deseori mi-am spus nu am reușit să fac asta, asta, nu voi putea realiza planul acesta,  nu pot face asta fiindcă e greu.. Hoh…STOP!

PĂi e ceva ușor ?

Ți-ar plăcea ca totul să fie așa, bați din palme și se îndeplinește?Fără niciun pic de luptă, de străduință?

Nu ar fi prea simplu? Unde ar mai fi acel sentiment, senzația aia de: „ Oh, am reușit! ” nu ar mai fi, nu ai mai avea trăirea  următoare :„ Am câștigat!”

Fii curios, caută, imaginează-ți. Toate aceste lucruri ar trebui să-ți fie la îndemână.Dar, mai ales educă-te acolo unde simți că suferi cel mai mult. Toată această educație nu este decât o conștentizare a propriului  adevăr. Adevărul este fața propriei identități, el ce face? El ne eliberează de ipocrizie.

Acum !

Lasă vremea mohorâtă, lasă grijile cotidiene și nemulțumirile sau supărările , cu ce te ajută pe tine să stai supărat ?

Cu nimic , mai bine faci ceva pentru a rezolva situația, nu îți place ceva din ce se întâmplă, atunci spune , acționează!

Bucură-te astăzi încă te-ai trezit și ai avut o pernă pe care să îți așezi capul când dormi, ai avut un pat și o masă unde să îți iei micul dejun . Mai mult ai putut să te ridici din pat fără ajutorul nimănui și ai văzut lumina.

Ei ..pentru lucrurile astea ești recunoscător ? Ai fost ?

Dacă nu atunci ….începe de astăzi ..

Dezvăluiri 7

Risipim clipe și apoi cerșim timp, alergăm către lucruri care în timp se vor dovedi NON-sens , dorim tot mai mult și nu ne mulțumim cu nimic , țintim către diverse obiective și atunci când le-am atins vrem și mai mult , oare așa e latura noastră !?

Câți din noi putem să realizăm că avem defapt tot ce dorim și să fim multumiți ?

Putem !?

Sunt sigur că da , însă vezi…am ajuns într-o perioadă ciudată .. unde de multe ori când ești tu , când ești sincer ești luat de prost …

Ființă (3)

Prea mult alergăm pentru a atinge interesele altora,deseori mai mult ale altora decât ale noastre .

Ne chinuim așa de mult să nu îi dezamăgim pe ceilalți și nu de multe ori făcând totul pentru ceilalți uităm să ne mai mulțumim pe noi și ajunsem în unele cazuri să ne înjosim pe noi,trecându-i pe ceilalți pe locul 1..dur, poate prea insensibil și totuși un adevăr atât de mare.

Ființă!

De ce tot vrei ca ceilalți să fie ok, mulțumiți și tot te zbați așa de mult pentru ei!? Când deseori ai nevoie de ei , poate doar de o vorbă de a lor,un umăr pe care să plângi și nu e nimeni atunci ….

Nu te mai obosi și nu îți mai consuma timpul tău doar pentru cei din viața ta, timpul știi că am mai spus de sute de ori este ireversibil și e timpul să te mulțumești pe tine indiferent de consecințe! E timpul pentru tine !

Sună a egoism !?

Lasă să sune ! Să credă ce doresc, să critice cât vor , să plece și să nu mai revină odată ce au plecat .

E timpul pentru tine !

Timpul să nu mai pui nimic pe primul plan, nimic, decât pe tine !

Poate și ei ar trebui să se gândească dacă nu cumva te-au dezamăgit pe tine ? Nu !?

Ființă (2)

Lacrimile și zâmbetele sunt rareori manifestate în aceleași timp și unite de un sentiment comun.

Rar se întâmplă să și plângem ( vărsăm lacrimi ) și să zâmbim în același timp și atunci când are loc acest lucru înseamnă că o facem de emoție, de fericire că s-a întâmplat ceva ce ne-am dorit foarte mult sau ceva ce știam că ne va trezi o fericire imensă și nu credeam că se va întâmpla vreodată .

Ființă tu când ai plâns și zâmbit de fericire , când a fost asta ?

Ce soare frumos e afară, e Martie și totul se trezește din nou la viață, primăvara e anotimpul renașterii 🌱

Cel puțin asta e părerea mea.

Uneori tu ființă îți pierzi nopți sau chiar și zile lăcrimând și suferind pentru diverse lucruri sau persoane, griji , dar oare nu faci mai des asta decât să zâmbești!?

Sunt ființe ce nici nu își manifestă durerile , le vezi și nici nu și bănui că ceva nu e ok , că poate sufletul lor e plin de durere, sângerează , se sting pe dinăuntrul lor și în afară îi vezi zâmbind , râzând și de foarte multe ori socializând , dar cine știe ce e în interiorul lor.

Dacă își ascund durerea nu înseamnă neapărat că sunt puternici și nici că sunt neaparat lași, un om puternic poate vorbi despre durerile sale fără teamă atunci când el le-a învins , atunci e puternic .

2019 welcome

Salut, a trecut și perioada sărbătorilor de iarnă, dar totuși nu pentru toată lumea s-a încheiat, urmează Sf. Ioan , un alt prilej de sărbătoare, deși majoritatea au început din nou activitatea de dinaintea săbătorilor și dacă nu o vor începe de luni, respectiv 7 ianuarie 2019.

A mai trecut un an, suntem în 2019, un an care sper eu că va aduce tuturor mai multă liniște, armonie, sănătate, mai multe împliniri și realizări.

Dincolo de asta, eu unul pot spune că anul ce s-a încheiat a fost un an bun, voi?

Multe persoane poate că nu au avut un an prea bun, poate a fost anul lor cel mai groaznic, însă poate a fost doar o impresie proastă din cauza anumitor evenimente asupra anului ce s-a încheiat…și chiar și așa, trebuie să învățăm să avem răbdare și să privim partea bună .

Și să nu uităm că după orice perioadă rea, neagră sau cum vreți să o numiți vine și o perioadă bună.

Poate că nu ai putut să ai chiar ce ai vrut în anul ce s-a încheiat, poate nu ai reușit să îți refaci viața amoroasă, poate nu ai reușit să îți iei o nouă casă sau poate nu ai reușit să mergi în excursia mult dorită, asta nu înseamnă că trebuie să renunți, ridică-te și continuă și nu uita că unele lucruri se întâmplă din vina ta, dar totul are un rost, un scop!

Într-o zi vom știi scopul!

Rezistă

Ca în fiecare dimineață îmi însoțeam dragostea(*am să numesc cu litera A – iubirea mea/ dragostea mea),  până la jobul său, însă într-o dimineață  mi-a spus în drum spre stație să îmi mișc mâna  lovită  în urma unui accident,  iar eu nervos  i-am spus să îmi dea pace ,  am mers spre autobuz, a tăcut și pur și simplu nu a mai spus nimic, i-am prins mâna pe autobuz, dar nu a spus absolut nimic,  trăgându-și mâna. Ajunși la destinație m-am așteptat  să  îmi strâng ca de obicei iubirea la pieptul meu, dar  nici nu a zis nimic a intrat în firmă, am privit blocat  preț de câteva clipe ,  am plecat în stație și mi-am activat internetul, i-am scris vâzând că e online pe Skype:

Hei te-ai supărat pe  mine, cred că da …îmi cer scuze….

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A ):Nu îmi pasă, fă ce vrei ! 

Via Skype mesaj trimis 

Văzut

Cum adică nu îți pasă,  fuck off ! Minți îți pasă, acum spui asta din cauza faptului că te-ai supărat și îmi pare rău….Te iubesc știi….m-am simțit ca dracu când m-ai lăsat acolo și nu ai spus nici pa, nici te iubesc ai grijă …. absolut nimic ….Mă rog eu plâng!

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):  Nu îmi pasă,  de astăzi înainte noi nu mai suntem un cuplu, nu mai suntem împreună !


Lucru acesta e inspirat din realitate discuția de pe Skype a avut loc cu adevărat, continuarea articolului reprezintă ce s-ar fi putut întâmpla


  Cum adică   s-a terminat? WTF du-te unde vrei tu îți bați joc de mine?! Dai cu piciorul atât de ușor , dacă atât poți…. și ești  fără  un gram de sentimente ….poți să faci ce vrei!   Dar reține un lucru nu vei mai întâlni așa ceva, eu chiar te iubesc și îți respect decizia cu toate că mă doare enorm.

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):   Da bine!  Repet nu îmi pasă, nu te mai plânge că  nu mă impresionezi , du-te la facultate, când vi nu voi mai fi acolo ! 

 

Via Skype mesaj trimis

Văzut

 

Văzând modul său de a răspunde deși știam că mă iubește, simt și acum și că nu mi-ar da drumul,  i-am răspuns printr-un SMS:  Eu nu sunt prostu nimănui, fă ce vrei și cum vrei   că și așa zici că nu îți pasă! 

Apoi am plecat la universitate, m-a sunat la ora 17:30, dar  din cauză că aveam telefonul pe silențios nu am auzit, am ieșit la 21 din universitate și am luat primul autobuz spre casă, am ajuns  cam în 20 de minute am deschis ușa entuziasmat să ne revedem și să îmi spună : Îmi pare rău! Te iubesc pișăcosule! , dar nu era dulapurile erau largi deschise, din hainele sale au mai rămas doar câteva și un ecuson cu numele său , apropindu-mă de frigider am văzut un bilet semnat de A:  Să ai grijă de tine, am plecat!

A doua zi

Mă mutam de pe o parte pe alta a patului, apoi m-am trezit cu privirea ațintită spre tavan,  nu făceam nimic doar priveam în gol tavanul alb, pe birou doar un urs îmi reamintea de noi, îmi amintea de iubirea mea și ușor m-am ridicat din pat și ca niciodată am aranjat patul, ca și când așteptam să vină să-i sar în brațe, să-i ating chipul brăzdat de razele soarelui și apoi ușor să-i sărut buzele, da nu era…

Respiram greu; atunci când respiram parcă era un chin, un cuțit înfipt în mine; am mers în bucătărie mi-am făcut rapid un ou prăjit și mi-am pus o cană de ceai, mâna în care țineam cana îmi tremura, am oftat privind spre colțarul din sufragerie, privind pe fereastra din bucătărie mi-am amintit de clipele în care priveam stelele din bucătărie  învăluiți de fumul țigărilor, m-am întors în dormitor cu gândul să îi dau trezirea numai că atunci când am pus mâna pe ușă mi-am amintit… simțeam o durere mai puternică ca focul iadului, sufletul meu urla, dar nu după ajutor, ci de durere.

În jurul prânzului am plecat spre Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, nu vedeam absolut nimic în mulțimea de pasageri, nu vedeam nimic decât chipul, său, nu auzeam nimic nici măcar nu auzisem când o bibliotecară îmi spuse că BCU se va închide la ora 18, am reușit cu greu să studiez ceva, după 3 ore am coborât la cantină mi-am scos telefonul din buzunar după 2 zile în care culmea nu m-am atins deloc de el, aveam 3 mesaje de la mama mea și 8 apeluri ratate din care 3 erau de la mama mea, două de la tatăl meu și altele de la o prietenă și un prieten, am deschis mesajele:

MAMA: De ce nu vrei să răspunzi la nimic? Înțeleg că nu îți e ușor și că e greu… foarte greu, dar să nu faci vreo prostie. Uite, mai bine hai acasă și mergem undeva să te desprinzi de asta și crede-mă o să îți fie mai bine, mă faci să mă gândesc la lucruri oribile pe care sper că nu le-ai făcut. Nici pe internet nu te-am mai văzut… Astăzi am vorbit cu mama sa și nici în partea aia situația nu-i roz… poate că asta a fost și poate vă veți regăsi. Sună-mă!

Primit la 12:23

MAMA:  Cum ai dormit?

Primit Ieri la 09:00

A. C: Hei, cum mai ești? Ne vedem vineri la 10:30 la Universitate să lucrăm pentru proiect și atunci mai vorbim și una-alta… Știu că nu ești ok…

Primit Ieri la 15:56

Am răspuns mamei mele printr-un mesaj scurt, apoi am intrat pe Facebook, nu postase nimic (eram obișnuit), am intrat pe Messenger pe profilul său,  nu era online de vreo 3 zile, am vrut să îi scriu, dar orgoliul – mama lui de orgoliu – mă oprea și apoi când să îmi închid internetul am primit un mesaj de la A : Salut ,  voiam să te rog să îmi trimiți lucrurile pe care le-am uitat. Mulțumesc !

Bună, A. Am să încep acest mesaj spunându-ți că știu că mi-ai scris de pe FB   într-o stare foarte proastă și nu te condamn… e groaznic, mă omoară lipsa ta, aș vrea să te aud și să îmi spui orice, nu contează ce, măcar te-aș putea vedea… peste tot e imprimat parfumul tău, mirosul tău e până și în cana de ceai, pe așternuturi… da, știu că poate îmi vei răspunde din nou cu „Nu îmi pasă…”, așa că nu te întreb nimic… Sper că măcar tu ești bine acolo… dar acasă nu mai e acasă fără noi, acasă e doar acolo unde suntem amândoi și nu nega… 

Trimis ––

√√ Citit 21:20

Am ajuns acasă, mi-am aruncat geaca pe colțar împreună cu geanta și mi-am pus un bol cu cereale, apoi am primit un mesaj de la A   inima parcă mi-a stat în loc când am văzut că mi-a scris, dar era un mesaj gol și m-a înfuriat, am lăsat bolul și i-am trimis alt mesaj:

Ai de gând să îmi trimiți doar mesaje goale și non-sens… și eu aș putea face asta, mhm, cred că faci asta ca să vezi dacă îți mai scriu, dacă mă opresc din a îți mai trimite mesaje… hm poți să mi le blochezi… da, știu că îți pasă și nu nega, că nu voi crede… orgolioși suntem, știu asta, fucking urăsc asta… Eu mă voi pune în pat, putem dacă vrei să vorbim prin mesaje, defapt mă poți suna… ar fi prea fain să mă suni…

Trimis 22:09

√√ Citit 22:11

(Răspuns A): Scuze, din greșeală… De ce te-aș bloca? Da, ai dreptate, defapt știi prea bine că ai dreptate. Sper că mergi în continuare cu ce trebuie tu să faci, nu?

Trimis 22:12

√√ Citit 22:14

 

Da, normal, dar mă simt mort… nu știu cum să îți spun, cred că ar fi mai drăguț să vorbim la telefon, nu? Sau poate că nu dorești să mă auzi, mă mir că ai răspuns la mesaj totuși.

Trimis: 22:16

√√ Citit 22:18

(Răspuns A):   …Mă simt pierdut, tu erai totul… încă… Dar sunt bine. Eu… nu, lasă, somn ușor.

Trimis 22:34

√√ Citit 22:34

 

I-am răspuns urându-i noapte bună și apoi am strâns perna în brațe, nici măcar lacrimi nu mai aveam, am adormit însă în jurul orei 03:30-03:50. Dimineața telefonul meu începuse să sune, era A, am răspuns bucuros:  Bună, A… mă bucur atât de mult că m-ai sunat… știi, și inima parcă e așa într-o senzație ciudată, ce faci?; dar nu spunea nimic, nu auzeam nimic decât respirația sa, am stat așa la telefon cam 8 minute timp în care nu a spus absolut nimic, apoi am întrebat dacă e ok, pentru că deja tăcerea mă îngrozea și mi-a închis; mi-a trimis un SMS:

Da, sunt bine, stau cu prietenele mele în club am venit să le văd la Cluj ,doamne… vocea ta m-a liniștit; da, știu ce mult te doare… nu sunt în stare de nimic… pf… să… îmi pare rău, poate că nu trebuia să te sun..Sunt o persoană oribilă, arăt ca dracu  . Lasă-mă, te rog! 

Trimis 04:10

√√Citit 04:12

 

Nu are pentru ce să îți pară rău că mai sunat, A, mi-ar fi plăcut să și spui ceva, amintește-ți ce ți-am spus la început… lasă-mă pentru mine, cred că ai învățat că nu există asta… Te iubesc și nu am încetat vreodată să fac asta… nu îmi pasă ce s-a întâmplat, vino înapoi! Simt că mor, chestia asta e mai rea decât moartea… e… fuck… ok… nici nu știu ce cuvinte să îți mai spun… Doar vino aici!

Trimis 04:16

√√Citit 04:20

 

(Răspuns A): Măi, îmi amintesc mereu privirea ta, ochii aceia frumoși negri și sinceri,  zâmbetul tău cald și rar ce doar mie mi-l dădeai des, dar era adevărat… îmi amintesc când ne-am văzut prima dată, când mi-ai jurat în parc iubire eternă, nu a murit, a???

Tu încă mă iubești și eu te-am lăsat acolo… și, mai presus de asta, am lăsat orgoliul să mă stăpânească… Sebastian tu nu meritai asta, nu ai nevoie de specimene…

Tu ai nevoie de iubire, de ocrotire, de cineva să te aprecieze cu adevărat și să te facă fericit… nu de persoane ca mine – incapabile! Știi, îmi amintesc cum stăteam pe malul Begăi de ziua mea, a fost cea mai frumoasă zi de naștere, dar știi de ce? Pentru că ai fost și tu acolo!

Mai puțin e și ziua ta, ai suferit atât de mult și când în sfârșit totul devenise bine am distrus eu totul… Mă rog sunt  sub influența alcoolului cum și îmi dau drumu mai ușor la sentimente,  da sții că simt aceleași sentimente și fără să beau , ți-am explicat și știu ce zic !

Trimis 04:25

√√ Citit 04:30

Într-o relație nu e doar vina unuia, e ca într-un vals, nu e doar vina ta. Hm… tu erai binele meu, mâine când te trezești (din beție, tu nu vorbești așa profund, îmi dau seama că ești „anesteziat”) sună-mă! Tu crezi că noi mai putem continua? Mă mai iubești?

Trimis 04:33

√√ Citit 04:36

   A s-a suit într-un tren fără să spună nici măcăr prietenelor și a plecat spre orașul meu,  pe drum s-a mai trezit,  dar a realizat că am greșit și în loc să fim raționali am lăsat disputele să ne conducă, am lăsat  orgoliu să despartă două suflete veșnic pereche.

Nu a mai răspuns, am adormit și nici nu a mai dat niciun semn a doua zi, sunasem de vreo 12 ori, dar nimic, am trimis mesaje după mesaje fără rost, seara, în jurul orei 23:10, am auzit interfonul, am răspuns cu toate că apelantul nu a spus cine este, a ajuns la ușă și a bătut în ea, m-am chinuit pe vizor să văd cine e, dar nu vedeam decât o cutie de cadou foarte mare, am întrebat cine e și nu a zis nimic, am deschis ușa și era A, în momentul acela am încremenit, ne-am luat în brațe. Am plâns – dar de fericire.


Hm… am scris acest articol cu gândul la ce s-a întâmplat – poate că vi s-a întâmplat și vouă – și cu intenția de a spune încă odată că cei ce se iubesc vor rămâne mereu împreună indiferent câte scandaluri vor avea! 

Da, iubirea adevărată nu apare așa și crește, ea trebuie întreținută!

Dezvăluiri 6-

∧ Atunci când vei întâlni sufletul pereche!

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu


Cu siguranță fiecare om al acestui pământ își caută marea iubire,   caută persoana potrivită pt inima sa,  uneori însă trebuie să trecem prin  durere, eșecuri și   iubiri toxice ca să  găsim cu adevărat acel suflet pereche ,  sigur nu sunteți obligați să credeți asta….nu toți cred în- suflet pereche…

Da ,  de multe ori suntem complet dezamăgiți , suferim ,   cădem  și ne ridicăm ( de cele mai multe ori din iubire)….Dar nu trebuie să regretăm nimic pentru că totul are un scop, așadar nimic nu e întâmplător,  oh mdaaa știu   uneori te saturi să tot dai greș  sau să tot crezi în  iubire și apoi să suferi, dar crede-mă va apărea  cineva – acel suflet pereche care îți va șterge orice rană , orice ce cicatrice ….

Poate că îți pui întrebarea  : Ce trebuie să  fac ca să găsesc sufletul pereche?….Nimic! Ăsta e răspunsu,  defapt nu, trebuie  doar….. să  ai răbdare, sinceritate  și speranță!

Apoi totul va merge de la sine,  crede-mă nici nu vei realiza la început că  acea ființă e sufletul tău pereche.

Sigur probabil că  uneori pare că durează o veșnicie și că nu vei întâlni iubirea perfectă pe care o vrei, însă   trebuie să permiți iubiri  să intre în viața ta fără  niciun fel de reținere.

Am spus, o mai spun  și o voi mai spune:  Iartă , iubește!

Iubirea nu înseamnă neapărat să fie non stop lângă tine , să  te sărute  din 10 în 10 minute,  să ieșiti în fiecare zi sau să  vă pierdeți fiecare noapte împreună…Iubirea e mai  mult de cât atât…23244184_1303830563060094_2565222093604911944_n

Noi suntem trecători,  nu trăim veșnic pe acest pământ, însă am primit de la divinitate două lucruri esențiale, minunate : viața și iubirea

 

 

 

16938548_1862141060740549_3310285555757856307_n

Esență 2

As-ul i se închinară, dar padișahul l-a ridicat… Tu suflet , al meu  de multe încercat cine este acest As…Mintea  mie zăpăcită , sufletul meu înghețat se dezgheață, vine primăvara în cetatea uitată, să fie o primăvară eternă sau doar amăgire fără margini?

….. Padișahul   privi As-ul și  prin ruine colindau, dar undeva într-un colț din cetate un trandafir  ieși la lumină ,   padișahul lăcrimând privea , simbolul iubiri cum înflorea,  un  corb se așeză pe umărul celui ce cetatea o stăpânea,   în cioc un mesaj  corbul avea și padișahul l-a luat și cu o voce tare la citit: Tu cel ce singur  ai urlat,  și în noapte te-ai  retras, tu   esti padișah al acestui suflet zdruncinat, lasă totul  în cenusă și  înalță-te  precum pasărea  Phoneix , căci  prin iubire vei renaște  ! As-ul e esența ei , dar tu   închină-te iubiri  !

 

Esență

Oh, tu  cetate a sufletului meu, când totul părea pierdut o flacără se aprinde printre ruine, de sub pământul rece,  acoperit de zăpadă  iarba răsare …..după mult timp porțile de la intrarea din cetate se deschid,  un steag alb se înalță triumfător spre cer,  raze de căldură și armonie intră în cetatea unde parcă s-a așternat doar mantea întunericului și unde sentimentele pălise …

Din colțuri de mult uitate, se aud pași de fanfară ,   din genunchi  padișahul tronului se ridicară  și de tron se apropia, doar tronul a mai rămas neatins de întuneric.

Padișahul   întâmpina fanfara și zâmbea,  dar nu știa să explice bucuria sa…   porțile erau larg deschise,  zăpada se topea  și un parfum de dragoste  îl înconjura ,  tronul  nu îl atingea  și dintr-o clipă  tropot de cal se auzea, pe  un cal negru cu o pată alba ca varul   un As se îndrepta spre padișah și zâmbea,    padișahul tremura,   când As-ul a ajuns la el ,  padișahul   voia să plece ,  As-ul mâna  i-a cuprins-o și  la urechi îi șoptea:  E timpul să renaști ,  precum focul se reaprinde, eu  îți sunt calea, iar tu îmi ești chemarea .

Padișahul  crispat zâmbea,  mâna dreapta o ridica  și porțile din cetate se închisă ,  As-ul îi săruta fruntea rece și  strându-i mâna alături de el la tronul din cetate se urcă, padișahul  lăcrimând i-a spus : Tu,  esti suflet curat, dar cetatea mea e doar o ruină iarna se va abate din nou, întunericul pare ca e stăpânul meu!

As-ul i-a răspuns:  Atunci eu să îți fiu lumină când întunericul te încearcă  căci am să îți port a ta mână până când   luna și șoarele se vor contopi!

 

Dezvăluiri 5

Timpul a uitat pe o masă rotundă tabla de șah,   doar un scaun răsturnat mai amintea că cândva la masa aia s-a jucat șah.

Pentru noi, piese ale tablei, părea că timpul și-a vărsat blândețea, a devenit mai milos, nu se mai scurgea așa greu… dar după un timp o lumânare se aprinde lânga masa Timpului, el se așează la masă  și iarași …mută


Regina murise , Lisson nu apucase să își arate sentimentele, să îi ofere iubirea sa,  vremea trecuse însă tristețea din regatul reginei nu a dispărrut, Lisson  devenise conducătorul celuilalt regat, dar pe el nu îl bucura de loc asta, sufletul  îi ardea în flăcări , dorul era tot mai puternic, îl măcina …gândul că ar fi putut să o  salveze și să trăiască împreună cu ea  îi zdruncina mintea zilnic.

Lisson  se transformase complet, era curd , rece și nu suporta pe nimeni, dispariția  iubiri sale îl transformase într-o ființă fără  niciun fel de sentiment, omoara fără mila …

Într-o  zi, în camera sa venise o femeie învârstă, ea se aplecă în fața sa, apoi  luându-i mâna în a sa îi spuse: Crezi că ea are liniște când te vede așa? Ai devenit o fiară fără niciun fel de sentiment… poate îți dorești să mori și tu, însă  Timpul nu te va lăsa să mori atât de ușor, te va chinui … iartă-te pe tine, împacă-te cu ce a fost! Altfel timpul va fi și mai curd…

Lisson a privit spre tavanul camerei oftând,   o mângâie încet pe bătrână spunându-i: De parcă Timpul a fost vreodată bun cu mine?…Timpul nu are milă ! Ne răpește zile, ani, suflete fără să spună nimic…e ireversibil…. curd …eu de ce să fiu bun?

Bătrâna zâmbind a negat spunând:  Și dacă ar fi așa …tu de ce să faci ca el!?

sfârșit

 

 

 

Dacă aș….

Și de câte ori tu muritorule nu te-ai întrebat cum ar fi dacă…? Cum ar fi dacă pentru o clipă aș fi altcineva?  Hm sună interesant, dar eu nu m-am întrebat asta..poate tu da, dacă ai facut-o poți răspunde printr-un comentariu pe blog.

Printre atâtea momente sigur ai ajuns odată în viața ta , măcar odată …dacă nu o să ajungi  cum ar fi dacă aș pleca… ar curge șuroaie de lacrimi, ar fi durere sau zâmbete,  ar urma cătuări …

Dacă aș pleca ..cum ar fi?

….Hm , mai interesant e dacă aș putea opri timpul în loc…Tu muritorule ce ai face!

3\11

Alegem, mereu alegem, suntem mereu puși în situația de a alege, da…alegem și uneori trebuie să facem alegerea cea mai grea și nu pentru că noi dorim să alegem varianta grea , ci  pt așa trebuie.

Dar cu iubirea cum e? …Alegem noi pe cine iubește inima?

Hm, ei bine aici e un răspuns complicat, iar eu sunt de părere ca nu, însă dacă suntem destui de puternici încât să nu lăsam inima (sentimentele) să fie mai puternice decât rațiunea atunci putem…sau dacă  gândim rațional și în funcție de sentimente, dar deseori rațiunea ne spune ceva și sufletul altceva….totul devine confuz,  e tot mai greu și apăsător să hotărăști nu-i așa?!

FB_IMG_1481447420872

Și ajungi să îți pui întrebarea: Ce se întâmplă? cine sunt aștia doi?   Când am devenit străini?

Dansul

Dansam, vrem sau nu,  pe scena timpului, ireversabil și ne întoarcem la punctul mort într-o clipă fără să ne dăm seama că dansul a încetat, după cum era zicala: din țărână suntem făcuți, în țărână ne întoarcem…, așadar revenim în punctul mort când încă nu dansăm ci doar învățăm să pașim în dansul timpului nostru.

Atunci când muzica s-a oprit mai cerșim clipe, dar e zadarnic, banda casetei cu muzică s-a terminat , pe tabla destinului s-a făcut șah mat, pe scenă cortina s-a tras, iar noi   nu am terminat, nu am spus tot ce aveam de spus, nu am făcut tot ce ne-am propus… (nu ne-am iertat pe noi înșine, nu am iertat pe cei de langă noi)  am rămas cu socoteli neîncheiate … și vise nerealizate.

Până când nu se trage cortina,  încearcă să evoluezi frumos, iartă, învață, oferă!

 

Dezvăluiri- Diamante

Surăs, zâmbete și suferințe,zac îngrămădite într-un cufăr prăfui, într-un colț uitat din adâncul sufletului sau ce a mai rămas din el  și puținele sentimente fragile ce au mai rămas sunt  atât de fragile, precum diamantele .

Se pot sparge ușor în mici bucățele ce se înșiră apoi pe pământul rece, cazând în agonia unui nesfârșit întuneric.

Azi ,  strălucesc, mâine pălesc, se topesc precum fierul sau aurul până la realizarea produsului final,  noi… ființe muritoare  consturim încrederea dintre noi și o altă ființă atât de greu și o zdruncinăm atât de ușor, distrugând-o,  iar atunci diamantele cad,  se sparg…sufletul renaște și renaște, dar mereu rămâne ceva ce aduce aminte oricât ne-am strădui să aruncăm totul în hăul  mare al ^UITĂRI^

Timpul defapt, el nu vindecă ! El ne schimbă!

IMG_0288 (Edited)

Dezvăluiri 3

∑  Toamna

După ce am văzut cum o tânără domnișoară naivă, frumoasă precum o garofiță a urcat la tron în pătrățelul alb ( partea celor albă a tablei de șah)  e timpul să aruncăm o privire mai atentă în partea cealaltă!

 După moartea unchiului ei,  un general nemilos Federik Lisson  preia totul, a instalat un guvern nou, o conducere nouă și a impus  ca în regatul său armata să fie obligatorie, își consolidase trunurile de apărare și încheiase cu noua Regină din partea opusă (partea albă) un tratat prin care jurase că  nu se vor ataca timp de 8 ani de zile.

Era un om sobru,  cu barba mare, mereu serios cu o privire serioasă ,  condusese   apărarea regatului    din partea neagră a tablei timp de 59 de ani, acum la  87 de ani împreună cu  nepotul său  P. Lisson preluase conducerea, ce e drept într-un mod tiran.

Toamna se așternuse peste  această zonă,   dar nu era o toamnă oarecare, nu pentru partea aceasta, Regina  din partea albă a tablei hotărâse înființarea unui festival cu ocazia toamnei, la acel festival ea îl invitase pe P. Lisson, crezând că ar putea  întări mai mult relația dintre cele două regate.

 În cursul zilei de 10 septembrie invitația sosise la palatul lui Lisson,   încântat tânărul deschide scrisoarea, citind-o:

Toamna pune stăpânire  regatelor noastre, acum înainte ca frigul să devină mai aspru, ca zăpada să blocheze  accesul căilor de transport dintre noi,   vă invit să fiți alături de noi la Festivalul organizat în perioada 28 septembrie 10 octombrie , vă asigur că veți beneficia de tot confortul dorit și că vă veți simți bine!

   M.S  Regina!

 Scrisoarea deținea mirosul parfumului  frumoasei Regine a celor  din partea albă,  el mirosiea îndelung al ei parfum,  fiind cuprins de un sentiment străin pentru el . Străin pentru că nu îl mai cunoscuse,  dorind să confirme  cât  mai repede invitația  Reginei îi spune unui   om ( un pion ) să plece rapid către palatul Reginei și să  îi spună că e hotărât a merge, dar vrea și o întâlnire în prealabil undeva la mijloc în maxim 48 de ore, dar ce știau ei ce le prevestea Timpul?

  Pionu grăbit să nu cumva a întărzia cu  ordinul    fugi rapid,  la prânz a doua zi  Regina  spusese că  se vor întâlni doar dacă  Lisson nu va veni însoțit cu mai mult de 6 soldații fie ei cavaleri ai armatei fie  simpli soldați de apărare, condiția fusese acceptată cu mare drag.

 Astfel că  pe 14 septembrie  în jurul orei 7 :20 dimineața  o trăsură însoțită de 2 cavaleri ai  palatului și 2  călăreți din garda Lisson plecase  spre  locul stabilit împreuna cu P Lisson,  dar  deși nu ploause decât de 4 ori în ultimele 45 de zile în  jurul orei  9  începuse o ploaie foarte puternică,  câțiva  copaci căzuse în  drumul lor spre locul unde trebuiau să se vadă cu  Regina,   timp de 40 de minute  cei 2 cavaleri se chinuiseră să  scoată copaci căzuți din drumul trăsuri  lui Lisson, în cealaltă parte ploaia aducea daune mari pentru locuitori din partea de Nord a Regatului Alb care  au fost chiar inundați de  apa care se strânse în doar câteva minute, Regina dăduse ordin ca  populația să contribuie  împreuna cu Corpul pt Situații de Urgență  la ridicarea de baraje și promisese că zonele  distruse de apă mai mult de 30% vor fi reparate dintr-un fond  Special deschid de  Parlament,  în jurul orei  9 și  Regina plecase spre locul unde avea să  îl vadă pe Lisson.

Dar planurile  lor nu prea coincideau cu ce dorea Guvernatorul tablei de Șah,  pe care și  noi suntem  doar  niște piese, Timpul  răsturnă  câteva piese și ce să vezi că era chiar   2 cai ( respectiv călăreți) atât din partea  Reginei cât și din partea lui Lisson deci 4 și   3 pioni ( soldați din partea  Reginei )   2 pioni ( soldați din partea  lui Lisson ) , ei  fusese loviți de  câțiva copaci care au căzut în urma  fulgerelor și trăsnetelor, a  vântului puternic…

  Regina însă ordoană continuarea drumului susținând că dacă se întoarce  Lisson va considera asta o capcană și va zdruncina pacea,  P.Lisson   cere  vizitiului să meargă mai repede căci  frutuna devine mai puternică și  nu dorește probleme mai mari, ba chiar vizitiul îi spune  :  -Cu cei   ce au murit  ce facem  domnule?

P.Lisson: – O să trimit trupe voluntare de la graniță să le  ridice trupurile , după   unchiul meu   Regele  ei sunt nesemnificativi , au rolul doar de a  ne  asculta ordinele,  mergi vizitiule, căci  nu vreau ca Regina  să aștepte aiurea ! Mergi!

     Regina  reușește să ajungă  în jurul orei 11   la locul stabilit,  câtiva  dregători organizaseră masa  și sala pentru întâlnire la un Coneac botezat în urma cu 190 de ani,  Coneacul Spinului, construit de un  Boier din partea   celor supuși Reginei,   Regina  îl cheamă  pe  unul din  dregători, desigur tot un  pion ca  noi ceilalți,  ea zâmbind îl întreabă: – Dregătorule Yasmin cum mai e situația pe aici?

Dregătorul: – Regină,   industria înflorește, învățământul se dezvoltă ,  dar situația  țăranilor de pe moșiile  noastre e  tot aceeași dinaintea reformei instuită de tatăl dvs,  ba chiar  mulți dintre ei refuză să mai muncească!

Regina: – După ce va  trece această întâlnire  doresc  să se realizeze un  raport  a dorințelor și nemulțumirilor acestora, apoi  voi consulta ministerul  de agricultură, e bine așa?

Dregătorul: – Cred că ar fi fost mai bine să faceți asta mai demult, dar  cum doriți, apropo   P.Lisson nu mai ajunge?

Regina: – Ar trebui să fie   prin zonă, dar cine știe  cu furtuna asta!

   În jurul orei 14 trăsura  lui P.Lisson ajunse, el coboară din trăsură  și își aruncă pelerina  unui  slujnic și intră în conac, sărută mâna Reginei,  care îi face semn să  se așeze la masă,

  După ce ciocnesc doua pahare de vin, Regina  privind către dregătorul ce stătea în colțul uși poruncește  să fie lăsați singuri în încăpere,  el o cuprinde ușor de mână, ea își retrage mâna:  – Ce este cu acest tupeu P.Lisson, eu nu sunt domnițele de la Curtea voastră, nici nu doresc să fiu una dintre ele!

P.Lisson: – De aș putea să descriu faptul că sunt îndrăgostit de dvs,  apropo eu sunt Parker Lisson, nu mă confundați cu bătrânul!

Regina: – Să înțeleg că tu ai sentimente față de mine! Ce te face să crezi că voi accepta dragostea nepotului celui care mi-a omorât unchiul și cu cruzime a decapitat guvernul lui  arzându-i pe rug pe membri de guvern?

P. Lisson: – Vai, dar tu o dai cu politica și probleme de stat,  garofiță ! Când eu cânt  chemarea la dragostea  eternă!

Regina: – Dragostea unuia ce  pentru putere și-a omorât regele, e o  dragoste plină de interese  materiale!

P. Lisson: – Dacă  o continuați pe acest ton….

Conacul începe a se zdruncina, tavanul a se crăpa  și bucăți din el a cadea peste podea,  dregătorii a țipa : Regină ieșiți!

 Regina se ridică speriată spre ușă, dar calea  li se  blocă , un  stâlp de susținere din sală pică  în fața  singurei uși din sală,  el  o cuprinde în brațe sărutându-i gâtul și șotpindu-i timid: – Dacă e să mor, măcăr am facut un pas spre inima ta!

Va urma!

Visele, nimeni nu le fură și deseori nimeni nu le cunoaște!

Visele sunt locul unde imaginația noastră  își spune cuvântul,  acolo prin subconștient se colorează o lume cu picături de dragoste îmbălsămate în  aurul dorințelor, deseori ele devenind dorințe și uneori devenind realitate.

download (3).jpg

Visele noastre pot a deveni realitate, uneori atunci când devin nu sesizăm și asta e trist.

Știi nu e suficient doar să visezi ca ele să se și împlinească , trebuie să duci și lupte grele uneori pentru desăvârșirea viselor , cazi și ai impresia că nu reușești nu?  Nu ți s-a întâmplat asta niciodată?

tumblr_lu2w8z9gfh1qcltfxo1_500_large.jpg

O să se întâmple cu siguranță măcăar odată….Dar cine a spus că trebuie să te dai bătut , uite un exemplu, salcia are mereu crengile aplecate, dar nu cade! e puternică precum o stâncă! Deci poți și tu…

 

Continuă lectura „∇”

Next

Sute de  zile,  minute și secunde ne gândim cum ar fi fost dacă ? Dacă nu  se petreceau anumite lucruri, dacă nu întâlneam anumite persoane, dacă nu  acceptam , dacă făceam  cu totul altceva  și nu  aceea fapta.

Somnuri zdruncinate, gânduri ce nu dau pace  trupului și sufletului să doarmă , pierdem timp din clepsidra proprie  fără să  gândim că  nisipul  ei auriu, dar fierbinte  se va termina și  stelele nu  ne vor mai  însenina noaptea alături de lună, soarele nu va mai răsări dimineața pentru noi…cu ce ne ajută că ne frământam mintea și sufletul cu  regrete , gândind ce era dacă nu se întâmpla un lucru, dacă nu cunoșteam….?

Stop, pentru că nimic nu e întâmplător și pentru că fiecare persoana care apare în viața ta, a noastră are un  rol,  inclusiv eu am un rol.

Fiecare  moment are  timpul său, durata sa  logic, așa că în loc să ne gândim cum ar fi fost dacă  nu mergeam acolo, nu  faceam etc. … să ne trăim prezentul și să ne pregătim puțin pentru viitor !future

Un om măreț nu își face planuri  pe perioada mare de timp, deoarece știe că și viitorul e imprezivibil , el trăieste prezentul și învață din trecut!

tumblr_lt4v6wewlz1r1l9uko1_500_large

Pe final las asta, ă poate îți va plăcea : The greatest

 

 

Dezvăluiri 2

Coroana

  Și timpul mă lăsa-se o vreme nemutat , nebunul dispăru și la palat zilele de doilu se scurgeau , tânara fată decise după o perioadă să meargă la unchiul ei,  regele din  pătrățelul negru al tablei de șah.

După drumul lung și obositor a ajuns la al ei unchi, care  o primise cu brațele deschise,  bucuria  lor era  nemarginită , el organiză a doua seară un bal în cinstea  nepoatei sale, doamne, domnișoare, cavaleri și personalități  importante ale regatului venise la bal,  ea purta o rochie  verde, un coc simplu și elegant,  dah timpul face acum o mutare, 2 dintre turnuri au căzut,    2 grupe au atacat cetatea  ,  starea de urgență s-a instalat rapid, balul nu a mai continuat,  Regele  din pătrățelul negru  îi spusese  nepoatei sale să plece din regat și să aștepte scrisori de la el, ea hotărâtă   spusese că va veni cu ajutoare.

Ajunsă înapoi, a organizat încoronarea sa, acum nu mai era o domnișoară, nu mai era  fetița nimănui din  alte vremuri,  era  Regină,  încoronarea a fost una modestă, la o săptămână după   plecase  cu armata  în ajutorul unchiului ei, dar Timpul nemilos făcu o ultimă mutare înainte de a pleca din fața  palatului ei, timpul   i-a răpus sufletul unchiului ei,  când  ea  a ajuns el era mort, trupul său rece zăcea în sicriul negru.

Right

Sunt două feluri de a-ți trăi viața… Unul – de a crede ca nu există miracole. Altul – de a crede că totul este un miracol. – Albert Einstein

Deci, doar noi putem decide dacă credem sau nu în miracole, așa cum decidem dacă iubim sau nu.

Esențial este să realizăm un lucru și să îl acceptăm, da pare greu, dar știi timpul nu omoară iubirea, chiar dacă uneori avem tendința de a crede asta, greșim.

Timpul nu omoară iubirea, noi o facem!

Și atunci apare întrebarea, cum adică nu o omoară timpul? O omorâm noi, cum?

Exact, pentru că timpul ne dă doar teste, iar cei sinceri rezistă, însă cea ce  a fost clădit pe minciună, nepăsare…cade , se prăbușește.


Oamenii omoară iubirea cu egoismul lor, ciudat  nu?

Păi într-un fel acesta e purul adevăr, în goana după fericire  omorâm  iubirea.

Oamenii nu înțeleg că  fericirea dintr-un cuplu se simte, se trăiește și se pierde…. în doi….atunci ce facem noi? punem o frânghie  de gâtul  iubirii și o sugrumăm…

Oamenii deseori își distrug propriile lor vise, își distrug încrederea ..chiar și iubirea, doar pentru că planurile lor nu coincid cu cele ale persoanei din jurul lor…în acest caz timpul …va arăta cât timp relația va rezista .

Dragostea adevărată e atunci când deși nici tu nu mai ești mulțumit de tot ce se întâmplă cineva e lângă tine , dragostea adevărată e atunci când te întorci obosit de la lucru sau de oriunde altundeva și învârtindu-te prin casă îți săruți persoana iubită și vă întrebați cum vi-a fost ziua,apoi râdeți în hohote.

 

R.2

Degetele îmi alunecă ușor pe apelul tău ratat, blochez telefonul știind că dacă voi suna înapoi nu voi face decât să îmi răscolesc sufletul auzindu-ți din nou vocea caldă,  voce la care inima mea învelită într-un cocon va trăsări, se va trezi din coconul  în care am învelit-o cu atâta amărăciune, cu atâta regret față de iubire, cu un gust amar și cu gândul că poate așa e mai bine.

Am adormit  cu lângă paharul de vin,  m-am trezit în mijlocul zilei, am privit paharul ce stătea neatins și încă plin, am vărsat ușor vinul în chiuveta din bucătărie, am deschis geamul și m-am lăsat încălzit de razele soarelui.

Și am lăsat picăturile de apă să îmi hidrateze corpul, să îl curețe de tristețe, defapt doar la hidratat, am ieșit din „bârlogul meu” plimbându-mă printre  ceilalți cetățeni ai lumii ăsteia ce au uitat sensul esențial al existenței noastre, să fim  fericiți…

Paradoxal deși trist, îndeamnă la fericire…

M-am întors după ore bune,  am intrat în baie pentru a mă spăla pe față, atunci…m-am confruntat cu celălalt eu, uitându-mă în oglindă într-o clipă tot timpul s-a oprit, m-am trezit într-un alt univers, o altă lume…ciudat eram doar noi…Eu și EU

-Ești fericit? Cu ce te ajută să stai așa fără să vezi  minunățile din jurul tău? Fără să realizezi că sunt atâtea persoane care te vor fericit și care se bucură de tine?

-…. Adică? Ce lucuri minunate ? Dacă nu mă simt bine?

– …..Phhhhhh, serios, faptul că ai avut unde dormi, ce mânca și că ai putut să vezi, nu înseamnă nimic nu?! Nici faptul că ai o casă, o familie unde mereu vei fi primit, nu știi sunt alte persoane care dorm sub poduri prin oraș, alte persoane care nu au cui să îi mai spună mamă, tată și nici frați nu au, nu au nici măcar o casă și un pahar cu apă, ei de aceștia ce spui? Ei nu se plâng atât de mult….deși au sute de motive? Am văzut persoane ce mai au doar două luni de trăit din cauza unor boli incurabile?

-Ai dreptate…și totuși  noi alergăm după…nimic, avem totul lângă noi și avem doar o singură viață, trist că nu prea realizăm când trebuie….!

-Da, totuși ai realizat….E bine, defapt am realizat !

-Ce vom face acum?

-Vom trăi, vom învăța să fim  fericiți, nu bogați și nu vom alerga mereu către nicăieri!

 

 

 


 

R.

Sincer, sunt multe clipe în care omul face greșeli, sunt și multe clipe în care omul nu știe ce să facă, cum să reacționeze și unde să meargă și mai sunt clipele acelea ≈ foarte complicate≈, când rațiunea ta îți spune ceva și sufletul tău altceva…foarte complicat…..

Și au fost clipe când trebuie să renunți sau când alte persoane pleacă…însă ar trebui să te bucuri când  anumiți oameni pleacă din viața ta, cu toate că poate crezi că îți fac rău, defapt nu e așa, defapt îți fac un bine, îți oferă șansa să oferi alte sentimente mai bune unor ființe care merită.

Nu ai pentru că să regreți, regretele te țin în impas, crede-mă nu e nevoie de asta, timpul se scurge prea rapid, mult prea rapid pentru un impas, deci continuă să zâmbești, să dansezi, să te bucuri de viață zilnic!

Atunci când mai vrei să te întorci în trecut și să suferi din cauza unor persoane care nu au făcut nimic decât să te rânească, să te amgăgească și să te hrănească cu „ gogoși” cu promisiuni false, amintește-ți că meriți mai mult,  că undeva pe lumea asta cineva își dorește o persoană ca tine, că visează la un suflet atât de pur.

Știm că unele lucruri nu merg, nu funcționează o veșnicie, nu e nimic…. nici relațiile  nu merg mereu, nu toată lumea e sortită să fie mereu împreună….pentru eternitate, indiferent că ne place sau că nu ne place știm că tot ce trebuie să facem este să ne împăcăm cu ideea.

Râzi și zâmbește,  încearcă să fii tu însăți, indiferent de ce spun cei din jurul tău, trăiești viața ta nu a altora.

16938548_1862141060740549_3310285555757856307_n

Dacă vrei ca cineva să te iubească, lasă masca jos, nu îți fie frică de defectele și imperfecțiunile tale,daaaa știu cu toții avem tendința de a înfumuseța adevărul, dar adevărul trebuie să fie pur….lasă-l așa cum e, adevărul să fie adevăr, ție teamă că așa te lovești de respingere?! Ei și?

Cine te vrea cu adevărat acceptă ceea ce ești tu!

Uneori sunt un dezastru și nu îți voi ascunde asta. La fel, uneori strălucesc. Și cred că iubirea ne poate face să trecem peste unele imperfecțiuni. 

 Iubește-mă așa cum sunt și am să te iubesc așa cum ești. Iar împreună vom deveni mai buni pentru că ne vom completa și ne vom strădui să fim cea mai bună variantă a noastră. 

1e5060aa-f5f0-4f2f-9ff5-e4d54d0cd5fcAtunci când o ființă te iubește, te vrea nu te schimbă, nici măcăr nu încearcă asta, pentru că dacă încearcă, înseamnă că tot ce vrea defapt este să te modeleze după bunul său plac, nu te iubește pentru ceea ce ești tu cu adevărat…

 

W

Dincolo de barierele pe care  sufletul tău le ridică zilnic, dincolo de zidurile ce îți apără cetatea sufletului ,ce ai acolo?

Cine îți domnește cetatea sau ce anume?

Teama?

Frica?

Iubirea?

Ura?

Neputința?

Ce  nume poartă sufletul ce ar putea să domnească pe tronul din cetatea ta?

Dar, nu poate să domnească…?

Sufletul e singura cetate pe care nimeni nu o poate cuceri prin forță, folosirea forței pentru cucerirea ei, poate deveni un adevărat haos, în care la final totul cade în negura uitării.

Ce înseamnă uitarea? Păi moare, încet…odată cu el mor sentimente, totul se prăbușește, iar tu de distrugi ușor sau poate că te poți opune…e alegerea ta!