Planeta, astăzi.

Glasul nostru e tot mai slab, vântul mai bate puțin și atât de rar, tăcerea definește acum totul pe străzile ce cândva erau pline, nu mai auzim menestrelii pe străzile din jurul Operei, nici zgomotul mașinilor ce circulau non-stop, e tot mai rar.

Florile sunt tot mai încântătoare și tot mai mult strălucește a lor mare frumușete sub raze de soare, primăvara…vine, păsările zboară și ciripesc printre crengile mugurite, ce știu ele.

Cerul e liber și curat, fabricile nu mai poluează ca altădată, aerul, e mult mai curat acum, oceanele se bucură acum în liniște, pare prea stranie această liniște.

Poate că acest dușman invizibil cu care lumea se confruntă, care zilnic mai face câteva victime și din nefericire mai fură câte o viață, ne învață oare ceva, totuși, cred că nu era nevoie de asta ca omul să mai permită planetei să respire, dureroasă lecție primește acum ființa umană pentru a aprecia bogățiile pământului pe care deseori omul îl rănește, exact. Exagerat, nu cred și de ce să cred, nu a fost omul cel care a tăiat pădurile în neștire și am dezvoltat industria în forță, nu omul aruncă materiale toxice în natură?

Răspunsul ce pe fiecare din noi ne întristează e cât se poate de adevăr, dar nu toată lumea e așa, însă noi am umplut străzile de mașini, nu ne mai plimbăm foarte mult pe jos, nu mai suntem atât de apropriați de natură, majoritatea vizitelor în natură se sfârșesc cu deșeuri lăsate pe jos și sunt pentru grătare. Desigur nu toată lumea intră în categoria asta, mai sunt perosoane care de exemplu aleg să folosească bicicleta pentru deplasarea în diferite locuri. Nu de mult planeta a avut de suferit, dacă ne amintim de incediul de vegetație din Australia, sigur au mai fost și altele, dacă ne amintim de hectarele care au ars nu doar în Australia, dar și în Grecia, Canada și alte locuri de pe glob, nu mai știm să apreciem natura, suntem puțini cei ce o fac și mai puțini cei care o înțeleg.

Planeta, acum putem spune că mai respiră, putea face asta și fără dezastrul acesta care lovește tot mai mult în noi, sunt sigur că putea și cred că și voi.

E tot mai greu să stăm doar în casă, e tot mai sufocant să vezi cum totul revine la viață în natură, greu de adaptat la aceste noi cerințe, cum ne simțim noi acum, sigur nu e ușor, dar facem puțin o paralelă la canarul închis toata viața sa într-o colivie, eh, cam asta e lecția pentru noi, nici nouă nu ne place să stăm doar în casă nu? (sigur, avem și persoane care nu respectă recomandările …) nu pot decât să îi numesc inconștienți, aici excludem persoanele nevoite să meargă la serviciu.

Libertatea, cel mai frumos lucru al omului, e acum restricționată, nu trebuie însă să ne panicăm și nu e recomandat nici să exagerăm, acum avem mult mai mult timp pentru lucruri pe care le-am tot amânat, acum poate o parte din cei care au familie vor avea timp pentru famile.

Este evident, nu e ușor, dar nici imposibil.

Deci pentru a ajuta omenirea și pentru a scăpa de lupta cu acest dușman invizibil trebuie să respectăm câteva sfaturi simple:

  1. Stăm acasă!
  2. Nu ieșim decât în cazuri de urgență și asta pentru vizite ce necesită cu adevărat consultare medicală, cumpărături de strică necesitate;
  3. Deplasarea la job-locul de muncă;
  4. plimbarea animalului/ animalelor de companie în zona locuinței;
  5. Nu atingem fața fără a ne spăla pe mâini.

Eh, acum sunt persoane ce îmi vor citi acest articol, vor spune: „Ce naiba, scrie și pe site-ul acesta despre COVID 19, SARS-COV2, de parcă nu auzim numai despre asta în ultima perioadă, dacă vreau ies ce *** ”. Ok, dar făcând asta poate îți vei trimite la spital pe cineva drag, vrei asta? Nu cred.

BIRDS

Papa Francisc:

”După ce s-a înserat” (Marcu 4,35). Cu aceste cuvinte începe Evanghelia pe care am ascultat-o. De săptămâni pare că s-a lăsat seara. Un întuneric dens s-a adunat asupra Piețelor noastre, a străzilor și a orașelor; a pus stăpânire pe viețile noastre umplând totul cu o tăcere asurzitoare și cu un gol dezolant, care paralizează orice lucru la treceerea lui: se simte în aer, se percepe în gesturi, îl spun privirile. Ne-am regăsit înfricoșați și rătăciți. Asemenea discipolilor din Evanghelie, am fost luați prin surprindere de o furtună neașteptată și înfuriată. Ne-am dat seama că ne găsim în aceeași barcă, cu toții fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, cu toții chemați să vâslim împreună, cu toții nevoiași de a ne susține unii pe alții. Pe această barcă ne aflăm cu toții. Ca acei discipoli care vorbesc cu un singur glas și în angoasă spun ”Pierim” (v. 38), la fel și noi ne-am dat seama că nu putem să mergem înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună.

E ușor să ne regăsim în această relatare. Greu este să înțelegem atitudinea lui Isus. În timp ce discipolii sunt, firește, alarmați și disperați, El stă în partea dinapoi a bărcii, partea care se cunfundă cea dintâi. Și ce face? În ciuda agitației, El doarme senin, încrezător în Tatăl: este singura dată în Evanghelie în care îl vedem pe Isus că doarme. Când, apoi, este trezit, după ce a potolit vântul și apele, se adresează discipolilor pe un ton de dojană: ”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” (v. 40).

Să încercăm a înțelege. În ce constă lipsa de credință a discipolilor, care se opune încrederii lui Isus? Ei nu au încetat să creadă în El, de fapt, îl invocă. Dar să vedem cum îl invocă: ”Doamne, nu-ți pasă că pierim?” (v. 38). Nu-ți pasă: își închipuie că Isus se dezinteresează de ei, că nu are grijă de ei. Printre noi, în familiile noastre, unul din lucrurile care doare cel mai tare este atunci când auzim spunând: ”Nu-ți pasă de mine?”. Este o frază care rănește și declanșează furtuni în inimă. Și Isus trebuie să fi fost mișcat. Pentru că nimănui nu-i pasă mai mult de noi decât Lui. Într-adevăr, odată ce a fost invocat, El îl salvează pe discipolii săi neîncrezători.

Furtuna demaschează vulnerabilitatea noastră și lasă descoperite acele certutidini false și superflue pe care ne-am construit agenda noastră, planurile, obișnuințele și prioritățile noastre. Ne arată cum am lăsat în amorțire și abandon ceea ce alimentează, suține și dă tărie vieții și comunității noastre. Furtuna scoate la vedere toate propunerile de ”a ambala” și de a uita ceea ce a hrănit sufletul popoarelor noastre; toate acele tentative de a anestezia, prin obișnuințe aparent ”salvatoare”, incapabile de a face apel la rădăcinile noastre și de a evoca memoria bătrânilor noștri, privându-ne astfel de imunitatea necesară prin care să înfruntăm adversitățile.

Odată cu furtuna, a căzut machiajul acelor stereotipuri prin care mascam înainte ego-ul nostru, mereu atenți la propria imagine; și a rămas descoperită, încă o dată, acea (binecuvântată) apartenență comună de la care nu putem să ne substragem: apartenența ca frați.

De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” Doamne, în această seară, cuvântul tău pe toți ne afectează și ne privește. În această lume, pe care Tu o iubești mai mult decât noi, am mers înainte cu cea mai mare vitează, simțindu-ne tari și în stare de orice. Lacomi după câștig, ne-am lăsat absorbiți de lucruri și distrați de grabă. Nu ne-am oprit în fața rechemărilor tale, nu ne-am deșteptat în fața războaielor și a injustițiilor planetare, nu am ascultat strigătul celor săraci și al planetei noastre, grav bolnavă. Am mers mai departe nepăsători, crezând că rămânem sănătoși într-o lume bolnavă. Acum, în timp ce suntem în mijlocul mării agitate, te implorăm: ”Trezește-te, Doamne!”

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?”. Doamne, ne adresezi un apel, un apel la credință. Care nu înseamnă atât a crede că Tu exiști, ci a veni la Tine și a avea încredere în Tine. În acest Post, răsună chemarea ta urgentă: ”Convertiți-vă”, ”Întoarceți-vă la mine din toată inima” (Ioel 2,12). Ne chemi să captăm acest timp de încercare ca pe un timp de alegere. Nu este timpul judecății tale, ci al judecății noastre: timpul de a alege ceea ce contează și ceea ce trece, de a separa ceea ce este necesar de ceea ce necesar nu este. Este timpul de a reseta ruta vieții către Tine, Doamne, și către ceilalți. Și putem privi la numeroșii însoțitori de călătorie exemplari care, în teamă, au reacționat dăruindu-și viața. Este forța lucrătoare a Spiritului revărsată și plăsmuită în dăruiri curajoase și generoase. Este viața Spiritului capabil să răscumpere, să valorizeze și să arate că viețile noastre sunt țesute și susținute de persoane obișnuite, de obicei uitate, care nu apar în titlurile ziarelor și revistelor, nici în marile parade ale ultimului show ci, fără îndoială, scriu astăzi evenimentele decisive ale istoriei noastre: medici, asistenți și asistente medicali, personalul de la supermarket, personalul de curățenie, îngrijitoare domestice, transportatori, forțe de ordine, voluntari, preoți, călugări și călugărițe și mulți, dar mulți alții care au înțeles că nimeni nu se salvează de unul singur. În fața suferinței, unde se măsoară adevăratul progres al popoarelor noastre, descoperim și experimentăm rugăciunea sacerdotală a lui Isus ”ca toți să fie una” (Ioan 17,21). Cât de multă lume practică în fiecare zi răbdarea și inspiră speranță, având grijă să nu semene panică, ci coresponsabilitate! Câți tați, câte mame, bunici, învățători arată copiilor noștri, prin gesturi mărunte și zilnice, cum să înfrunte și să treacă prin criză readaptând obișnuințele, ridicând privirile și stimulând rugăciunea! Câte persoane se roagă, oferă și mijlocesc pentru binele tuturor! Rugăciunea și slujirea tăcută, acestea sunt armele noastre învingătoare!

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” Începutul credinței este a ne ști nevoiași de mântuire. Nu suntem autosuficienți, singuri ne cufundăm: avem nevoie de Domnul ca vechii navigatori de stele. Să-L invităm pe Isus în bărcile vieților noastre. Să-i înmânăm fricile noastre, pentru ca El să le învingă. Asemenea discipolilor, vom experimenta că, avându-L pe El la bord, nu se naufragiază. Pentru că aceasta este puterea lui Dumnezeu: să îndrepte spre bine tot ceea ce ni se întâmplă, chiar și cele urâte. El aduce seninul în furtunile noastre, pentru că împreună cu Dumnezeu viața nu moare niciodată.

Domnul ne interpelează și, în mijlocul furtunii noastre, ne invită să redeșteptăm și să activăm solidaritatea și speranța capabile să dea trăinicie, susținere și semnificație acestor ceasuri în care totul pare să naufragieze. Domnul se trezește ca să trezească și să revigoreze credința noastră pascală. Avem o ancoră: în crucea sa am fost salvați. Avem o cârmă: în crucea sa am fost răscumpărați. Avem o speranță: în crucea sa am fost vindecați și îmbrățișați pentru ca nimic și nimeni să nu ne separe de iubirea sa răscumpărătoare. În mijlocul izolării, în care ne simțim rău pentru lipsa afecțiunii și a întâlnirilor, experimentând lipsa atâtor lucruri, să ascultăm încă o dată vestea care ne salvează: a înviat și trăiește alături de noi. Domnul ne interpelează de pe crucea sa ca să regăsim calea care ne așteaptă, să ne uităm la cei care ne cheamă, să întărim, să recunoaștem și să stimulăm harul care locuiește în noi. Să nu stingem fitilul fumegând (cf. Isaia 42,3), care nu se îmbolnăvește niciodată, și să lăsăm să se reaprindă speranța.

A îmbrățișa crucea sa înseamnă a găsi curajul de a îmbrățișa toate împotrivirile timpului prezent, abandonând pentru moment goana noastră de omnipotență și dominare pentru a da spațiu fanteziei pe care numai Duhul Sfânt este capabil să o trezească. Înseamnă a găsi curajul de a deschide spații în care toți pot să se simtă chemați și de a înlesni noi forme de ospitalitate, fraternitate și solidaritate. În crucea sa am fost salvați ca să primim speranța și să-i permitem speranței să întărească și să suțină toate măsurile și căile posibile care ne pot ajuta să avem grijă unii de alții și să avem grijă. A-L îmbrățișa pe Domnul pentru a îmbrățișa speanța: iată puterea credinței, care eliberează de teamă și dă speranță.

”De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?” Dragi frați și surori, din acest loc, care vorbește de credința stâncoasă a lui Petru, aș vrea în această seară să vă încredințez pe toți Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, tămăduitoarea poporului său, steaua mării în furtună. Din mijlocul acestor coloane care îmbrățișează Roma și Lumea să coboare asupra voastră, ca o îmbrățișare consolatoare, binecuvântarea lui Dumnezeu! Doamne, binecuvântează Lumea, dăruiește sănătate trupurilor și consolare inimilor! Ne ceri să nu fim fricoși, dar credința noastră este slabă și ne este teamă. Dar Tu, Doamne, nu ne lăsa la voia furtunii! Spune încă o dată: ”Voi nu vă temeți!” (Matei 28,5). Iar noi, împreună cu Petru, ”lăsăm în grija Ta toată neliniștea noastră, căci Tu te îngrijești de noi” (cf. 1 Petru 5,7)

Dincolo de selfie

Autobuzele mergeau fiecare pe traseul său…

La fel ca fiecare destin, diferența dintre traseul autobuzelor și traseul destinelor noastre este mare, contează sau nu?

      Pentru orice om am spune că contează, mai exact trebuie să conteze… diferența e mare, cuvântul mare e puțin spus și asta deoarece noi avem puterea de a ne  decide și schimba destinul oricând, doar  la final și destinele noastre și trasul autobuzelor se termină într-un punct, depinde de noi cum se termină însă.

Și oriunde am merge cu siguranță nimic nu este întâmplător, cred că am spus de mai multe ori, poate exagerat  de mult și poate că o mai fac de câteva ori, nu doar acum , viața este făcută  pentru ca noi să o trăim.

Nu ne-a învățat nimeni să fim ideali în viață, nu trebuie să fim nici măcar perfectiunea, trebuie doar să fim noi, acum poate apare fireasca întrebare și cum am putea să fim noi, cine ne învață asta?

Nimeni, pentru că nimeni nu a fost învățat și nimeni nu trebuie să fie, e ceva natural, dar greu în secolul acesta, e greu să mai fim sinceri, atunci când vedem lumea din jurul nostru ce aleargă doar după popularitate, doar după lucruri materiale sau satisfacerea propriilor lor interese, însă mai tind să cred că nu suntem chiar așa, cel puțin o parte din noi, cu siguranță nu suntem …. deseori datorită trăirilor mai puțin plăcute din viața noastră, rănilor ce au lăsat urme adânci pe sufletul, chiar trupul nostru nu ne mai permit să fim atât de sinceri, cel mai greu e atunci când nu mai putem găsi calea firească , care ne perimite să fim sinceri cu noi înșine și ajungem chiar la a ne îndoi de noi, cu toate astea , nicicând nu trebuie să ne lăsăm cuprinși de un asemenea moment, trebuie să avem curajul să fim …..SINCERI, trebuie să fim noi, fără frică și cei ce nu acceptă asta, cu siguranță și fără regret pot pleca, cei ce te iubesc, cei ce vor să fie mereu acolo, lângă tine-vor sta lângă tine!

Așadar nimeni nu te va învăța asta, nimeni mai bine decât tine!

Astăzi, sinceritatea, loialitatea, simplitatea au dispărut?

Sunt tot mai rar de identificat, tot mai rar de văzut….. au devenit ceva rar, dar și atunci când există trebuie apreciate indiferent de modul lor de exprimare, existență….

Simplitatea adevărată unește bunătatea cu frumusețea.

PLATON
Citește mai mult

Ceață și nimic altceva 2 #generația

Tot mai multă tristețe, pare că așa spune Cristian Stan în ultima s-a postare pe canalul său de Youtube, aș putea să îl contrazic , dar nu o fac, de ce?

Pentru că are dreptate,  noua generație e tristă, uneori foarte tristă pentru că nu mai știu să diferențieze foarte bine lucrurile și momentele cheie care contează.

Sunt mult mai îngrijorați de  faptul că nu au viața pe care o văd pe profilurile de social media ale unora, sunt stresați că nu au fost în vacanțe wow de unde să posteze story-uri și să adune 10000 de reacții la ele.

Se consideră  imperfecți, văd  viața lor imperfectă, dar destul!

Nu îți mai face griji pentru așa ceva, nu mai visa la ce vezi în mediul virtual,  asta fiindcă e o iluzie, susțin asta pentru că și persoana aia pe care o adori tu cel mai mult și o urmărești pe toate rețelele de social-media  are greutăți, nu o să îți arate asta pe rețelele sociale, dar și persoana pe care tu o urmărești non stop  pe internet, are momente când e singură, când plânge, când suferă.

Opriți-vă din a crede că nu sunteți suficienți de buni sau că viața voastră e de rahat și mizerabilă, asta fiindcă nu este așa, viața are momente bune și momente mai puțin bune, viața e perfectă așa cum este, trebuie trăită și trebuie să știi că ești bun așa cum ești tu! Ești frumos în felul tău, fiecare are ceva special. Viața nu trebuie să fie trăită în mediul virtual, ci în realitate. 

Așadar reține lucrurile acestea:

  1. ești destul;
  2. ești mai mult decât crezi;
  3. ești mai puternic decât te aștepți;
  4. ești suficient de bun 

ești bun așa cum ești.

 

Dorim mereu să știm ce este fericirea, nu? Normal cine nu vrea asta!

Eiiiii!Ascultă, nu putem să cunoaștem fericirea fără a a trăi tristețea, nu poți să știi ce este fericirea, fără a trăi măcar odată starea de tristețe .

Mai mult, e esențial să înveți să apreciezi și lucrurile mici, simple, dar ce  să faci asta? Pentru că fericirea vine din lucruri simple.

 

tumblr_nwamy2RyWS1r12tq8o1_400

tumblr_dafea12e73820c28ed72aa1d755f53f6_958d5d92_640

Ceață și nimic altceva

Secolul XXI,  un secol al tehnologiei am putea susține, nu?

Cred că da, avem telefoane tot mai inteligente, avem astăzi tot felul de „aplicații ” , recunosc unele sunt utile,  ele fiind deseori împărțite pe domenii, fie că ne referim la cele prin care cumpărăm anumite lucruri, cele care ne ajută să ne organizăm timpul și multe altele .

Aproape totul astăzi este SMART, nu e un lucru rău, dar …există acest dar, nu cumva ne-am îndepărtat puțin de natură și nu cumva uităm parcă tot mai mult de persoanele dragi nouă și de lucrurile / momentele care contează?

Dacă nu, atunci de ce crezi asta???

Eu zic că am făcut asta, suntem mai mereu  butonând telefonul,  tableta, PC-ul și așa mai departe, inclusiv acasă, atunci când să zicem ca și astăzi pe o vreme mohorâtă, duminică în loc să stăm alături de familie vizionanând un film, jucându-ne ceva împreună sau purtând o conversație despre ceva,  stăm pe internet, nu? În loc să ieșim să ne bucurăm de faptul că suntem în democrație, putem să ne plimbăm când vrem și mai ales unde vrem, dar  nu facem asta, nu? (PS: sincer, pe vremea care este acum aici în Timișoara nici eu nu aș ieși din casă).

Pare că ne-am îndepărtat de natură, parcă tot mai mult în loc de a o aprecia, de a ne bucura de iarba de sub picioarele noastre, de peisajul frunzelor căzute pe asfalt ce alcăuitesc un covor multicolor, de înflorirea florilor la primăvară, noi fugim de ea, mai grav e atunci când o distrugem, știu , nu sună fain, dar acesta e un adevăr, din păcate…. vezi zilnic când mergi în oraș agitație,  diverse fețe grăbite să ajungă ici-colo, dar fețe rar fericite și bucuroase, bucuroase de faptul că și astăzi s-au trezit, că au putut vedea lumina, au putut să își îmbrățișeze  persoanele dragi lor, indiferent că ne referim la persoane din familie sau nu.

E, nu e așa că e trist, e trist și adevărat, când ați fost ultima dată la o librărie, dar la bilbiotecă?

„…..Nu am fost, nu citesc, există internet ”-vor spune acum unele persoane, mai grav poate: „nu are importanță dacă citesc”- ei bine nu e așa, are chiar are, indiferent ce citești tu, crede-mă important este să o faci, zilnic, ok poate că nu reușești mereu să faci asta zilnic, dar măcar odată pe săptămână, chiar poate reușești să transformi cititul în ceva relaxant, chiar un hobby, nu?

Eu unul,  astăzi am hotărât să încep o nouă carte, ultima citită a fost scrisă de Cristi  Grosaru,  respectiv „La răscruce de viață” , mi-a plăcut sincer extrem de mult și am citit cartea asta înainte de vacanța de crăciun, deobicei când o carte îmi place o citesc în două -trei zile. (Vă recomand)

Revenind la cartea pe care am hotărât să o încep astăzi, este legată de perioada tristă, neagră, dar reală a istoriei noastre, vorbește despre Al Doilea Război mondial, nu stați, nu descrie neapărat războiul , ci mai exact   despre mărturia directă a unui supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, dar repet cartea nu este una de specialitate despre Holocaust, dar merită citită , o găsiți la un preț decent.

Fără prea multe cuvinte, observ cu tristețe că actuala societate e tot mai închisă în tehnologie, tot mai apropriată de ea, decât de natură.

Că tu omul, ai devenit mai obsedat de adorurile, like-urile , de cât de multă lume te urmărește pe rețelele sociale, dar când ai fost ultima dată într-un parc? E și acum vine răspunsul: „Păi ce să fac în parc, în parcul ăla plin de gunoaie, semințe și mai grav , unde umblă rozătoarele, mai bine merg la mall, e fain, curat sau nu mai bine stau pe Netflix?”

Boom! Vedem o problemă nouă nu? Nu e chiar nouă, nu e nimic nou, știm deja faptul că în România  o problemă cu lipsa spațiului verde, nu prea sunt, iar cele care există  nu prea sunt întreținute.

Avem nevoie de spații verzi, avem nevoie de orașe curate, care să recicleze responsabil, avem nevoie de locuri de joacă și relaxare apropriate de natură și  natura are nevoie de îngrijire, corect!

Când am scris acest articol am descoperit o inițiativă drăguță, interesantă și care trebuie apreciată a MOL România, bine mai sunt astfel de inițiative cu siguranță pe care o postez aici , poate doriți  să aruncați o privire- Spații Verzi 

Dar pentru a avea aceste spații verzi, nu cumva trebuie să fim și noi mai cu grijă, în ce sens spun asta?

În sensul că sunt  enorm de multe persoane care din comoditate, rea educație în loc să arunce în coșul de gunoi, aruncă în parc, negândidu-se că în acel parc sau… acel loc mai trec sute de persoane. 

Deși în România ca și în alte state ale UE au început să se implementeze măsuri pentru menținerea curațeniei, cei ce aruncă gunoaie pe unde le vine lor în minte sunt sancționați cu o amendă, ar trebui chiar poate puși să își și strângă gunoiale aruncate aiurea, iar suma dată în amendă dublată.

 

”Un muc de ţigară aruncat la întâmplare la semafor sau pe o alee a unui parc v-ar putea lăsa fără bani de vacanţă vara acesta. Autorităţile s-au săturat de mizeria din Capitală, așa că au crescut până la 5.000 de lei amenzile pentru cei cărora le e lene să caute un coş de gunoi. Bucureştenii sunt, însă, pesimişti: sancţiuni erau şi până acum, dar de aplicat nu prea le aplică nimeni.”#Social #GUNOIPEJOS 

 

67af6a6887c07029cc77297663aac670--hourglass-mother-earth


CONCLUZIE 

Concluzia mea este că ar trebui ca fiecare dintre noi să fie puțin mai responsabil cu natura.

Mai ușor cu tehnologia!

Către ce?

De ce alergăm mereu către fericire, de ce mereu suferim când ceva se termină, avem senzația ca totul cade și se zdrobește, chiar senzația că ceva se sparge ca și un glob căzut pe jos ce se sparge  în mii de bucâțele pe covor, nu?

Pentru că credem că acel ceva ne aparține, pentru că credem că ne era predestinat doar nouă și e doar  al nostru, nimic mai greșit.

De ce?

Simplu, pentru că nouă nu ne aparține nimic, singurul lucru care îți aparține în totalitate este propria noastră viață și nimic altceva, sunt momente și momente în viața asta, pentru că …așa e ea! Dar nu trebuie să ne hazardăm din orice, ar trebui să luăm unele lucruri așa cum sunt,  să nu ne tot stresăm că astăzi de exemplu un proiect de al tău la care ai muncit  nu știu cât timp nu a primit punctajul maxim sau nu a fost trecut mai departe, ok, nu e ceva ușor poate. dorești să afli răspuns, cum ar fi de ce proiectul colegului sau echipei adverse a trecut lși al tău nu, păi poate că nu era momentul nu sau de ce ai răcit tocmai când trebuia să mergi într-o excursie în Milano,  că s-a întâmplat, încetează să mai cauți răspunsuri la orice, de exemplu de ce a plecat, după atât timp persoana iubită, trebuia să rămână aici, greșit, …De ce?

Pentru că nu poți cere cuiva care nu ți-a aparținut să rămână dacă nu vrea, oricum cândva va pleca, dacă te-a iubit sau te iubește va rămâne, simplu,e greu sigur, dar nu imposibil de înțeles.

Poate uneori tu omule, ar trebui să încetezi să tot aștepți să primești, respect, iubire și multe altele.

În primul rând nu mai aștepta asta mai mult de la ceilalți decât de la tine, oferă-ți tu asta, pentru a vedea cei din jurul tău că te respecți pe tine, că ești mulțumit de tine, lasă-i să te descopere în adevărata ta ființă.

Viața trebuie trăită, nu trebuie tratată ca o boală pe care dorești să o vindeci, și asta pentru că ea trebuie trăită și nu e o boală, e un dar, știi ce e mai grav darul acesta îl primești doar o dată!

Și dacă mai auzim uneori întrebarea aia idioată pe care e imposibil să nu o auzi și tu măcar odată: ”Și lumea ce o să spună?„

Lumea a fost acolo când ai avut febră , a fost acolo când ai simțit primul eșec?Spune!?A fost lumea acolo când ai făcut primul pas, dar atunci când te-ai îndrăgosit pentru prima dată? A trăit lumea regretele tale și a făcut lumea  ceva pentru realizarea visurilor tale? Well….NU!

 

Iar toamnă

Cafeaua e proaspăt facută, afară ceața e densă, noi alergăm iarăși dintr-o parte în alta, autobuzele sunt iarăși pline, frunzele fromează iarăși un formidabil covor cu culori diverse.

A venit toamna, nu?

E din nou timpul pentru zacuscă, cum spune orice student, e timpul pentru murăturile trimise de bunica sau pregătite de familie.

E vremea pentru ceaiul cald savurat privind pe fereastră, mai bine pentru un ceai în oraș cu persoane dragi, de ce nu, chiar pentru o carte bună atunci când afară plouă torențial.

 

 


Uneori auzim și chiar noi spunem, viața e complicată…e complicat în ziua de astăzi să avem totul, să fim fericiți…

#Nueusor , dar nici #imposibil.

Defapt, deseori noi ne complicăm viața, cu propria noastră mână.

E simplu, vrei să auzi vocea cuiva, du-te și vorbește, sună.

Te simți vinovat pentru ceva anume, iartă-te, nu poți avea mereu totul, nu ești perfect și oricum nimeni nu este perfect.

Încă ceva, reține faptul că nu îi poți mulțumi pe toți cei din jurul tău, nu e nevoie să faci asta.

Nu e nevoie să te compromiți pentru cineva, nu e nevoie să stai și să înghiți în sec anumite lucruri, niciodată să nu accepți mai puțin decât meriți.

Să nu uiți că nimeni nu îți e dator cu nimic, dacă cineva face ceva pentru tine, o face fiindcă asta vrea!

IMG_4411 (Edited)

 

Nu putem schimba un lucru până când nu-l acceptăm.”

 

De câte ori ai așteptat schimbarea, de două, trei, patru ori sau mai mult …mai puțin.

Schimbarea ești tu! Schimbarea poate veni oricând, dacă tu vrei asta, atunci când tu dorești tu asta.

Atunci când tu ești pregătit, da uneori noi ne speriem de schimbare, nu avem curajul să ne asumăm schimbarea , ne temem, dar nu avem niciun motiv să ne temem, sigur  schimbarea poate fi grea, dar nu imposibilă.

 

Schimbarea

Indiferent că dorim sau că nu ne dorim lucrurile se schimbă.

„Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.” — Nelson Mandela

Când simțim că stăm în loc, că nimic nu se schimbă într-o situație și că deși accordăm timp, dar lucrurile nu se schimbă, poate mai rău se agravează….atunci e timpul să faci o schimbare, chiar dacă schimbarea doare.

Dacă ceva te ține în loc, dacă nu îți face bine, atunci fă-o! Știi de ce!?

Pentru că oricum oamenii vor crede ce vor ei, pentru că nu ei trăiesc viața ta!!

Schimbarea vine din interiorul nostru şi este adesea dureroasă. Atunci când ne schimbăm în interiorul nostru se produce un proces de creştere şi dezvoltare personală. Dar schimbarea noastră nu este un proces întâmplător.

 

„Dacă schimbarea nu doare, înseamnă că nu este schimbare.”

John Maxwell

Oamenii de lângă noi pot fi schimbați?

Cred că cea mai bună modalitate să-i ajutăm pe cei din jur să se schimbe este să știm, mai întâi, cum ne putem schimba propriul comportament. De multe ori, am dori să-i vedem pe ceilalți că se schimbă, în timp ce noi nu facem nimic. Ne dorim ca partenerul de cuplu să se schimbe în anumite privințe, dar pierdem din vedere că o relație funcțională presupune că fiecare dintre noi să-și asume „jumătatea” de drum. Spre exemplu, îmi doresc ca partenerul meu să nu mai fie critic față de mine, dar oare nu se întâmplă că și eu să-l critic, să-l judec, să-l învinovățesc pentru ce nu merge bine în relația noastră? Cu alte cuvinte, e nevoie ca eu să ajung să fiu în echilibru cu mine, să-mi cunosc vulnerabilitățile, să schimb ce este de schimbat. Să devin practic cea mai bună versiune a mea așa încât, cu timpul, această atitudine să poată inspira și persoanele din jurul meu.

 

Parfumul tău încă se simte atât de puternic pe cămașa mea, dar azi după atâtea zile în care am păstrat-o  neatinsă, azi am mirosit-o și apoi am  pus-o alături de alte rufe în mașina de spălat rufe, dar tot nu am scăpat de amintirea  discuțiilor noastre despre orice, despre noi, despre toate…. despre clipele frumoase, dar și despre momentele grele, despre cuvintele nespuse și păstrate în minte și chiar despre vorbele grele și momentele rele….despre toate parfumul tău mi-a amintit.

Am răsuflat ușor, am zâmbit și cerul înstelat  l-am privit,  am înțeles că uneori nu e nimic veșnic, dar că nici nu trebuie și că nimic nu trebuie regretat căci din trecutul nostru trebuie să ne bucurăm de evenimentele frumoase ce au avut loc, în viață nu e loc de regrete.

Dacă iubirea s-a terminat nu e vina ta, e vina  amândurora, dacă e să mai fie ceva, atunci acel foc nu s-a stins și dacă nu e simplu, iubirea voastră s-a consumat și nu a fost să fie mai mult…o, știu  când ajungi acolo e greu, e dureros și suferi..e normal….

Dar trebuie să te ridici!

Inima te va durea, va arde, dar trebuie să te ridici, să renaști ! Să  înveți că orice sfârșit are un început, dar totodată să îți aperi sufletul, căci  el rămâne pe când trupul dispare.

Și cum am mai spus iubirea nu rănește, oamenii rănesc!

De câte ori nu ai tras pentru iubire, defapt persoana de lângă deja renunțase, dar tu ai vrut ca povestea să continuie, cu toate că nu te mai simțeai ok? Dar erau amintiri, sentimente și multe…, dar ai luptat…STOP ! Atunci e timpul să pleci, să pui punct nu virgulă.

Într-o relație sunt doi! Amândoi greșesc, amândoi trebuie să lupte, să învețe să danseze prin ploi,dar și sub razele soarelui!

Sigur nu e ușor, nu mulți înțeleg că iubirea înseamnă și lacrimi, că în iubire e și suferință și sacrificiu.

Că iubirea nu e doar săruturi și șoapte de iubire, că iubirea e și dulce, dar e și amăruie. Că iubirea nu e doar despre voi, că-n iubire e și durere.

Că-n iubire e vorba și de respect, loialitate, timp și sprijin.

Dar și că deseori din iubire se poate naște ura.

De ce?

Pentru că și ura e o formă de iubire!

Nu poți să urăști ceva, dacă cândva nu ți-a plăcut!

 

 

Gânduri..în noapte

Ce gând îți cutremură mintea în clipa asta din noapte? Ce nume îți stă pe buze  în timp ce savurezi cafeaua de dimineață?

Atunci când decizi că e vremea să te pui cu capul pe pernă și să te odihnești pentru ziua ce vine, al cui chip ai vrea să îl vezi înainte de somn, a cui voce caldă ai vrea să o auzi?

Cu ce teamă te trezești iarași mâine la fel ca astăzi și nu îți dă pace? Teamă ce te face să nici nu poți dormi, ce te  frământă și în zilele pline de soare…..O poți spune cuiva?

Cine știe, poate defapt ai spus-o și nimeni nu o înțelege, nu doar că mulți nu o înțeleg, mai dureros e că nu o văd…nu o aud…și sigur nu o pot simți ca tine…dar dacă pot?

Teama ta, poate  dispărea, pentru că o poți învinge, doar  trebuie să vrei…..

Și azi te-ai bucurat de simplul fapt că ai văzut lumina soarelui? Spune…-Presupun că nu….; dar de faptul că ești bine, ai ce mânca, unde  sta ….daaa păi presupun că tot nu e răspunsul și la asta nu?….Poate da …

Până la urmă pentru ce să îți fie teamă, inclusiv cea mai lungă noapte a ajuns în final la lumină, la ziuă…

Ai numele cuiva pe buze, nu? Chiar acum când citești, spune-i, indiferent de ce a fost și ce este acum cu voi…dacă crezi că merită spune-i ce simți, ce crezi, ce ai simțit …fă-o atât timp cât poți.

Viața e  doar una, noi trăim doar o singură dată și uităm asta, omul ființa superioară a pământului uită un lucru atât de important, are o singură viață, noi murim ..deci FII FERICIT!

Ține minte unde nu cad ploile, nu vor crește niciodată flori, unde nu apune soarele, nici nu va răsări vreodată!

IMG_3474

Ființă 4

Am obosit, m-am săturat, nu mai vreau, e așa de greu , e viața mea și ăsta e visul meu…

Noi, nu prea mai știm ce e cu noi, ce dorim de la noi, de la viață, mai mereu ne plângem și cam atât uit-m să ne trăim viața, avem doar una …deseori chiar și eu, nu doar tu…ajungem să nu mai știm ce  simțim..

„Ce simt?Greu de spus. Simt cum parcă gândurile mi șe așează peste suflet și preiau conducerea.Este acea senzație de tristețe ce parcă îmi ocupă ensența. Este  acel gând de neîmplinire….”( Cristi Grosaru, „Tu ai iubi un om ca tine”)

Sunt cu siguranță enorm de multe persoane ce trec prin asemenea siutații, puțini cei ce realizează că ei sunt cheia și că pot să  realizeze tot ce își propun, dar nu am spus că și ușor,

Dacă îți dorești un lucru , iar cineva ți l-ar pune imediat în brațe ai ști imediat dacă l-ai mai vrea sau nu. Pentru că atunci vei fi prezent.Însă, dacă va trebui să lupți pentru  acel lucru, te vei abandona unei succesiuni de evenimente viitoare ce aparțin respectivului lucru. Te vei atașa experienței de a deține , ignorând faptul că  acel timp pierdut poate  fi mai important decât lucrul în sine…..De aceea este foarte important șă știi ce-ți dorești cu adevărat

-C. Grosaru „ Tu ai iubi un om ca tine”, pag. 50-65.

În timp ce stăm să spunem că avem atâtea de făcut și să ne plângem de una și alta, timpul trece pe lângă noi, se scurge…

Gândeș-te pozitiv, bucură-te și trăiește, lasă nemulțumirile.

Un prim lucru pe care tu, eu , noi ar trebui să îl facem este… Este??????

Să fim conștienți!

Să fim prezenți cu totul în viața noastră și în tot ce facem.

Gândește în felul următor: atunci când ești prezent  nu ai nevoie de nimic din ceea ce nu îți aparține.

 

Tot ce îți aparține e viața ta, nu mai folosi oamenii ca drept obiecte, nu sunt obiecte, nu te lăsa folosit ca un obiect și nu în ultimul rând nu face ceva cuiva, dacă ție nu ți-ar plăcea acel ceva….

Întrebarea pe care am găsit-o în cartea scrisă de Cristi Grosaru, o întrebare pe care și eu mi-am pus-o citind din carte, este : Cum pot eu să devin conștient?

A venit și răspunsul, un răspuns logic și totuși atât de simplu, atât de rațional și logic, dar poate greu de înțeles, acceptat cu adevărat… și anume:

Aici lumea ignoră un singur lucru esențial. Ești nemulțumit pentru că ignori ceea ce îți aparține.Pentru că ești amestecat cu iluzii. Iluzia fiind defapt  sinele fals al visului, îți crează credința că tot ceea ce vezi în jurul tău și se cuvine.Ești nemulțumit pentru că ești nerecunoscător

Începe deci să  ai recunoștință de tot ce ai, de faptul că ai o casă, ai o masă, ai puterea de a te ridica,  ai binecuvântarea de a vorbi și de a călca iarba, pământul și dacă încă mai ai o familie e o minune, vezi lumina soarelui zilnic, vezi picăturile de ploaie cum cad pe pervaz, te poți plimba oriunde și poți spune ceea ce simți și gândești liber, fă-o!

Mulțumește-te că tu…daaaa tu, poți face asta!

Dacă astăzi  ai putea fi recunoscător pentru un lucru pe care tu l-ai primit ieri, care ar fi acela?

Nu poți  să treci la o nouă etapă, nu poți să te bucuri cu adevărat de lucruri noi fără  a te bucura de cele pe care le ai deja, de ceea ce tu ai!

Nu mă crezi?

Păi … Spune,  astăzi folosești internetul nu? Da folosești, dar e al tău? L-ai creat tu? Aprinzi lumina când ai nevoie de ea și nu ai creat tu becul sau curentul electric….

„Să fiu recunoscător în fiecare zi, pentru  un lucru” – asta încep să fac și eu, tu de ce nu?

Deseori mi-am spus nu am reușit să fac asta, asta, nu voi putea realiza planul acesta,  nu pot face asta fiindcă e greu.. Hoh…STOP!

PĂi e ceva ușor ?

Ți-ar plăcea ca totul să fie așa, bați din palme și se îndeplinește?Fără niciun pic de luptă, de străduință?

Nu ar fi prea simplu? Unde ar mai fi acel sentiment, senzația aia de: „ Oh, am reușit! ” nu ar mai fi, nu ai mai avea trăirea  următoare :„ Am câștigat!”

Fii curios, caută, imaginează-ți. Toate aceste lucruri ar trebui să-ți fie la îndemână.Dar, mai ales educă-te acolo unde simți că suferi cel mai mult. Toată această educație nu este decât o conștentizare a propriului  adevăr. Adevărul este fața propriei identități, el ce face? El ne eliberează de ipocrizie.

Acum !

Lasă vremea mohorâtă, lasă grijile cotidiene și nemulțumirile sau supărările , cu ce te ajută pe tine să stai supărat ?

Cu nimic , mai bine faci ceva pentru a rezolva situația, nu îți place ceva din ce se întâmplă, atunci spune , acționează!

Bucură-te astăzi încă te-ai trezit și ai avut o pernă pe care să îți așezi capul când dormi, ai avut un pat și o masă unde să îți iei micul dejun . Mai mult ai putut să te ridici din pat fără ajutorul nimănui și ai văzut lumina.

Ei ..pentru lucrurile astea ești recunoscător ? Ai fost ?

Dacă nu atunci ….începe de astăzi ..

Dezvăluiri 7

Risipim clipe și apoi cerșim timp, alergăm către lucruri care în timp se vor dovedi NON-sens , dorim tot mai mult și nu ne mulțumim cu nimic , țintim către diverse obiective și atunci când le-am atins vrem și mai mult , oare așa e latura noastră !?

Câți din noi putem să realizăm că avem defapt tot ce dorim și să fim multumiți ?

Putem !?

Sunt sigur că da , însă vezi…am ajuns într-o perioadă ciudată .. unde de multe ori când ești tu , când ești sincer ești luat de prost …

Ființă (3)

Prea mult alergăm pentru a atinge interesele altora,deseori mai mult ale altora decât ale noastre .

Ne chinuim așa de mult să nu îi dezamăgim pe ceilalți și nu de multe ori făcând totul pentru ceilalți uităm să ne mai mulțumim pe noi și ajunsem în unele cazuri să ne înjosim pe noi,trecându-i pe ceilalți pe locul 1..dur, poate prea insensibil și totuși un adevăr atât de mare.

Ființă!

De ce tot vrei ca ceilalți să fie ok, mulțumiți și tot te zbați așa de mult pentru ei!? Când deseori ai nevoie de ei , poate doar de o vorbă de a lor,un umăr pe care să plângi și nu e nimeni atunci ….

Nu te mai obosi și nu îți mai consuma timpul tău doar pentru cei din viața ta, timpul știi că am mai spus de sute de ori este ireversibil și e timpul să te mulțumești pe tine indiferent de consecințe! E timpul pentru tine !

Sună a egoism !?

Lasă să sune ! Să credă ce doresc, să critice cât vor , să plece și să nu mai revină odată ce au plecat .

E timpul pentru tine !

Timpul să nu mai pui nimic pe primul plan, nimic, decât pe tine !

Poate și ei ar trebui să se gândească dacă nu cumva te-au dezamăgit pe tine ? Nu !?

Ființă (2)

Lacrimile și zâmbetele sunt rareori manifestate în aceleași timp și unite de un sentiment comun.

Rar se întâmplă să și plângem ( vărsăm lacrimi ) și să zâmbim în același timp și atunci când are loc acest lucru înseamnă că o facem de emoție, de fericire că s-a întâmplat ceva ce ne-am dorit foarte mult sau ceva ce știam că ne va trezi o fericire imensă și nu credeam că se va întâmpla vreodată .

Ființă tu când ai plâns și zâmbit de fericire , când a fost asta ?

Ce soare frumos e afară, e Martie și totul se trezește din nou la viață, primăvara e anotimpul renașterii 🌱

Cel puțin asta e părerea mea.

Uneori tu ființă îți pierzi nopți sau chiar și zile lăcrimând și suferind pentru diverse lucruri sau persoane, griji , dar oare nu faci mai des asta decât să zâmbești!?

Sunt ființe ce nici nu își manifestă durerile , le vezi și nici nu și bănui că ceva nu e ok , că poate sufletul lor e plin de durere, sângerează , se sting pe dinăuntrul lor și în afară îi vezi zâmbind , râzând și de foarte multe ori socializând , dar cine știe ce e în interiorul lor.

Dacă își ascund durerea nu înseamnă neapărat că sunt puternici și nici că sunt neaparat lași, un om puternic poate vorbi despre durerile sale fără teamă atunci când el le-a învins , atunci e puternic .

2019 welcome

Salut, a trecut și perioada sărbătorilor de iarnă, dar totuși nu pentru toată lumea s-a încheiat, urmează Sf. Ioan , un alt prilej de sărbătoare, deși majoritatea au început din nou activitatea de dinaintea săbătorilor și dacă nu o vor începe de luni, respectiv 7 ianuarie 2019.

A mai trecut un an, suntem în 2019, un an care sper eu că va aduce tuturor mai multă liniște, armonie, sănătate, mai multe împliniri și realizări.

Dincolo de asta, eu unul pot spune că anul ce s-a încheiat a fost un an bun, voi?

Multe persoane poate că nu au avut un an prea bun, poate a fost anul lor cel mai groaznic, însă poate a fost doar o impresie proastă din cauza anumitor evenimente asupra anului ce s-a încheiat…și chiar și așa, trebuie să învățăm să avem răbdare și să privim partea bună .

Și să nu uităm că după orice perioadă rea, neagră sau cum vreți să o numiți vine și o perioadă bună.

Poate că nu ai putut să ai chiar ce ai vrut în anul ce s-a încheiat, poate nu ai reușit să îți refaci viața amoroasă, poate nu ai reușit să îți iei o nouă casă sau poate nu ai reușit să mergi în excursia mult dorită, asta nu înseamnă că trebuie să renunți, ridică-te și continuă și nu uita că unele lucruri se întâmplă din vina ta, dar totul are un rost, un scop!

Într-o zi vom știi scopul!

Rezistă

Ca în fiecare dimineață îmi însoțeam dragostea(*am să numesc cu litera A – iubirea mea/ dragostea mea),  până la jobul său, însă într-o dimineață  mi-a spus în drum spre stație să îmi mișc mâna  lovită  în urma unui accident,  iar eu nervos  i-am spus să îmi dea pace ,  am mers spre autobuz, a tăcut și pur și simplu nu a mai spus nimic, i-am prins mâna pe autobuz, dar nu a spus absolut nimic,  trăgându-și mâna. Ajunși la destinație m-am așteptat  să  îmi strâng ca de obicei iubirea la pieptul meu, dar  nici nu a zis nimic a intrat în firmă, am privit blocat  preț de câteva clipe ,  am plecat în stație și mi-am activat internetul, i-am scris vâzând că e online pe Skype:

Hei te-ai supărat pe  mine, cred că da …îmi cer scuze….

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A ):Nu îmi pasă, fă ce vrei ! 

Via Skype mesaj trimis 

Văzut

Cum adică nu îți pasă,  fuck off ! Minți îți pasă, acum spui asta din cauza faptului că te-ai supărat și îmi pare rău….Te iubesc știi….m-am simțit ca dracu când m-ai lăsat acolo și nu ai spus nici pa, nici te iubesc ai grijă …. absolut nimic ….Mă rog eu plâng!

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):  Nu îmi pasă,  de astăzi înainte noi nu mai suntem un cuplu, nu mai suntem împreună !


Lucru acesta e inspirat din realitate discuția de pe Skype a avut loc cu adevărat, continuarea articolului reprezintă ce s-ar fi putut întâmpla


  Cum adică   s-a terminat? WTF du-te unde vrei tu îți bați joc de mine?! Dai cu piciorul atât de ușor , dacă atât poți…. și ești  fără  un gram de sentimente ….poți să faci ce vrei!   Dar reține un lucru nu vei mai întâlni așa ceva, eu chiar te iubesc și îți respect decizia cu toate că mă doare enorm.

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):   Da bine!  Repet nu îmi pasă, nu te mai plânge că  nu mă impresionezi , du-te la facultate, când vi nu voi mai fi acolo ! 

 

Via Skype mesaj trimis

Văzut

 

Văzând modul său de a răspunde deși știam că mă iubește, simt și acum și că nu mi-ar da drumul,  i-am răspuns printr-un SMS:  Eu nu sunt prostu nimănui, fă ce vrei și cum vrei   că și așa zici că nu îți pasă! 

Apoi am plecat la universitate, m-a sunat la ora 17:30, dar  din cauză că aveam telefonul pe silențios nu am auzit, am ieșit la 21 din universitate și am luat primul autobuz spre casă, am ajuns  cam în 20 de minute am deschis ușa entuziasmat să ne revedem și să îmi spună : Îmi pare rău! Te iubesc pișăcosule! , dar nu era dulapurile erau largi deschise, din hainele sale au mai rămas doar câteva și un ecuson cu numele său , apropindu-mă de frigider am văzut un bilet semnat de A:  Să ai grijă de tine, am plecat!

A doua zi

Mă mutam de pe o parte pe alta a patului, apoi m-am trezit cu privirea ațintită spre tavan,  nu făceam nimic doar priveam în gol tavanul alb, pe birou doar un urs îmi reamintea de noi, îmi amintea de iubirea mea și ușor m-am ridicat din pat și ca niciodată am aranjat patul, ca și când așteptam să vină să-i sar în brațe, să-i ating chipul brăzdat de razele soarelui și apoi ușor să-i sărut buzele, da nu era…

Respiram greu; atunci când respiram parcă era un chin, un cuțit înfipt în mine; am mers în bucătărie mi-am făcut rapid un ou prăjit și mi-am pus o cană de ceai, mâna în care țineam cana îmi tremura, am oftat privind spre colțarul din sufragerie, privind pe fereastra din bucătărie mi-am amintit de clipele în care priveam stelele din bucătărie  învăluiți de fumul țigărilor, m-am întors în dormitor cu gândul să îi dau trezirea numai că atunci când am pus mâna pe ușă mi-am amintit… simțeam o durere mai puternică ca focul iadului, sufletul meu urla, dar nu după ajutor, ci de durere.

În jurul prânzului am plecat spre Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, nu vedeam absolut nimic în mulțimea de pasageri, nu vedeam nimic decât chipul, său, nu auzeam nimic nici măcar nu auzisem când o bibliotecară îmi spuse că BCU se va închide la ora 18, am reușit cu greu să studiez ceva, după 3 ore am coborât la cantină mi-am scos telefonul din buzunar după 2 zile în care culmea nu m-am atins deloc de el, aveam 3 mesaje de la mama mea și 8 apeluri ratate din care 3 erau de la mama mea, două de la tatăl meu și altele de la o prietenă și un prieten, am deschis mesajele:

MAMA: De ce nu vrei să răspunzi la nimic? Înțeleg că nu îți e ușor și că e greu… foarte greu, dar să nu faci vreo prostie. Uite, mai bine hai acasă și mergem undeva să te desprinzi de asta și crede-mă o să îți fie mai bine, mă faci să mă gândesc la lucruri oribile pe care sper că nu le-ai făcut. Nici pe internet nu te-am mai văzut… Astăzi am vorbit cu mama sa și nici în partea aia situația nu-i roz… poate că asta a fost și poate vă veți regăsi. Sună-mă!

Primit la 12:23

MAMA:  Cum ai dormit?

Primit Ieri la 09:00

A. C: Hei, cum mai ești? Ne vedem vineri la 10:30 la Universitate să lucrăm pentru proiect și atunci mai vorbim și una-alta… Știu că nu ești ok…

Primit Ieri la 15:56

Am răspuns mamei mele printr-un mesaj scurt, apoi am intrat pe Facebook, nu postase nimic (eram obișnuit), am intrat pe Messenger pe profilul său,  nu era online de vreo 3 zile, am vrut să îi scriu, dar orgoliul – mama lui de orgoliu – mă oprea și apoi când să îmi închid internetul am primit un mesaj de la A : Salut ,  voiam să te rog să îmi trimiți lucrurile pe care le-am uitat. Mulțumesc !

Bună, A. Am să încep acest mesaj spunându-ți că știu că mi-ai scris de pe FB   într-o stare foarte proastă și nu te condamn… e groaznic, mă omoară lipsa ta, aș vrea să te aud și să îmi spui orice, nu contează ce, măcar te-aș putea vedea… peste tot e imprimat parfumul tău, mirosul tău e până și în cana de ceai, pe așternuturi… da, știu că poate îmi vei răspunde din nou cu „Nu îmi pasă…”, așa că nu te întreb nimic… Sper că măcar tu ești bine acolo… dar acasă nu mai e acasă fără noi, acasă e doar acolo unde suntem amândoi și nu nega… 

Trimis ––

√√ Citit 21:20

Am ajuns acasă, mi-am aruncat geaca pe colțar împreună cu geanta și mi-am pus un bol cu cereale, apoi am primit un mesaj de la A   inima parcă mi-a stat în loc când am văzut că mi-a scris, dar era un mesaj gol și m-a înfuriat, am lăsat bolul și i-am trimis alt mesaj:

Ai de gând să îmi trimiți doar mesaje goale și non-sens… și eu aș putea face asta, mhm, cred că faci asta ca să vezi dacă îți mai scriu, dacă mă opresc din a îți mai trimite mesaje… hm poți să mi le blochezi… da, știu că îți pasă și nu nega, că nu voi crede… orgolioși suntem, știu asta, fucking urăsc asta… Eu mă voi pune în pat, putem dacă vrei să vorbim prin mesaje, defapt mă poți suna… ar fi prea fain să mă suni…

Trimis 22:09

√√ Citit 22:11

(Răspuns A): Scuze, din greșeală… De ce te-aș bloca? Da, ai dreptate, defapt știi prea bine că ai dreptate. Sper că mergi în continuare cu ce trebuie tu să faci, nu?

Trimis 22:12

√√ Citit 22:14

 

Da, normal, dar mă simt mort… nu știu cum să îți spun, cred că ar fi mai drăguț să vorbim la telefon, nu? Sau poate că nu dorești să mă auzi, mă mir că ai răspuns la mesaj totuși.

Trimis: 22:16

√√ Citit 22:18

(Răspuns A):   …Mă simt pierdut, tu erai totul… încă… Dar sunt bine. Eu… nu, lasă, somn ușor.

Trimis 22:34

√√ Citit 22:34

 

I-am răspuns urându-i noapte bună și apoi am strâns perna în brațe, nici măcar lacrimi nu mai aveam, am adormit însă în jurul orei 03:30-03:50. Dimineața telefonul meu începuse să sune, era A, am răspuns bucuros:  Bună, A… mă bucur atât de mult că m-ai sunat… știi, și inima parcă e așa într-o senzație ciudată, ce faci?; dar nu spunea nimic, nu auzeam nimic decât respirația sa, am stat așa la telefon cam 8 minute timp în care nu a spus absolut nimic, apoi am întrebat dacă e ok, pentru că deja tăcerea mă îngrozea și mi-a închis; mi-a trimis un SMS:

Da, sunt bine, stau cu prietenele mele în club am venit să le văd la Cluj ,doamne… vocea ta m-a liniștit; da, știu ce mult te doare… nu sunt în stare de nimic… pf… să… îmi pare rău, poate că nu trebuia să te sun..Sunt o persoană oribilă, arăt ca dracu  . Lasă-mă, te rog! 

Trimis 04:10

√√Citit 04:12

 

Nu are pentru ce să îți pară rău că mai sunat, A, mi-ar fi plăcut să și spui ceva, amintește-ți ce ți-am spus la început… lasă-mă pentru mine, cred că ai învățat că nu există asta… Te iubesc și nu am încetat vreodată să fac asta… nu îmi pasă ce s-a întâmplat, vino înapoi! Simt că mor, chestia asta e mai rea decât moartea… e… fuck… ok… nici nu știu ce cuvinte să îți mai spun… Doar vino aici!

Trimis 04:16

√√Citit 04:20

 

(Răspuns A): Măi, îmi amintesc mereu privirea ta, ochii aceia frumoși negri și sinceri,  zâmbetul tău cald și rar ce doar mie mi-l dădeai des, dar era adevărat… îmi amintesc când ne-am văzut prima dată, când mi-ai jurat în parc iubire eternă, nu a murit, a???

Tu încă mă iubești și eu te-am lăsat acolo… și, mai presus de asta, am lăsat orgoliul să mă stăpânească… Sebastian tu nu meritai asta, nu ai nevoie de specimene…

Tu ai nevoie de iubire, de ocrotire, de cineva să te aprecieze cu adevărat și să te facă fericit… nu de persoane ca mine – incapabile! Știi, îmi amintesc cum stăteam pe malul Begăi de ziua mea, a fost cea mai frumoasă zi de naștere, dar știi de ce? Pentru că ai fost și tu acolo!

Mai puțin e și ziua ta, ai suferit atât de mult și când în sfârșit totul devenise bine am distrus eu totul… Mă rog sunt  sub influența alcoolului cum și îmi dau drumu mai ușor la sentimente,  da sții că simt aceleași sentimente și fără să beau , ți-am explicat și știu ce zic !

Trimis 04:25

√√ Citit 04:30

Într-o relație nu e doar vina unuia, e ca într-un vals, nu e doar vina ta. Hm… tu erai binele meu, mâine când te trezești (din beție, tu nu vorbești așa profund, îmi dau seama că ești „anesteziat”) sună-mă! Tu crezi că noi mai putem continua? Mă mai iubești?

Trimis 04:33

√√ Citit 04:36

   A s-a suit într-un tren fără să spună nici măcăr prietenelor și a plecat spre orașul meu,  pe drum s-a mai trezit,  dar a realizat că am greșit și în loc să fim raționali am lăsat disputele să ne conducă, am lăsat  orgoliu să despartă două suflete veșnic pereche.

Nu a mai răspuns, am adormit și nici nu a mai dat niciun semn a doua zi, sunasem de vreo 12 ori, dar nimic, am trimis mesaje după mesaje fără rost, seara, în jurul orei 23:10, am auzit interfonul, am răspuns cu toate că apelantul nu a spus cine este, a ajuns la ușă și a bătut în ea, m-am chinuit pe vizor să văd cine e, dar nu vedeam decât o cutie de cadou foarte mare, am întrebat cine e și nu a zis nimic, am deschis ușa și era A, în momentul acela am încremenit, ne-am luat în brațe. Am plâns – dar de fericire.


Hm… am scris acest articol cu gândul la ce s-a întâmplat – poate că vi s-a întâmplat și vouă – și cu intenția de a spune încă odată că cei ce se iubesc vor rămâne mereu împreună indiferent câte scandaluri vor avea! 

Da, iubirea adevărată nu apare așa și crește, ea trebuie întreținută!

Dezvăluiri 6-

∧ Atunci când vei întâlni sufletul pereche!

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu


Cu siguranță fiecare om al acestui pământ își caută marea iubire,   caută persoana potrivită pt inima sa,  uneori însă trebuie să trecem prin  durere, eșecuri și   iubiri toxice ca să  găsim cu adevărat acel suflet pereche ,  sigur nu sunteți obligați să credeți asta….nu toți cred în- suflet pereche…

Da ,  de multe ori suntem complet dezamăgiți , suferim ,   cădem  și ne ridicăm ( de cele mai multe ori din iubire)….Dar nu trebuie să regretăm nimic pentru că totul are un scop, așadar nimic nu e întâmplător,  oh mdaaa știu   uneori te saturi să tot dai greș  sau să tot crezi în  iubire și apoi să suferi, dar crede-mă va apărea  cineva – acel suflet pereche care îți va șterge orice rană , orice ce cicatrice ….

Poate că îți pui întrebarea  : Ce trebuie să  fac ca să găsesc sufletul pereche?….Nimic! Ăsta e răspunsu,  defapt nu, trebuie  doar….. să  ai răbdare, sinceritate  și speranță!

Apoi totul va merge de la sine,  crede-mă nici nu vei realiza la început că  acea ființă e sufletul tău pereche.

Sigur probabil că  uneori pare că durează o veșnicie și că nu vei întâlni iubirea perfectă pe care o vrei, însă   trebuie să permiți iubiri  să intre în viața ta fără  niciun fel de reținere.

Am spus, o mai spun  și o voi mai spune:  Iartă , iubește!

Iubirea nu înseamnă neapărat să fie non stop lângă tine , să  te sărute  din 10 în 10 minute,  să ieșiti în fiecare zi sau să  vă pierdeți fiecare noapte împreună…Iubirea e mai  mult de cât atât…23244184_1303830563060094_2565222093604911944_n

Noi suntem trecători,  nu trăim veșnic pe acest pământ, însă am primit de la divinitate două lucruri esențiale, minunate : viața și iubirea

 

 

 

16938548_1862141060740549_3310285555757856307_n

Esență 2

As-ul i se închinară, dar padișahul l-a ridicat… Tu suflet , al meu  de multe încercat cine este acest As…Mintea  mie zăpăcită , sufletul meu înghețat se dezgheață, vine primăvara în cetatea uitată, să fie o primăvară eternă sau doar amăgire fără margini?

….. Padișahul   privi As-ul și  prin ruine colindau, dar undeva într-un colț din cetate un trandafir  ieși la lumină ,   padișahul lăcrimând privea , simbolul iubiri cum înflorea,  un  corb se așeză pe umărul celui ce cetatea o stăpânea,   în cioc un mesaj  corbul avea și padișahul l-a luat și cu o voce tare la citit: Tu cel ce singur  ai urlat,  și în noapte te-ai  retras, tu   esti padișah al acestui suflet zdruncinat, lasă totul  în cenusă și  înalță-te  precum pasărea  Phoneix , căci  prin iubire vei renaște  ! As-ul e esența ei , dar tu   închină-te iubiri  !

 

Esență

Oh, tu  cetate a sufletului meu, când totul părea pierdut o flacără se aprinde printre ruine, de sub pământul rece,  acoperit de zăpadă  iarba răsare …..după mult timp porțile de la intrarea din cetate se deschid,  un steag alb se înalță triumfător spre cer,  raze de căldură și armonie intră în cetatea unde parcă s-a așternat doar mantea întunericului și unde sentimentele pălise …

Din colțuri de mult uitate, se aud pași de fanfară ,   din genunchi  padișahul tronului se ridicară  și de tron se apropia, doar tronul a mai rămas neatins de întuneric.

Padișahul   întâmpina fanfara și zâmbea,  dar nu știa să explice bucuria sa…   porțile erau larg deschise,  zăpada se topea  și un parfum de dragoste  îl înconjura ,  tronul  nu îl atingea  și dintr-o clipă  tropot de cal se auzea, pe  un cal negru cu o pată alba ca varul   un As se îndrepta spre padișah și zâmbea,    padișahul tremura,   când As-ul a ajuns la el ,  padișahul   voia să plece ,  As-ul mâna  i-a cuprins-o și  la urechi îi șoptea:  E timpul să renaști ,  precum focul se reaprinde, eu  îți sunt calea, iar tu îmi ești chemarea .

Padișahul  crispat zâmbea,  mâna dreapta o ridica  și porțile din cetate se închisă ,  As-ul îi săruta fruntea rece și  strându-i mâna alături de el la tronul din cetate se urcă, padișahul  lăcrimând i-a spus : Tu,  esti suflet curat, dar cetatea mea e doar o ruină iarna se va abate din nou, întunericul pare ca e stăpânul meu!

As-ul i-a răspuns:  Atunci eu să îți fiu lumină când întunericul te încearcă  căci am să îți port a ta mână până când   luna și șoarele se vor contopi!

 

Dezvăluiri 5

Timpul a uitat pe o masă rotundă tabla de șah,   doar un scaun răsturnat mai amintea că cândva la masa aia s-a jucat șah.

Pentru noi, piese ale tablei, părea că timpul și-a vărsat blândețea, a devenit mai milos, nu se mai scurgea așa greu… dar după un timp o lumânare se aprinde lânga masa Timpului, el se așează la masă  și iarași …mută


Regina murise , Lisson nu apucase să își arate sentimentele, să îi ofere iubirea sa,  vremea trecuse însă tristețea din regatul reginei nu a dispărrut, Lisson  devenise conducătorul celuilalt regat, dar pe el nu îl bucura de loc asta, sufletul  îi ardea în flăcări , dorul era tot mai puternic, îl măcina …gândul că ar fi putut să o  salveze și să trăiască împreună cu ea  îi zdruncina mintea zilnic.

Lisson  se transformase complet, era curd , rece și nu suporta pe nimeni, dispariția  iubiri sale îl transformase într-o ființă fără  niciun fel de sentiment, omoara fără mila …

Într-o  zi, în camera sa venise o femeie învârstă, ea se aplecă în fața sa, apoi  luându-i mâna în a sa îi spuse: Crezi că ea are liniște când te vede așa? Ai devenit o fiară fără niciun fel de sentiment… poate îți dorești să mori și tu, însă  Timpul nu te va lăsa să mori atât de ușor, te va chinui … iartă-te pe tine, împacă-te cu ce a fost! Altfel timpul va fi și mai curd…

Lisson a privit spre tavanul camerei oftând,   o mângâie încet pe bătrână spunându-i: De parcă Timpul a fost vreodată bun cu mine?…Timpul nu are milă ! Ne răpește zile, ani, suflete fără să spună nimic…e ireversibil…. curd …eu de ce să fiu bun?

Bătrâna zâmbind a negat spunând:  Și dacă ar fi așa …tu de ce să faci ca el!?

sfârșit

 

 

 

Dacă aș….

Și de câte ori tu muritorule nu te-ai întrebat cum ar fi dacă…? Cum ar fi dacă pentru o clipă aș fi altcineva?  Hm sună interesant, dar eu nu m-am întrebat asta..poate tu da, dacă ai facut-o poți răspunde printr-un comentariu pe blog.

Printre atâtea momente sigur ai ajuns odată în viața ta , măcar odată …dacă nu o să ajungi  cum ar fi dacă aș pleca… ar curge șuroaie de lacrimi, ar fi durere sau zâmbete,  ar urma cătuări …

Dacă aș pleca ..cum ar fi?

….Hm , mai interesant e dacă aș putea opri timpul în loc…Tu muritorule ce ai face!

3\11

Alegem, mereu alegem, suntem mereu puși în situația de a alege, da…alegem și uneori trebuie să facem alegerea cea mai grea și nu pentru că noi dorim să alegem varianta grea , ci  pt așa trebuie.

Dar cu iubirea cum e? …Alegem noi pe cine iubește inima?

Hm, ei bine aici e un răspuns complicat, iar eu sunt de părere ca nu, însă dacă suntem destui de puternici încât să nu lăsam inima (sentimentele) să fie mai puternice decât rațiunea atunci putem…sau dacă  gândim rațional și în funcție de sentimente, dar deseori rațiunea ne spune ceva și sufletul altceva….totul devine confuz,  e tot mai greu și apăsător să hotărăști nu-i așa?!

FB_IMG_1481447420872

Și ajungi să îți pui întrebarea: Ce se întâmplă? cine sunt aștia doi?   Când am devenit străini?

Dansul

Dansam, vrem sau nu,  pe scena timpului, ireversabil și ne întoarcem la punctul mort într-o clipă fără să ne dăm seama că dansul a încetat, după cum era zicala: din țărână suntem făcuți, în țărână ne întoarcem…, așadar revenim în punctul mort când încă nu dansăm ci doar învățăm să pașim în dansul timpului nostru.

Atunci când muzica s-a oprit mai cerșim clipe, dar e zadarnic, banda casetei cu muzică s-a terminat , pe tabla destinului s-a făcut șah mat, pe scenă cortina s-a tras, iar noi   nu am terminat, nu am spus tot ce aveam de spus, nu am făcut tot ce ne-am propus… (nu ne-am iertat pe noi înșine, nu am iertat pe cei de langă noi)  am rămas cu socoteli neîncheiate … și vise nerealizate.

Până când nu se trage cortina,  încearcă să evoluezi frumos, iartă, învață, oferă!

 

Dezvăluiri- Diamante

Surăs, zâmbete și suferințe,zac îngrămădite într-un cufăr prăfui, într-un colț uitat din adâncul sufletului sau ce a mai rămas din el  și puținele sentimente fragile ce au mai rămas sunt  atât de fragile, precum diamantele .

Se pot sparge ușor în mici bucățele ce se înșiră apoi pe pământul rece, cazând în agonia unui nesfârșit întuneric.

Azi ,  strălucesc, mâine pălesc, se topesc precum fierul sau aurul până la realizarea produsului final,  noi… ființe muritoare  consturim încrederea dintre noi și o altă ființă atât de greu și o zdruncinăm atât de ușor, distrugând-o,  iar atunci diamantele cad,  se sparg…sufletul renaște și renaște, dar mereu rămâne ceva ce aduce aminte oricât ne-am strădui să aruncăm totul în hăul  mare al ^UITĂRI^

Timpul defapt, el nu vindecă ! El ne schimbă!

IMG_0288 (Edited)

Dezvăluiri 3

∑  Toamna

După ce am văzut cum o tânără domnișoară naivă, frumoasă precum o garofiță a urcat la tron în pătrățelul alb ( partea celor albă a tablei de șah)  e timpul să aruncăm o privire mai atentă în partea cealaltă!

 După moartea unchiului ei,  un general nemilos Federik Lisson  preia totul, a instalat un guvern nou, o conducere nouă și a impus  ca în regatul său armata să fie obligatorie, își consolidase trunurile de apărare și încheiase cu noua Regină din partea opusă (partea albă) un tratat prin care jurase că  nu se vor ataca timp de 8 ani de zile.

Era un om sobru,  cu barba mare, mereu serios cu o privire serioasă ,  condusese   apărarea regatului    din partea neagră a tablei timp de 59 de ani, acum la  87 de ani împreună cu  nepotul său  P. Lisson preluase conducerea, ce e drept într-un mod tiran.

Toamna se așternuse peste  această zonă,   dar nu era o toamnă oarecare, nu pentru partea aceasta, Regina  din partea albă a tablei hotărâse înființarea unui festival cu ocazia toamnei, la acel festival ea îl invitase pe P. Lisson, crezând că ar putea  întări mai mult relația dintre cele două regate.

 În cursul zilei de 10 septembrie invitația sosise la palatul lui Lisson,   încântat tânărul deschide scrisoarea, citind-o:

Toamna pune stăpânire  regatelor noastre, acum înainte ca frigul să devină mai aspru, ca zăpada să blocheze  accesul căilor de transport dintre noi,   vă invit să fiți alături de noi la Festivalul organizat în perioada 28 septembrie 10 octombrie , vă asigur că veți beneficia de tot confortul dorit și că vă veți simți bine!

   M.S  Regina!

 Scrisoarea deținea mirosul parfumului  frumoasei Regine a celor  din partea albă,  el mirosiea îndelung al ei parfum,  fiind cuprins de un sentiment străin pentru el . Străin pentru că nu îl mai cunoscuse,  dorind să confirme  cât  mai repede invitația  Reginei îi spune unui   om ( un pion ) să plece rapid către palatul Reginei și să  îi spună că e hotărât a merge, dar vrea și o întâlnire în prealabil undeva la mijloc în maxim 48 de ore, dar ce știau ei ce le prevestea Timpul?

  Pionu grăbit să nu cumva a întărzia cu  ordinul    fugi rapid,  la prânz a doua zi  Regina  spusese că  se vor întâlni doar dacă  Lisson nu va veni însoțit cu mai mult de 6 soldații fie ei cavaleri ai armatei fie  simpli soldați de apărare, condiția fusese acceptată cu mare drag.

 Astfel că  pe 14 septembrie  în jurul orei 7 :20 dimineața  o trăsură însoțită de 2 cavaleri ai  palatului și 2  călăreți din garda Lisson plecase  spre  locul stabilit împreuna cu P Lisson,  dar  deși nu ploause decât de 4 ori în ultimele 45 de zile în  jurul orei  9  începuse o ploaie foarte puternică,  câțiva  copaci căzuse în  drumul lor spre locul unde trebuiau să se vadă cu  Regina,   timp de 40 de minute  cei 2 cavaleri se chinuiseră să  scoată copaci căzuți din drumul trăsuri  lui Lisson, în cealaltă parte ploaia aducea daune mari pentru locuitori din partea de Nord a Regatului Alb care  au fost chiar inundați de  apa care se strânse în doar câteva minute, Regina dăduse ordin ca  populația să contribuie  împreuna cu Corpul pt Situații de Urgență  la ridicarea de baraje și promisese că zonele  distruse de apă mai mult de 30% vor fi reparate dintr-un fond  Special deschid de  Parlament,  în jurul orei  9 și  Regina plecase spre locul unde avea să  îl vadă pe Lisson.

Dar planurile  lor nu prea coincideau cu ce dorea Guvernatorul tablei de Șah,  pe care și  noi suntem  doar  niște piese, Timpul  răsturnă  câteva piese și ce să vezi că era chiar   2 cai ( respectiv călăreți) atât din partea  Reginei cât și din partea lui Lisson deci 4 și   3 pioni ( soldați din partea  Reginei )   2 pioni ( soldați din partea  lui Lisson ) , ei  fusese loviți de  câțiva copaci care au căzut în urma  fulgerelor și trăsnetelor, a  vântului puternic…

  Regina însă ordoană continuarea drumului susținând că dacă se întoarce  Lisson va considera asta o capcană și va zdruncina pacea,  P.Lisson   cere  vizitiului să meargă mai repede căci  frutuna devine mai puternică și  nu dorește probleme mai mari, ba chiar vizitiul îi spune  :  -Cu cei   ce au murit  ce facem  domnule?

P.Lisson: – O să trimit trupe voluntare de la graniță să le  ridice trupurile , după   unchiul meu   Regele  ei sunt nesemnificativi , au rolul doar de a  ne  asculta ordinele,  mergi vizitiule, căci  nu vreau ca Regina  să aștepte aiurea ! Mergi!

     Regina  reușește să ajungă  în jurul orei 11   la locul stabilit,  câtiva  dregători organizaseră masa  și sala pentru întâlnire la un Coneac botezat în urma cu 190 de ani,  Coneacul Spinului, construit de un  Boier din partea   celor supuși Reginei,   Regina  îl cheamă  pe  unul din  dregători, desigur tot un  pion ca  noi ceilalți,  ea zâmbind îl întreabă: – Dregătorule Yasmin cum mai e situația pe aici?

Dregătorul: – Regină,   industria înflorește, învățământul se dezvoltă ,  dar situația  țăranilor de pe moșiile  noastre e  tot aceeași dinaintea reformei instuită de tatăl dvs,  ba chiar  mulți dintre ei refuză să mai muncească!

Regina: – După ce va  trece această întâlnire  doresc  să se realizeze un  raport  a dorințelor și nemulțumirilor acestora, apoi  voi consulta ministerul  de agricultură, e bine așa?

Dregătorul: – Cred că ar fi fost mai bine să faceți asta mai demult, dar  cum doriți, apropo   P.Lisson nu mai ajunge?

Regina: – Ar trebui să fie   prin zonă, dar cine știe  cu furtuna asta!

   În jurul orei 14 trăsura  lui P.Lisson ajunse, el coboară din trăsură  și își aruncă pelerina  unui  slujnic și intră în conac, sărută mâna Reginei,  care îi face semn să  se așeze la masă,

  După ce ciocnesc doua pahare de vin, Regina  privind către dregătorul ce stătea în colțul uși poruncește  să fie lăsați singuri în încăpere,  el o cuprinde ușor de mână, ea își retrage mâna:  – Ce este cu acest tupeu P.Lisson, eu nu sunt domnițele de la Curtea voastră, nici nu doresc să fiu una dintre ele!

P.Lisson: – De aș putea să descriu faptul că sunt îndrăgostit de dvs,  apropo eu sunt Parker Lisson, nu mă confundați cu bătrânul!

Regina: – Să înțeleg că tu ai sentimente față de mine! Ce te face să crezi că voi accepta dragostea nepotului celui care mi-a omorât unchiul și cu cruzime a decapitat guvernul lui  arzându-i pe rug pe membri de guvern?

P. Lisson: – Vai, dar tu o dai cu politica și probleme de stat,  garofiță ! Când eu cânt  chemarea la dragostea  eternă!

Regina: – Dragostea unuia ce  pentru putere și-a omorât regele, e o  dragoste plină de interese  materiale!

P. Lisson: – Dacă  o continuați pe acest ton….

Conacul începe a se zdruncina, tavanul a se crăpa  și bucăți din el a cadea peste podea,  dregătorii a țipa : Regină ieșiți!

 Regina se ridică speriată spre ușă, dar calea  li se  blocă , un  stâlp de susținere din sală pică  în fața  singurei uși din sală,  el  o cuprinde în brațe sărutându-i gâtul și șotpindu-i timid: – Dacă e să mor, măcăr am facut un pas spre inima ta!

Va urma!

Visele, nimeni nu le fură și deseori nimeni nu le cunoaște!

Visele sunt locul unde imaginația noastră  își spune cuvântul,  acolo prin subconștient se colorează o lume cu picături de dragoste îmbălsămate în  aurul dorințelor, deseori ele devenind dorințe și uneori devenind realitate.

download (3).jpg

Visele noastre pot a deveni realitate, uneori atunci când devin nu sesizăm și asta e trist.

Știi nu e suficient doar să visezi ca ele să se și împlinească , trebuie să duci și lupte grele uneori pentru desăvârșirea viselor , cazi și ai impresia că nu reușești nu?  Nu ți s-a întâmplat asta niciodată?

tumblr_lu2w8z9gfh1qcltfxo1_500_large.jpg

O să se întâmple cu siguranță măcăar odată….Dar cine a spus că trebuie să te dai bătut , uite un exemplu, salcia are mereu crengile aplecate, dar nu cade! e puternică precum o stâncă! Deci poți și tu…

 

Citește mai mult

Next

Sute de  zile,  minute și secunde ne gândim cum ar fi fost dacă ? Dacă nu  se petreceau anumite lucruri, dacă nu întâlneam anumite persoane, dacă nu  acceptam , dacă făceam  cu totul altceva  și nu  aceea fapta.

Somnuri zdruncinate, gânduri ce nu dau pace  trupului și sufletului să doarmă , pierdem timp din clepsidra proprie  fără să  gândim că  nisipul  ei auriu, dar fierbinte  se va termina și  stelele nu  ne vor mai  însenina noaptea alături de lună, soarele nu va mai răsări dimineața pentru noi…cu ce ne ajută că ne frământam mintea și sufletul cu  regrete , gândind ce era dacă nu se întâmpla un lucru, dacă nu cunoșteam….?

Stop, pentru că nimic nu e întâmplător și pentru că fiecare persoana care apare în viața ta, a noastră are un  rol,  inclusiv eu am un rol.

Fiecare  moment are  timpul său, durata sa  logic, așa că în loc să ne gândim cum ar fi fost dacă  nu mergeam acolo, nu  faceam etc. … să ne trăim prezentul și să ne pregătim puțin pentru viitor !future

Un om măreț nu își face planuri  pe perioada mare de timp, deoarece știe că și viitorul e imprezivibil , el trăieste prezentul și învață din trecut!

tumblr_lt4v6wewlz1r1l9uko1_500_large

Pe final las asta, ă poate îți va plăcea : The greatest

 

 

Dezvăluiri 2

Coroana

  Și timpul mă lăsa-se o vreme nemutat , nebunul dispăru și la palat zilele de doilu se scurgeau , tânara fată decise după o perioadă să meargă la unchiul ei,  regele din  pătrățelul negru al tablei de șah.

După drumul lung și obositor a ajuns la al ei unchi, care  o primise cu brațele deschise,  bucuria  lor era  nemarginită , el organiză a doua seară un bal în cinstea  nepoatei sale, doamne, domnișoare, cavaleri și personalități  importante ale regatului venise la bal,  ea purta o rochie  verde, un coc simplu și elegant,  dah timpul face acum o mutare, 2 dintre turnuri au căzut,    2 grupe au atacat cetatea  ,  starea de urgență s-a instalat rapid, balul nu a mai continuat,  Regele  din pătrățelul negru  îi spusese  nepoatei sale să plece din regat și să aștepte scrisori de la el, ea hotărâtă   spusese că va veni cu ajutoare.

Ajunsă înapoi, a organizat încoronarea sa, acum nu mai era o domnișoară, nu mai era  fetița nimănui din  alte vremuri,  era  Regină,  încoronarea a fost una modestă, la o săptămână după   plecase  cu armata  în ajutorul unchiului ei, dar Timpul nemilos făcu o ultimă mutare înainte de a pleca din fața  palatului ei, timpul   i-a răpus sufletul unchiului ei,  când  ea  a ajuns el era mort, trupul său rece zăcea în sicriul negru.

Străin

Au trecut zilele din calendar așa de rapid, iar acum a acceptat că e doar un străin și trăiește mai departe, e mai bine, sigur amintirea probabil că încă o are și străinul visează la zile și mai bune, da și noi o facem.

Străin, a fost odată mai mult pentru un suflet, însă la rândul său și străinul nostru are un suflet străin acum, care cândva a fost mai mult.

Ciudat? Răspunsul nu îl știm în totalitate și îl putem căuta, cândva fiecare a fost străin pentru cineva, dar apoi ați fost voi, ați devenit de la simple două persoane -noi. Greșesc? Consider că nu.

Dar anumite evenimente au făcut ca acel noi să scadă, umpic câte umpic, noi devenind din nou două persoane, apoi fiecare a devenit străin/ă.

Străin îți pare acum, cea ce atunci îți părea cel mai frumos chip, străine îți par acum vorbele sale și necunoscută a sa voce, care cândva o căutai nestingherit.

Îi vezi privirea, pare că o știi…

Și totuși străină ție și privirea, nu mai vezi acum în ea sclipirea ce o vedeai cândva a apus, pierzându-se în zare.

Și ……..

Ce facem dacă, inclusiv în viața noastră…totul se transformă și ce astăzi ne era atât de drag, de indispensabil devine străin, dacă lucrurile de odinioară ne indispun și totul pare că se transformă într-un mare „necunoscut” -cunoscut cândva, atunci când frumosul devine urât și totul se transformă devenind „neplăcut”.

Fugim? Ffffugim?!

Stația 1 -Zâmbetul -„Cei cărora le îngheață zâmbetul pe față, atunci când noi avem motive să ne bucurăm de viață, sunt indivizi fără relevanță.”

Autobuzul a oprit în stația 1, o stație simplă, depinde de tine cât de simplă vrei să fie .

Foarte ciudat, căci azi societatea tânără din păcate e mai captivată de tehnologie și popularitate, dar cât crezi că vor ține acestea? Popularitatea nu îți poate garanta niciodată liniștea, siguranța, eu cel puțin așa cred (cititorule, tu cum consideri?-poți comenta despre asta jos); nici instagramul, nici 10000 de like-uri/ adoruri nu îți vor aduce liniștea, fericirea și nici nu îți vor putea asigura sănătatea.

Din autobuz coborau ca la fiecare stație zeci de persoane, fiecare diferit în felul său, fiecare cu gândurile sale, dar rar zăreai un zâmbet. –– Nu-i așa că vezi și tu asta uneori, sigur…

Când s-a scurs timpul și în ce mod…de vedem peste tot doar fețe posomorâte, obosite și multe fețe deseori fără niciun fel de expresie ori triste, cum am uitat noi, să mai zâmbim. Chiar am uitat? Nu mai putem să ne bucurăm de simplul fapt că am văzut și astăzi lumina, nu ne mai bucurăm nici de faptul să suntem liberi, că putem călca pământul sau doar am uitat?

Am uitat să trăim bucuria faptului că putem trăi într-o societate liberă, am uitat să fim noi și am pierdut un accesoriu simplu, dar pe care îl avem fiecare din noi, zâmbetul, dar mai e ceva, totuși sper să mă înșel privința asta, umanitatea- o pierdem, o mai avem sau dispare încet?

Cred că o avem, dar uităm să o mai folosim și asta e oribil, un om puternic nu este cel ce nu își arată sentimentele, puternic este cel care le recunoaște cu sinceritate.

Un om puternic își știe slăbiciunile, ok …ce face cu ele? Se teme de ele și le ascunde, fuge….cu siguranță că nu trebuie să fugă, e greu să faci din propria ta slăbiciune un avantaj, dar nu imposibil .

Libertatea noastră, e scumpă și e atât de scumpă ca și sclavia, e mai superioară, zici?

Libertatea este dreptul nostru, dar vedem noi faptul că deseori pentru libertate în secolele ce s-au scurs s-a vărsat sânge, P. Coelho spunea că libertatea și sclavia sunt scumpe, dar noi mai știm acest lucru, cred că nu suntem astăzi atât de conștienți privind acest aspect.

Libertatea este la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plăteşti cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat cu lacrimi

P. Coelho

Unii zâmbesc şi când trebuie şi când nu trebuie. Eu tac şi când trebuie şi când n-ar trebui (O. Paler).

Ceață și nimic altceva 2.1 #trecutul , #time

Nu o să negăm că ne-am schimbat, chiar dacă avem tendința să o facem, nu trebuie să negăm că greșim, oricine greșește.

Fugim de trecut, din frică? De rușine?

Putem să ne oprim și să nu mai alergăm de trecut cu așa multă spaimă? Cred că putem, există această variantă, important este să o acceptăm,  însă ești pregătit/ă  să faci asta, îndrâznește să faci pasul acesta și ai să vezi că lucurile vor merge altfel, destinul  tău ca om în această lume poate să capete o altă direcție mai bună. Nu vei avea niciun folos fuging mereu.

Tot fugind, alegând de spaima trecutului, nu se schimbă nimic….trebuie să faci pasul spre acceptarea tectului tău. indiferent cât de groaznic este , indiferent ce s-a întâmplat, fără să tot te gândești ce vor spune cei din viața ta, asta pentru că și aceștia au greșit și nu doar odată, reține, mai ține minte faptul că nimeni nu e perfect, perfecțiunea nu există, pentru mine și perfecțiunea are un mic defect, acela că e prea perfectă.

Și niciodată să nu te rușinezi cu tine , recunoaște-ți ție toate lucurile greșite din trecut, cereți iertare doar cui trebuie, dar mai presus de orice , iartă-te pe tine, capul sus și mergi mai departe .

Trecutul este cel mai bun profet al viitorului. – Byron

Oare nu are dreptate?

pocket-watch-507935_960_720

Cred că da, pentru că doar recunoscându-ne trecutul, acceptându-l  și asumându-l putem continua spre viitor.

 Nu poţi avea o zi de mâine mai bună dacă te gândeşti tot timpul la ziua de ieri. – Charles F. Kettering

6AIHOMUCZFOBMMOAUO43C4YUYM