2019 welcome

Salut, a trecut și perioada sărbătorilor de iarnă, dar totuși nu pentru toată lumea s-a încheiat, urmează Sf. Ioan , un alt prilej de sărbătoare, deși majoritatea au început din nou activitatea de dinaintea săbătorilor și dacă nu o vor începe de luni, respectiv 7 ianuarie 2019.

A mai trecut un an, suntem în 2019, un an care sper eu că va aduce tuturor mai multă liniște, armonie, sănătate, mai multe împliniri și realizări.

Dincolo de asta, eu unul pot spune că anul ce s-a încheiat a fost un an bun, voi?

Multe persoane poate că nu au avut un an prea bun, poate a fost anul lor cel mai groaznic, însă poate a fost doar o impresie proastă din cauza anumitor evenimente asupra anului ce s-a încheiat…și chiar și așa, trebuie să învățăm să avem răbdare și să privim partea bună .

Și să nu uităm că după orice perioadă rea, neagră sau cum vreți să o numiți vine și o perioadă bună.

Poate că nu ai putut să ai chiar ce ai vrut în anul ce s-a încheiat, poate nu ai reușit să îți refaci viața amoroasă, poate nu ai reușit să îți iei o nouă casă sau poate nu ai reușit să mergi în excursia mult dorită, asta nu înseamnă că trebuie să renunți, ridică-te și continuă și nu uita că unele lucruri se întâmplă din vina ta, dar totul are un rost, un scop!

Într-o zi vom știi scopul!

Rezistă

Ca în fiecare dimineață îmi însoțeam dragostea(*am să numesc cu litera A – iubirea mea/ dragostea mea),  până la jobul său, însă într-o dimineață  mi-a spus în drum spre stație să îmi mișc mâna  lovită  în urma unui accident,  iar eu nervos  i-am spus să îmi dea pace ,  am mers spre autobuz, a tăcut și pur și simplu nu a mai spus nimic, i-am prins mâna pe autobuz, dar nu a spus absolut nimic,  trăgându-și mâna. Ajunși la destinație m-am așteptat  să  îmi strâng ca de obicei iubirea la pieptul meu, dar  nici nu a zis nimic a intrat în firmă, am privit blocat  preț de câteva clipe ,  am plecat în stație și mi-am activat internetul, i-am scris vâzând că e online pe Skype:

Hei te-ai supărat pe  mine, cred că da …îmi cer scuze….

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A ):Nu îmi pasă, fă ce vrei ! 

Via Skype mesaj trimis 

Văzut

Cum adică nu îți pasă,  fuck off ! Minți îți pasă, acum spui asta din cauza faptului că te-ai supărat și îmi pare rău….Te iubesc știi….m-am simțit ca dracu când m-ai lăsat acolo și nu ai spus nici pa, nici te iubesc ai grijă …. absolut nimic ….Mă rog eu plâng!

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):  Nu îmi pasă,  de astăzi înainte noi nu mai suntem un cuplu, nu mai suntem împreună !


Lucru acesta e inspirat din realitate discuția de pe Skype a avut loc cu adevărat, continuarea articolului reprezintă ce s-ar fi putut întâmpla


  Cum adică   s-a terminat? WTF du-te unde vrei tu îți bați joc de mine?! Dai cu piciorul atât de ușor , dacă atât poți…. și ești  fără  un gram de sentimente ….poți să faci ce vrei!   Dar reține un lucru nu vei mai întâlni așa ceva, eu chiar te iubesc și îți respect decizia cu toate că mă doare enorm.

Via Skype mesaj trimis

Văzut

(Răspuns A):   Da bine!  Repet nu îmi pasă, nu te mai plânge că  nu mă impresionezi , du-te la facultate, când vi nu voi mai fi acolo ! 

 

Via Skype mesaj trimis

Văzut

 

Văzând modul său de a răspunde deși știam că mă iubește, simt și acum și că nu mi-ar da drumul,  i-am răspuns printr-un SMS:  Eu nu sunt prostu nimănui, fă ce vrei și cum vrei   că și așa zici că nu îți pasă! 

Apoi am plecat la universitate, m-a sunat la ora 17:30, dar  din cauză că aveam telefonul pe silențios nu am auzit, am ieșit la 21 din universitate și am luat primul autobuz spre casă, am ajuns  cam în 20 de minute am deschis ușa entuziasmat să ne revedem și să îmi spună : Îmi pare rău! Te iubesc pișăcosule! , dar nu era dulapurile erau largi deschise, din hainele sale au mai rămas doar câteva și un ecuson cu numele său , apropindu-mă de frigider am văzut un bilet semnat de A:  Să ai grijă de tine, am plecat!

A doua zi

Mă mutam de pe o parte pe alta a patului, apoi m-am trezit cu privirea ațintită spre tavan,  nu făceam nimic doar priveam în gol tavanul alb, pe birou doar un urs îmi reamintea de noi, îmi amintea de iubirea mea și ușor m-am ridicat din pat și ca niciodată am aranjat patul, ca și când așteptam să vină să-i sar în brațe, să-i ating chipul brăzdat de razele soarelui și apoi ușor să-i sărut buzele, da nu era…

Respiram greu; atunci când respiram parcă era un chin, un cuțit înfipt în mine; am mers în bucătărie mi-am făcut rapid un ou prăjit și mi-am pus o cană de ceai, mâna în care țineam cana îmi tremura, am oftat privind spre colțarul din sufragerie, privind pe fereastra din bucătărie mi-am amintit de clipele în care priveam stelele din bucătărie  învăluiți de fumul țigărilor, m-am întors în dormitor cu gândul să îi dau trezirea numai că atunci când am pus mâna pe ușă mi-am amintit… simțeam o durere mai puternică ca focul iadului, sufletul meu urla, dar nu după ajutor, ci de durere.

În jurul prânzului am plecat spre Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, nu vedeam absolut nimic în mulțimea de pasageri, nu vedeam nimic decât chipul, său, nu auzeam nimic nici măcar nu auzisem când o bibliotecară îmi spuse că BCU se va închide la ora 18, am reușit cu greu să studiez ceva, după 3 ore am coborât la cantină mi-am scos telefonul din buzunar după 2 zile în care culmea nu m-am atins deloc de el, aveam 3 mesaje de la mama mea și 8 apeluri ratate din care 3 erau de la mama mea, două de la tatăl meu și altele de la o prietenă și un prieten, am deschis mesajele:

MAMA: De ce nu vrei să răspunzi la nimic? Înțeleg că nu îți e ușor și că e greu… foarte greu, dar să nu faci vreo prostie. Uite, mai bine hai acasă și mergem undeva să te desprinzi de asta și crede-mă o să îți fie mai bine, mă faci să mă gândesc la lucruri oribile pe care sper că nu le-ai făcut. Nici pe internet nu te-am mai văzut… Astăzi am vorbit cu mama sa și nici în partea aia situația nu-i roz… poate că asta a fost și poate vă veți regăsi. Sună-mă!

Primit la 12:23

MAMA:  Cum ai dormit?

Primit Ieri la 09:00

A. C: Hei, cum mai ești? Ne vedem vineri la 10:30 la Universitate să lucrăm pentru proiect și atunci mai vorbim și una-alta… Știu că nu ești ok…

Primit Ieri la 15:56

Am răspuns mamei mele printr-un mesaj scurt, apoi am intrat pe Facebook, nu postase nimic (eram obișnuit), am intrat pe Messenger pe profilul său,  nu era online de vreo 3 zile, am vrut să îi scriu, dar orgoliul – mama lui de orgoliu – mă oprea și apoi când să îmi închid internetul am primit un mesaj de la A : Salut ,  voiam să te rog să îmi trimiți lucrurile pe care le-am uitat. Mulțumesc !

Bună, A. Am să încep acest mesaj spunându-ți că știu că mi-ai scris de pe FB   într-o stare foarte proastă și nu te condamn… e groaznic, mă omoară lipsa ta, aș vrea să te aud și să îmi spui orice, nu contează ce, măcar te-aș putea vedea… peste tot e imprimat parfumul tău, mirosul tău e până și în cana de ceai, pe așternuturi… da, știu că poate îmi vei răspunde din nou cu „Nu îmi pasă…”, așa că nu te întreb nimic… Sper că măcar tu ești bine acolo… dar acasă nu mai e acasă fără noi, acasă e doar acolo unde suntem amândoi și nu nega… 

Trimis ––

√√ Citit 21:20

Am ajuns acasă, mi-am aruncat geaca pe colțar împreună cu geanta și mi-am pus un bol cu cereale, apoi am primit un mesaj de la A   inima parcă mi-a stat în loc când am văzut că mi-a scris, dar era un mesaj gol și m-a înfuriat, am lăsat bolul și i-am trimis alt mesaj:

Ai de gând să îmi trimiți doar mesaje goale și non-sens… și eu aș putea face asta, mhm, cred că faci asta ca să vezi dacă îți mai scriu, dacă mă opresc din a îți mai trimite mesaje… hm poți să mi le blochezi… da, știu că îți pasă și nu nega, că nu voi crede… orgolioși suntem, știu asta, fucking urăsc asta… Eu mă voi pune în pat, putem dacă vrei să vorbim prin mesaje, defapt mă poți suna… ar fi prea fain să mă suni…

Trimis 22:09

√√ Citit 22:11

(Răspuns A): Scuze, din greșeală… De ce te-aș bloca? Da, ai dreptate, defapt știi prea bine că ai dreptate. Sper că mergi în continuare cu ce trebuie tu să faci, nu?

Trimis 22:12

√√ Citit 22:14

 

Da, normal, dar mă simt mort… nu știu cum să îți spun, cred că ar fi mai drăguț să vorbim la telefon, nu? Sau poate că nu dorești să mă auzi, mă mir că ai răspuns la mesaj totuși.

Trimis: 22:16

√√ Citit 22:18

(Răspuns A):   …Mă simt pierdut, tu erai totul… încă… Dar sunt bine. Eu… nu, lasă, somn ușor.

Trimis 22:34

√√ Citit 22:34

 

I-am răspuns urându-i noapte bună și apoi am strâns perna în brațe, nici măcar lacrimi nu mai aveam, am adormit însă în jurul orei 03:30-03:50. Dimineața telefonul meu începuse să sune, era A, am răspuns bucuros:  Bună, A… mă bucur atât de mult că m-ai sunat… știi, și inima parcă e așa într-o senzație ciudată, ce faci?; dar nu spunea nimic, nu auzeam nimic decât respirația sa, am stat așa la telefon cam 8 minute timp în care nu a spus absolut nimic, apoi am întrebat dacă e ok, pentru că deja tăcerea mă îngrozea și mi-a închis; mi-a trimis un SMS:

Da, sunt bine, stau cu prietenele mele în club am venit să le văd la Cluj ,doamne… vocea ta m-a liniștit; da, știu ce mult te doare… nu sunt în stare de nimic… pf… să… îmi pare rău, poate că nu trebuia să te sun..Sunt o persoană oribilă, arăt ca dracu  . Lasă-mă, te rog! 

Trimis 04:10

√√Citit 04:12

 

Nu are pentru ce să îți pară rău că mai sunat, A, mi-ar fi plăcut să și spui ceva, amintește-ți ce ți-am spus la început… lasă-mă pentru mine, cred că ai învățat că nu există asta… Te iubesc și nu am încetat vreodată să fac asta… nu îmi pasă ce s-a întâmplat, vino înapoi! Simt că mor, chestia asta e mai rea decât moartea… e… fuck… ok… nici nu știu ce cuvinte să îți mai spun… Doar vino aici!

Trimis 04:16

√√Citit 04:20

 

(Răspuns A): Măi, îmi amintesc mereu privirea ta, ochii aceia frumoși negri și sinceri,  zâmbetul tău cald și rar ce doar mie mi-l dădeai des, dar era adevărat… îmi amintesc când ne-am văzut prima dată, când mi-ai jurat în parc iubire eternă, nu a murit, a???

Tu încă mă iubești și eu te-am lăsat acolo… și, mai presus de asta, am lăsat orgoliul să mă stăpânească… Sebastian tu nu meritai asta, nu ai nevoie de specimene…

Tu ai nevoie de iubire, de ocrotire, de cineva să te aprecieze cu adevărat și să te facă fericit… nu de persoane ca mine – incapabile! Știi, îmi amintesc cum stăteam pe malul Begăi de ziua mea, a fost cea mai frumoasă zi de naștere, dar știi de ce? Pentru că ai fost și tu acolo!

Mai puțin e și ziua ta, ai suferit atât de mult și când în sfârșit totul devenise bine am distrus eu totul… Mă rog sunt  sub influența alcoolului cum și îmi dau drumu mai ușor la sentimente,  da sții că simt aceleași sentimente și fără să beau , ți-am explicat și știu ce zic !

Trimis 04:25

√√ Citit 04:30

Într-o relație nu e doar vina unuia, e ca într-un vals, nu e doar vina ta. Hm… tu erai binele meu, mâine când te trezești (din beție, tu nu vorbești așa profund, îmi dau seama că ești „anesteziat”) sună-mă! Tu crezi că noi mai putem continua? Mă mai iubești?

Trimis 04:33

√√ Citit 04:36

   A s-a suit într-un tren fără să spună nici măcăr prietenelor și a plecat spre orașul meu,  pe drum s-a mai trezit,  dar a realizat că am greșit și în loc să fim raționali am lăsat disputele să ne conducă, am lăsat  orgoliu să despartă două suflete veșnic pereche.

Nu a mai răspuns, am adormit și nici nu a mai dat niciun semn a doua zi, sunasem de vreo 12 ori, dar nimic, am trimis mesaje după mesaje fără rost, seara, în jurul orei 23:10, am auzit interfonul, am răspuns cu toate că apelantul nu a spus cine este, a ajuns la ușă și a bătut în ea, m-am chinuit pe vizor să văd cine e, dar nu vedeam decât o cutie de cadou foarte mare, am întrebat cine e și nu a zis nimic, am deschis ușa și era A, în momentul acela am încremenit, ne-am luat în brațe. Am plâns – dar de fericire.


Hm… am scris acest articol cu gândul la ce s-a întâmplat – poate că vi s-a întâmplat și vouă – și cu intenția de a spune încă odată că cei ce se iubesc vor rămâne mereu împreună indiferent câte scandaluri vor avea! 

Da, iubirea adevărată nu apare așa și crește, ea trebuie întreținută!

Dezvăluiri 6-

∧ Atunci când vei întâlni sufletul pereche!

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu


Cu siguranță fiecare om al acestui pământ își caută marea iubire,   caută persoana potrivită pt inima sa,  uneori însă trebuie să trecem prin  durere, eșecuri și   iubiri toxice ca să  găsim cu adevărat acel suflet pereche ,  sigur nu sunteți obligați să credeți asta….nu toți cred în- suflet pereche…

Da ,  de multe ori suntem complet dezamăgiți , suferim ,   cădem  și ne ridicăm ( de cele mai multe ori din iubire)….Dar nu trebuie să regretăm nimic pentru că totul are un scop, așadar nimic nu e întâmplător,  oh mdaaa știu   uneori te saturi să tot dai greș  sau să tot crezi în  iubire și apoi să suferi, dar crede-mă va apărea  cineva – acel suflet pereche care îți va șterge orice rană , orice ce cicatrice ….

Poate că îți pui întrebarea  : Ce trebuie să  fac ca să găsesc sufletul pereche?….Nimic! Ăsta e răspunsu,  defapt nu, trebuie  doar….. să  ai răbdare, sinceritate  și speranță!

Apoi totul va merge de la sine,  crede-mă nici nu vei realiza la început că  acea ființă e sufletul tău pereche.

Sigur probabil că  uneori pare că durează o veșnicie și că nu vei întâlni iubirea perfectă pe care o vrei, însă   trebuie să permiți iubiri  să intre în viața ta fără  niciun fel de reținere.

Am spus, o mai spun  și o voi mai spune:  Iartă , iubește!

Iubirea nu înseamnă neapărat să fie non stop lângă tine , să  te sărute  din 10 în 10 minute,  să ieșiti în fiecare zi sau să  vă pierdeți fiecare noapte împreună…Iubirea e mai  mult de cât atât…23244184_1303830563060094_2565222093604911944_n

Noi suntem trecători,  nu trăim veșnic pe acest pământ, însă am primit de la divinitate două lucruri esențiale, minunate : viața și iubirea

 

 

 

16938548_1862141060740549_3310285555757856307_n

Esență 2

As-ul i se închinară, dar padișahul l-a ridicat… Tu suflet , al meu  de multe încercat cine este acest As…Mintea  mie zăpăcită , sufletul meu înghețat se dezgheață, vine primăvara în cetatea uitată, să fie o primăvară eternă sau doar amăgire fără margini?

….. Padișahul   privi As-ul și  prin ruine colindau, dar undeva într-un colț din cetate un trandafir  ieși la lumină ,   padișahul lăcrimând privea , simbolul iubiri cum înflorea,  un  corb se așeză pe umărul celui ce cetatea o stăpânea,   în cioc un mesaj  corbul avea și padișahul l-a luat și cu o voce tare la citit: Tu cel ce singur  ai urlat,  și în noapte te-ai  retras, tu   esti padișah al acestui suflet zdruncinat, lasă totul  în cenusă și  înalță-te  precum pasărea  Phoneix , căci  prin iubire vei renaște  ! As-ul e esența ei , dar tu   închină-te iubiri  !

 

Esență

Oh, tu  cetate a sufletului meu, când totul părea pierdut o flacără se aprinde printre ruine, de sub pământul rece,  acoperit de zăpadă  iarba răsare …..după mult timp porțile de la intrarea din cetate se deschid,  un steag alb se înalță triumfător spre cer,  raze de căldură și armonie intră în cetatea unde parcă s-a așternat doar mantea întunericului și unde sentimentele pălise …

Din colțuri de mult uitate, se aud pași de fanfară ,   din genunchi  padișahul tronului se ridicară  și de tron se apropia, doar tronul a mai rămas neatins de întuneric.

Padișahul   întâmpina fanfara și zâmbea,  dar nu știa să explice bucuria sa…   porțile erau larg deschise,  zăpada se topea  și un parfum de dragoste  îl înconjura ,  tronul  nu îl atingea  și dintr-o clipă  tropot de cal se auzea, pe  un cal negru cu o pată alba ca varul   un As se îndrepta spre padișah și zâmbea,    padișahul tremura,   când As-ul a ajuns la el ,  padișahul   voia să plece ,  As-ul mâna  i-a cuprins-o și  la urechi îi șoptea:  E timpul să renaști ,  precum focul se reaprinde, eu  îți sunt calea, iar tu îmi ești chemarea .

Padișahul  crispat zâmbea,  mâna dreapta o ridica  și porțile din cetate se închisă ,  As-ul îi săruta fruntea rece și  strându-i mâna alături de el la tronul din cetate se urcă, padișahul  lăcrimând i-a spus : Tu,  esti suflet curat, dar cetatea mea e doar o ruină iarna se va abate din nou, întunericul pare ca e stăpânul meu!

As-ul i-a răspuns:  Atunci eu să îți fiu lumină când întunericul te încearcă  căci am să îți port a ta mână până când   luna și șoarele se vor contopi!

 

Dezvăluiri 5

Timpul a uitat pe o masă rotundă tabla de șah,   doar un scaun răsturnat mai amintea că cândva la masa aia s-a jucat șah.

Pentru noi, piese ale tablei, părea că timpul și-a vărsat blândețea, a devenit mai milos, nu se mai scurgea așa greu… dar după un timp o lumânare se aprinde lânga masa Timpului, el se așează la masă  și iarași …mută


Regina murise , Lisson nu apucase să își arate sentimentele, să îi ofere iubirea sa,  vremea trecuse însă tristețea din regatul reginei nu a dispărrut, Lisson  devenise conducătorul celuilalt regat, dar pe el nu îl bucura de loc asta, sufletul  îi ardea în flăcări , dorul era tot mai puternic, îl măcina …gândul că ar fi putut să o  salveze și să trăiască împreună cu ea  îi zdruncina mintea zilnic.

Lisson  se transformase complet, era curd , rece și nu suporta pe nimeni, dispariția  iubiri sale îl transformase într-o ființă fără  niciun fel de sentiment, omoara fără mila …

Într-o  zi, în camera sa venise o femeie învârstă, ea se aplecă în fața sa, apoi  luându-i mâna în a sa îi spuse: Crezi că ea are liniște când te vede așa? Ai devenit o fiară fără niciun fel de sentiment… poate îți dorești să mori și tu, însă  Timpul nu te va lăsa să mori atât de ușor, te va chinui … iartă-te pe tine, împacă-te cu ce a fost! Altfel timpul va fi și mai curd…

Lisson a privit spre tavanul camerei oftând,   o mângâie încet pe bătrână spunându-i: De parcă Timpul a fost vreodată bun cu mine?…Timpul nu are milă ! Ne răpește zile, ani, suflete fără să spună nimic…e ireversibil…. curd …eu de ce să fiu bun?

Bătrâna zâmbind a negat spunând:  Și dacă ar fi așa …tu de ce să faci ca el!?

sfârșit

 

 

 

Dacă aș….

Și de câte ori tu muritorule nu te-ai întrebat cum ar fi dacă…? Cum ar fi dacă pentru o clipă aș fi altcineva?  Hm sună interesant, dar eu nu m-am întrebat asta..poate tu da, dacă ai facut-o poți răspunde printr-un comentariu pe blog.

Printre atâtea momente sigur ai ajuns odată în viața ta , măcar odată …dacă nu o să ajungi  cum ar fi dacă aș pleca… ar curge șuroaie de lacrimi, ar fi durere sau zâmbete,  ar urma cătuări …

Dacă aș pleca ..cum ar fi?

….Hm , mai interesant e dacă aș putea opri timpul în loc…Tu muritorule ce ai face!

3\11

Alegem, mereu alegem, suntem mereu puși în situația de a alege, da…alegem și uneori trebuie să facem alegerea cea mai grea și nu pentru că noi dorim să alegem varianta grea , ci  pt așa trebuie.

Dar cu iubirea cum e? …Alegem noi pe cine iubește inima?

Hm, ei bine aici e un răspuns complicat, iar eu sunt de părere ca nu, însă dacă suntem destui de puternici încât să nu lăsam inima (sentimentele) să fie mai puternice decât rațiunea atunci putem…sau dacă  gândim rațional și în funcție de sentimente, dar deseori rațiunea ne spune ceva și sufletul altceva….totul devine confuz,  e tot mai greu și apăsător să hotărăști nu-i așa?!

FB_IMG_1481447420872

Și ajungi să îți pui întrebarea: Ce se întâmplă? cine sunt aștia doi?   Când am devenit străini?

Dansul

Dansam, vrem sau nu,  pe scena timpului, ireversabil și ne întoarcem la punctul mort într-o clipă fără să ne dăm seama că dansul a încetat, după cum era zicala: din țărână suntem făcuți, în țărână ne întoarcem…, așadar revenim în punctul mort când încă nu dansăm ci doar învățăm să pașim în dansul timpului nostru.

Atunci când muzica s-a oprit mai cerșim clipe, dar e zadarnic, banda casetei cu muzică s-a terminat , pe tabla destinului s-a făcut șah mat, pe scenă cortina s-a tras, iar noi   nu am terminat, nu am spus tot ce aveam de spus, nu am făcut tot ce ne-am propus… (nu ne-am iertat pe noi înșine, nu am iertat pe cei de langă noi)  am rămas cu socoteli neîncheiate … și vise nerealizate.

Până când nu se trage cortina,  încearcă să evoluezi frumos, iartă, învață, oferă!

 

Dezvăluiri- Diamante

Surăs, zâmbete și suferințe,zac îngrămădite într-un cufăr prăfui, într-un colț uitat din adâncul sufletului sau ce a mai rămas din el  și puținele sentimente fragile ce au mai rămas sunt  atât de fragile, precum diamantele .

Se pot sparge ușor în mici bucățele ce se înșiră apoi pe pământul rece, cazând în agonia unui nesfârșit întuneric.

Azi ,  strălucesc, mâine pălesc, se topesc precum fierul sau aurul până la realizarea produsului final,  noi… ființe muritoare  consturim încrederea dintre noi și o altă ființă atât de greu și o zdruncinăm atât de ușor, distrugând-o,  iar atunci diamantele cad,  se sparg…sufletul renaște și renaște, dar mereu rămâne ceva ce aduce aminte oricât ne-am strădui să aruncăm totul în hăul  mare al ^UITĂRI^

Timpul defapt, el nu vindecă ! El ne schimbă!

IMG_0288 (Edited)

Dezvăluiri 3

∑  Toamna

După ce am văzut cum o tânără domnișoară naivă, frumoasă precum o garofiță a urcat la tron în pătrățelul alb ( partea celor albă a tablei de șah)  e timpul să aruncăm o privire mai atentă în partea cealaltă!

 După moartea unchiului ei,  un general nemilos Federik Lisson  preia totul, a instalat un guvern nou, o conducere nouă și a impus  ca în regatul său armata să fie obligatorie, își consolidase trunurile de apărare și încheiase cu noua Regină din partea opusă (partea albă) un tratat prin care jurase că  nu se vor ataca timp de 8 ani de zile.

Era un om sobru,  cu barba mare, mereu serios cu o privire serioasă ,  condusese   apărarea regatului    din partea neagră a tablei timp de 59 de ani, acum la  87 de ani împreună cu  nepotul său  P. Lisson preluase conducerea, ce e drept într-un mod tiran.

Toamna se așternuse peste  această zonă,   dar nu era o toamnă oarecare, nu pentru partea aceasta, Regina  din partea albă a tablei hotărâse înființarea unui festival cu ocazia toamnei, la acel festival ea îl invitase pe P. Lisson, crezând că ar putea  întări mai mult relația dintre cele două regate.

 În cursul zilei de 10 septembrie invitația sosise la palatul lui Lisson,   încântat tânărul deschide scrisoarea, citind-o:

Toamna pune stăpânire  regatelor noastre, acum înainte ca frigul să devină mai aspru, ca zăpada să blocheze  accesul căilor de transport dintre noi,   vă invit să fiți alături de noi la Festivalul organizat în perioada 28 septembrie 10 octombrie , vă asigur că veți beneficia de tot confortul dorit și că vă veți simți bine!

   M.S  Regina!

 Scrisoarea deținea mirosul parfumului  frumoasei Regine a celor  din partea albă,  el mirosiea îndelung al ei parfum,  fiind cuprins de un sentiment străin pentru el . Străin pentru că nu îl mai cunoscuse,  dorind să confirme  cât  mai repede invitația  Reginei îi spune unui   om ( un pion ) să plece rapid către palatul Reginei și să  îi spună că e hotărât a merge, dar vrea și o întâlnire în prealabil undeva la mijloc în maxim 48 de ore, dar ce știau ei ce le prevestea Timpul?

  Pionu grăbit să nu cumva a întărzia cu  ordinul    fugi rapid,  la prânz a doua zi  Regina  spusese că  se vor întâlni doar dacă  Lisson nu va veni însoțit cu mai mult de 6 soldații fie ei cavaleri ai armatei fie  simpli soldați de apărare, condiția fusese acceptată cu mare drag.

 Astfel că  pe 14 septembrie  în jurul orei 7 :20 dimineața  o trăsură însoțită de 2 cavaleri ai  palatului și 2  călăreți din garda Lisson plecase  spre  locul stabilit împreuna cu P Lisson,  dar  deși nu ploause decât de 4 ori în ultimele 45 de zile în  jurul orei  9  începuse o ploaie foarte puternică,  câțiva  copaci căzuse în  drumul lor spre locul unde trebuiau să se vadă cu  Regina,   timp de 40 de minute  cei 2 cavaleri se chinuiseră să  scoată copaci căzuți din drumul trăsuri  lui Lisson, în cealaltă parte ploaia aducea daune mari pentru locuitori din partea de Nord a Regatului Alb care  au fost chiar inundați de  apa care se strânse în doar câteva minute, Regina dăduse ordin ca  populația să contribuie  împreuna cu Corpul pt Situații de Urgență  la ridicarea de baraje și promisese că zonele  distruse de apă mai mult de 30% vor fi reparate dintr-un fond  Special deschid de  Parlament,  în jurul orei  9 și  Regina plecase spre locul unde avea să  îl vadă pe Lisson.

Dar planurile  lor nu prea coincideau cu ce dorea Guvernatorul tablei de Șah,  pe care și  noi suntem  doar  niște piese, Timpul  răsturnă  câteva piese și ce să vezi că era chiar   2 cai ( respectiv călăreți) atât din partea  Reginei cât și din partea lui Lisson deci 4 și   3 pioni ( soldați din partea  Reginei )   2 pioni ( soldați din partea  lui Lisson ) , ei  fusese loviți de  câțiva copaci care au căzut în urma  fulgerelor și trăsnetelor, a  vântului puternic…

  Regina însă ordoană continuarea drumului susținând că dacă se întoarce  Lisson va considera asta o capcană și va zdruncina pacea,  P.Lisson   cere  vizitiului să meargă mai repede căci  frutuna devine mai puternică și  nu dorește probleme mai mari, ba chiar vizitiul îi spune  :  -Cu cei   ce au murit  ce facem  domnule?

P.Lisson: – O să trimit trupe voluntare de la graniță să le  ridice trupurile , după   unchiul meu   Regele  ei sunt nesemnificativi , au rolul doar de a  ne  asculta ordinele,  mergi vizitiule, căci  nu vreau ca Regina  să aștepte aiurea ! Mergi!

     Regina  reușește să ajungă  în jurul orei 11   la locul stabilit,  câtiva  dregători organizaseră masa  și sala pentru întâlnire la un Coneac botezat în urma cu 190 de ani,  Coneacul Spinului, construit de un  Boier din partea   celor supuși Reginei,   Regina  îl cheamă  pe  unul din  dregători, desigur tot un  pion ca  noi ceilalți,  ea zâmbind îl întreabă: – Dregătorule Yasmin cum mai e situația pe aici?

Dregătorul: – Regină,   industria înflorește, învățământul se dezvoltă ,  dar situația  țăranilor de pe moșiile  noastre e  tot aceeași dinaintea reformei instuită de tatăl dvs,  ba chiar  mulți dintre ei refuză să mai muncească!

Regina: – După ce va  trece această întâlnire  doresc  să se realizeze un  raport  a dorințelor și nemulțumirilor acestora, apoi  voi consulta ministerul  de agricultură, e bine așa?

Dregătorul: – Cred că ar fi fost mai bine să faceți asta mai demult, dar  cum doriți, apropo   P.Lisson nu mai ajunge?

Regina: – Ar trebui să fie   prin zonă, dar cine știe  cu furtuna asta!

   În jurul orei 14 trăsura  lui P.Lisson ajunse, el coboară din trăsură  și își aruncă pelerina  unui  slujnic și intră în conac, sărută mâna Reginei,  care îi face semn să  se așeze la masă,

  După ce ciocnesc doua pahare de vin, Regina  privind către dregătorul ce stătea în colțul uși poruncește  să fie lăsați singuri în încăpere,  el o cuprinde ușor de mână, ea își retrage mâna:  – Ce este cu acest tupeu P.Lisson, eu nu sunt domnițele de la Curtea voastră, nici nu doresc să fiu una dintre ele!

P.Lisson: – De aș putea să descriu faptul că sunt îndrăgostit de dvs,  apropo eu sunt Parker Lisson, nu mă confundați cu bătrânul!

Regina: – Să înțeleg că tu ai sentimente față de mine! Ce te face să crezi că voi accepta dragostea nepotului celui care mi-a omorât unchiul și cu cruzime a decapitat guvernul lui  arzându-i pe rug pe membri de guvern?

P. Lisson: – Vai, dar tu o dai cu politica și probleme de stat,  garofiță ! Când eu cânt  chemarea la dragostea  eternă!

Regina: – Dragostea unuia ce  pentru putere și-a omorât regele, e o  dragoste plină de interese  materiale!

P. Lisson: – Dacă  o continuați pe acest ton….

Conacul începe a se zdruncina, tavanul a se crăpa  și bucăți din el a cadea peste podea,  dregătorii a țipa : Regină ieșiți!

 Regina se ridică speriată spre ușă, dar calea  li se  blocă , un  stâlp de susținere din sală pică  în fața  singurei uși din sală,  el  o cuprinde în brațe sărutându-i gâtul și șotpindu-i timid: – Dacă e să mor, măcăr am facut un pas spre inima ta!

Va urma!

Visele, nimeni nu le fură și deseori nimeni nu le cunoaște!

Visele sunt locul unde imaginația noastră  își spune cuvântul,  acolo prin subconștient se colorează o lume cu picături de dragoste îmbălsămate în  aurul dorințelor, deseori ele devenind dorințe și uneori devenind realitate.

download (3).jpg

Visele noastre pot a deveni realitate, uneori atunci când devin nu sesizăm și asta e trist.

Știi nu e suficient doar să visezi ca ele să se și împlinească , trebuie să duci și lupte grele uneori pentru desăvârșirea viselor , cazi și ai impresia că nu reușești nu?  Nu ți s-a întâmplat asta niciodată?

tumblr_lu2w8z9gfh1qcltfxo1_500_large.jpg

O să se întâmple cu siguranță măcăar odată….Dar cine a spus că trebuie să te dai bătut , uite un exemplu, salcia are mereu crengile aplecate, dar nu cade! e puternică precum o stâncă! Deci poți și tu…

 

Continuă lectura „∇”

Next

Sute de  zile,  minute și secunde ne gândim cum ar fi fost dacă ? Dacă nu  se petreceau anumite lucruri, dacă nu întâlneam anumite persoane, dacă nu  acceptam , dacă făceam  cu totul altceva  și nu  aceea fapta.

Somnuri zdruncinate, gânduri ce nu dau pace  trupului și sufletului să doarmă , pierdem timp din clepsidra proprie  fără să  gândim că  nisipul  ei auriu, dar fierbinte  se va termina și  stelele nu  ne vor mai  însenina noaptea alături de lună, soarele nu va mai răsări dimineața pentru noi…cu ce ne ajută că ne frământam mintea și sufletul cu  regrete , gândind ce era dacă nu se întâmpla un lucru, dacă nu cunoșteam….?

Stop, pentru că nimic nu e întâmplător și pentru că fiecare persoana care apare în viața ta, a noastră are un  rol,  inclusiv eu am un rol.

Fiecare  moment are  timpul său, durata sa  logic, așa că în loc să ne gândim cum ar fi fost dacă  nu mergeam acolo, nu  faceam etc. … să ne trăim prezentul și să ne pregătim puțin pentru viitor !future

Un om măreț nu își face planuri  pe perioada mare de timp, deoarece știe că și viitorul e imprezivibil , el trăieste prezentul și învață din trecut!

tumblr_lt4v6wewlz1r1l9uko1_500_large

Pe final las asta, ă poate îți va plăcea : The greatest

 

 

Dezvăluiri 2

Coroana

  Și timpul mă lăsa-se o vreme nemutat , nebunul dispăru și la palat zilele de doilu se scurgeau , tânara fată decise după o perioadă să meargă la unchiul ei,  regele din  pătrățelul negru al tablei de șah.

După drumul lung și obositor a ajuns la al ei unchi, care  o primise cu brațele deschise,  bucuria  lor era  nemarginită , el organiză a doua seară un bal în cinstea  nepoatei sale, doamne, domnișoare, cavaleri și personalități  importante ale regatului venise la bal,  ea purta o rochie  verde, un coc simplu și elegant,  dah timpul face acum o mutare, 2 dintre turnuri au căzut,    2 grupe au atacat cetatea  ,  starea de urgență s-a instalat rapid, balul nu a mai continuat,  Regele  din pătrățelul negru  îi spusese  nepoatei sale să plece din regat și să aștepte scrisori de la el, ea hotărâtă   spusese că va veni cu ajutoare.

Ajunsă înapoi, a organizat încoronarea sa, acum nu mai era o domnișoară, nu mai era  fetița nimănui din  alte vremuri,  era  Regină,  încoronarea a fost una modestă, la o săptămână după   plecase  cu armata  în ajutorul unchiului ei, dar Timpul nemilos făcu o ultimă mutare înainte de a pleca din fața  palatului ei, timpul   i-a răpus sufletul unchiului ei,  când  ea  a ajuns el era mort, trupul său rece zăcea în sicriul negru.

Leagănul de sentimente

Partea 1

large

Poate că nu mereu suntem conștienți că ceea ce simțim e adevărat, uneori suntem cuprinși de prea multe sentimente pentru e defini exact ceea noi simțim într-un moment,  uneori omul trece prin mult prea multe lucruri/momente pentru a știi ce simte ( tu, cititorule sigur ai avut cândva, măcar odată  problema asta).

Negăm, afirmăm sau  nu recunoaștem…dar da, se întâmplă!

Grăbindu-ne în realizarea visurilor noastre, uneori  multe persoane se grăbesc spre realizarea unei cariere cât mai fastuoase, alte persoane se grăbesc pentru a strânge cât mai mulți banii…altele pentru a îi  face fericiți pe cei din jur, uită de viața lor, așadar uită ce e fericirea, sunt chiar mulți cei care defapt nu știu că au fost fericiți cândva, poate nici măcar nu știu ce e fericirea?

Păi am mai spus, mai spun și voi mai spune, fericirea ta, nu trebuie să depindă de ceva și de cineva, sigur e important să ai persoane cu care poți vorbi, face orice…dar nu lăsa fericirea ta să depindă de nimeni.

Fii conștient!

Fericirea vine și din lucruri simple, corect?! Eu zic că ….DA!

Îți  amintești atunci când erai copil de exemplu și ploua cu găleata afară, iar tu îți doreai să te joci ascunsa cu ceilalți , însă din cauza faptului că ploua nu era posibil, erai supărat, te plictiseai în casă?!…Apoi când vedeai că soarele a apărut erai fericit, zâmbeai, mergeai afară și te jucai, ei vezi…uite un moment happy, provenit dintr-un lucru simplu, deci, se poate!

Noi adulțiiiiiiiii


….Ne grăbim să fim mari, să ajungem la facultate, să ne îndrăgostim, să lucrăm, să avem casa noastră, neștiind că odată ce creștem vin responsabilități tot mai mari și odată cu ele problemele.

Pe măsură ce creștem, cam uităm să mai ne bucurăm de lucrurile din jur, uităm să mai zâmbim, nu mereu și totuși cam uităm!

Ura – e un sentiment ce ia naștere deseori din cauza rănilor lăsate de ceva sau de cineva, e sau cel puțin ar fi bine ca ea să nu pună stăpânire pe o persoană, deseori ea  aduce cu ea furie.

Cum și spunea o vorbă: „De la  iubire la ură e un singur  pas!”

Și, poate așa e!

Un sentiment puternic la fel ca fericirea, iubirea. Sentiment puternic de antipatie uneori dușmănie față de ceva, cineva sau chiar față de tine însuți.

 

IMG_3012 (Edited).JPG

Resemnare, uneori prin acest sentiment, facem defapt un pact cu ce se întâmplă, ne împăcăm cu ce se întâmplă…acceptăm o siutație dificilă din viața noastră, nu ne mai opunem!

Vizită Sibiu

Un loc de poveste, un loc unde era  casele vechi, turnurile înalte se îmbrățișează cu cerul, un loc unde timpul parcă stă în loc și așa ar trebui mereu să rămână, Sibiul!

Un oraș frumos, un loc plin de  farmec, unde istoria  se îmbină cu lumea de azi, atrăgând sute de turiști.

Un loc de vis, unde legendele nu lipsesc, se spune că atunci când mergi pe Podul Minciunilor din Sibiu, nu e bine să spui  minciuni, căci podul va cădea.

Sibiu, a fost de asemenea Capital European Culturală în 2007,  iar după ce l-am vizitat pot să zic că chiar își merită titlul acela.

IMG_2993 (Edited)

Mai zâmbim…

Zăpăciți alergăm în goană către lucruri trecătoare,  pierdem din esență ceea ce contează defapt, uităm   să  mai zâmbim, să ne bucurăm de prezența celor din jurul nostru.

O societate tristă, care nu mai  cunoaște simplitatea și  bucuria  lucrurilor simple,  o societate dornică de avea cât mai mult, cum  spunea o poză de pe social media,  noi trăim vremuri ciudate,  telefoane fără butoane și prea  multe relații fără sentimente.

Dacă te plimbi astăzi pe stradă, o simplă plimbare, auzi lume vorbind numai despre facutri,  cheltuieli, probleme sau îngrămădindu-se să ajungă la  vreun magazin, serviciu  și așa mai departe… dar nu prea îi vezi să zâmbească, să se bucure sau să îi auzi  că se bucură de ceva anume, eu știu… de exemplu de faptul că  poate să meargă și are viață liniștită și are  o casă, un job o familie …. de soare, ninsoare…

Aproape 90% din ei sunt încruntați,   bosumflați, nemulțumiți…foarte puțini sunt fericiți, poate că totuși nu știu să se bucure, poate că  au uitat totuși ce este fericirea  și poate că  nu știu a se bucura de simplitate, nu? Doar fericirea poate să vină din lucruri simple.

Marcus Aurelius  spunea că pentru fericire nu ne trebuie foarte multe lucruri, ”Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit!„ și  nu cumva avea dreptate?

 

Suntem  cumva mult prea ocupați să mai zâmbim?

 

Vine Crăciunul

E din nou perioada mult așteptată din an, e vremea Sărbătorilor de iarnă, perioada când lumea încearcă să fie mai bună, armonioasă și mai iubitoare, mai tolerantă, totuși am putea să fim așa zilnic nu doar în perioada asta .

E vremea când ne întoarcem către casă lângă cei dragi, când ne adunăm lângă brad, când colindele răsună, când se deschid celebrele târguri de Crăciun, când sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos și sfârșim un an, dar începem altul.

Ce contează în perioada asta !?!

Cadourile sau câte prăjituri a făcut mama sau ce decorațiuni are în casă?!

Nu ! Contează defapt să ai armonie, liniște dragoste și să ai sănătate ! Să închei anul iertându-te pe tine și apoi pe cei din jur.

Sărbători Fericite!

Simplu sau complicat de simplu

Simplu și totuși complicat, simplu și totuși  adevărat.

Ce suntem atunci când trăim fără a iubi și defapt mai bine spus fără iubire?

Suntem doar trupuri omenești ce se tărăsc prin timpul curd și fără milă, suntem  trupuri goale și fără suflet,  trecând prin timp precum trec frunzele aruncate de vânt dintr-o parte în alta a străzii.

Noi înșine ne-am născut din iubire, cum am putea să trăim fără ea?

Și chiar de vrem, doar ne amăgim și ne învărtim într-un cerc fără ieșire, căci nu e om fără să vrea iubire, dar lumea s-a transformat și s-a schimbat, acum  iubirea nu mai e la fel înțeleasă, deseori  unele persoane înțeleg prin ea,  doar satisfacerea intereselor lor, doar atingerea anumitor scopuri pe care ei și le doresc, fără a conștientiza că va sosi vremea când va pleca, și ce va lua cu el/ea?

Păi aproape nimic, noi nu luăm nimic, atunci când spre cealaltă lume plecăm, suntem îmbrăcaâi în niste hăinuțe ți puși într-un sicriu, apoi peste noi zace doar pământul rece.. vrem sau nu… așa e.  Tu, eu, noi nu vom trăi cât pământul, dar  am uitat în graba de a ne satisface interesele că cel mai important lucru e iubirea, sănătatea —viața.

Focul cel mai puternic e iubirea și ca să o ai, trebuie să o dăruiești !

Fericirea are în definiția ei, iubirea și așadar fericirea fără iubire nu există, e incompletă!

Așa că măcar acum, e timpul să ierți, să iubești! Să înveți să zămbești

Hai la Ospăț, a zis Leana a lu Costel

De multă vreme nu am mai scris,  daaa și sincer mi-a lipsit și inspirația, daaa nici prea mult timp liber nu am mai avut.. ce să faci…

E din nou noiembrie, e din nou iarnă și ne apropiem de perioada mea preferată, de Crăciun, înainte de Crăciun în acest an, 2018 România sărbătorește un eveniment important pentru istoria noastră, Centenarul.

Da, ce să vezi…astăzi la 100 de ani de la unirea României, avem la conducere  un fel de „Leana lu Costel”, ei  știți voi la cine mă refer.

Măi sincer prostia  doamnei, nu ma uimit vreodată, nu are cu ce să mă mai suprindă, însă  doamna, premierul nostru a anunțat că va participa la evenimentele dedicate Zilei Naționale, că va merge inclusiv la Alba Iulia, din partea mea ok, mergi tu tută ce ești oricum nu ai habar de nimic.

Dar tipa nu se lasă ușor, femeia asta a îndrăznit să facă dintr-un loc cu o însemnătate istorică, ghiciți ce? Hm o sală de mese,  daaaa a transformat Sala Tronului de la Palatul Regal din București în Sală de mese  cu toate că exista deja o astfel de sală pentru evenimente de genu, păi măi Leana a lu Costel (Dragnea) nu ai tu pic de respect față de istoria noastră, da la cât ești de tută nu cred…. acolo în urmă cu aproape un an a fost depus trupul neînsuflețit al ultimului Rege al României, Mihai I .

Nu știu,  femeia asta nu are nici bun simț și nici respect, păi se răscucește Ferdinand întregitorul în mormânt și Regina Maria când văd de  fel de premier are România asta..